Bunica izvor de dragoste și simplitate

Bunica, izvor de dragoste și simplitate. Asta am simțit astăzi, când mi-am îmbrățișat singura bunică pe care o mai am în viață. Astăzi este în Iași, cu ceva analize ce trebuie să le facă. Cum glumesc eu – a făcut ITP-ul pentru o perioadă mai lungă de timp. Și am avut ocazia, după foarte mulți ani, să îi dăruiesc o floare de 8 Martie. Reacția ei m-a dat peste cap – atâta simplitate și dragoste nu mi-a fost dat să văd prea des. Să vezi o femeie de 84 de ani, trecută prin greutățile vieții, emoționată doar de un buchet de flori, e impresionant. Am înțeles de ce bunica va rămâne bunica pentru totdeauna. Și probabil că nu doar la mine este așa, ci la toți cei care mai avem o bunică.

Bunica izvor de dragoste și simplitate

Poate că timpul nu mi-a ajuns să o sun mai des, poate că de multe ori am dat-o uitării. Dar, astăzi am primit o lecție de dragoste și simplitate. Sunt un norocos că încă mai am o bunică ce mă învață că lucrurile simple sunt pline de încărcătură emoționantă. Când eram mic, plângeam adesea în brațele ei – astăzi în schimb, bunica a vărsat o lacrimă pe umărul meu. Dacă vreți astăzi am simțit apăsarea anilor bunicii, pe umărul meu. Mi-am luat energia din îmbrățișarea bunicii de astăzi, cât să îmi ajungă o viață întreagă.

Parcă când vorbea cu mine nu voia să mă deranjeze cu niciun cuvânt. Să nu mă rănească cu nicio vorbă. Și cu toate acestea bunica mă copleșea cu dragostea izvorâtă din trupul ei plăpând. Ochii îmbătrâniți de ani s-au luminat astăzi și așa îi voi păstra în amintirea mea de peste ani. Chiar dacă trupul nu o mai ascultă așa cum vrea ea, sufletul ei încă învăluie cu dragoste. Și nu doar pe mine, ci pe toți nepoții ei. Pentru că ea este una din sevele noastre și unul din locurile de unde ne tragem originea.

La un moment dat, în timpul discuției îi spune mamei mele: ”Uite nu i-a fost rușine lui Liviu să mă ia de mână și să meargă cu mine”. Liviu este fratele meu, care ieri a fost cu ea când și-a făcut analizele. Vă dați seama cât de simplu și frumos gândesc bătrânii noștri? Dacă ar ști ea, că fiecare îmbrățișare, fiecare luare de mână, pe noi, nepoții ei, ne conectează la istorie și la rădăcina noastră…. Dacă ar ști ea că noi suntem ce suntem și datorită ei…. Pentru că, lacrimile ei și grija pentru noi, ne-au udat rădăcinile și așa am crescut. Bunica este ca și stejarul bătrân la umbra căruia cresc puii de stejar. Așa plăpândă cum este și cum a fost, ne-a dat energia necesară să creștem. Iar dragostea ei a fost uneori mai puternică decât cea a mamei.

Pentru că o simțeam de la kilometri. Și fiecare gând bun al ei ne ghidează pașii. Nu ne-a reproșat niciodată că nu avem timp să o sunăm, deși ar fi putut. Ci ne-a zâmbit atunci când ne-a văzut. S-a bucurat tot timpul de prezența noastră, chiar dacă anii au trecut și peste noi. Și bucuria se vedea de fiecare dată când o priveai în ochi. Simplitatea bunicii mele m-a impresionat de fiecare dată. Pentru că este o simplitate înțeleaptă, venită din conectarea ei la divinitate și viața însăși. Și poate că așa cum sunt eu astăzi i se datorează și ei.

Da, bunica este izvor de simplitate și dragoste. Și nu îmi este rușine să o spun. Poate că într-o societate aflată mereu într-o fugă continuă, ar trebui să ne mai uităm și la bătrânii noștri. Să vedem oglinda a ceea ce trebuie să conteze cu adevărat. Simplitatea lor să o luăm ca și exemplu. Iar dragostea lor ca stindard al trecerii noastre prin lume. Pentru că la evoluția noastră, bătrânii au contribuția lor. Puțină în accepțiunea noastră, multă în realitate.

Bunicii noștri reprezintă izvorul nostru de istorie, legătura noastră cu strămoșii. Să ne bucurăm cât de mult putem de ei și de dragostea lor. Pentru că ei ne-au învățat să iubim, să mergem, să ne bucurăm, să fim buni. Nu degeaba bunicilor li se mai spune și buna/bunul. De la bunătatea lor și de la dragostea cu care își cresc nepoții. Să îi iubim chiar dacă pielea lor începe să se zbârcească. Să îi respectăm chiar dacă nu ne mai pot ajuta foarte mult. Și să avem grija de ei ca de o comoară. Pentru că bunicii în viață sunt o comoară a sufletului nostru.

Da, astăzi mi-am primit lecția de simplitate și de dragoste de la bunica mea. Și pentru asta ÎI MULȚUMESC.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.