Fii bărbat – nu doare

Bărbaţia, acel cuvânt care sintetizează curajul, stabilitatea, responsabilitatea, asumarea deciziilor, luarea frâielor în mână, atunci când viaţa o cere, protecţia oferită celor dragi (familiei, indiferent de forma ei), neabandonarea luptei cu greutaţile vieţii, etc. Asta ar trebui să însemne bărbăţia, cel puţin în accepţiunea mea. Dar, din păcate, în ziua de astăzi, din ce în ce mai puţini, aleg să fie bărbaţi. Fii barbat nu doare.

fii barbat nu doare

Şi din păcate, aleg să îşi arate bărbaţia, jignind, rănind, fugind, neasumându-şi responsabilităţile faptelor lor, neoferind un exemplu demn de urmat propriilor copii. Din ce în ce, mai  puţini, aleg să îşi arate bărbăţia în modul lor de a fi un tată, de a fi un soţ, de a fi un adevărat stâlp de familie. Şi ştiţi ce, nici io, nu mă pot lăuda de constanţă în a fi bărbat. Pentru că fiecare dintre noi, suntem supuşi greşelilor, dar important este să realizăm când greşim şi să nu mai repetăm greşeala.

Am făcut la un moment dat un mic experiment – am mers pe stradă şi am privit cuplurile – câte dintre ele se mai ţineau de mână şi în câte dintre ele, bărbatul îşi proteja soţia/prietena. Spre surprinderea mea, doar cuplurile tinere se mai ţineau de mână, iar sporadic şi câteva cupluri mai în vârstă. Poate că şi lucrul acesta spune multe despre modul în care, noi bărbaţii alegem să fim alături de alesele noastre. Pentru că, prin gesturile simple, putem să arătăm doamnelor de lângă noi că am rămas aceeaşi bărbaţi de la începutul relaţiei noastre.
Să fii bărbat poate însemna să îţi calci pe inimă şi să îţi ceri scuze atunci când trebuie. Să fii bărbat înseamnă ca, seara când ajungi acasă, să speli vasele din chiuvetă. Să fii bărbat, înseamnă să faci curăţenie cot la cot cu ea. Să fii bărbat, poate însemna să îţi pui şorţul de bucătar şi să intri în bucătărie şi să ajuţi. Şi uneori, a fi bărbat înseamnă să te trezeşti noaptea la 12, la 3, la 6, să schimbi scutece, să dai laptic celui mic şi să o laşi pe mama copilului tău să fie mai liniştită. Pentru că, în felul acesta, arăţi că eşti în continuare alături de ea.
Bărbaţia nu înseamnă doar forţă brută, pe care să ţi-o impui, atunci când nu îţi sunt respectate opiniile, ci să ai forţa să asculţi fără să te enervezi de “gura mare” a soţiei/prietenei – poate că punctul ei de vedere este mai bun decât al tău. Bărbăţia nu înseamnă să stai în faţa televizorului şi să aştepţi să fii servit, ci să ai bunul-simţ, să te ridici şi să pregătiţi împreună masa. Bărbăţia nu înseamnă doar să pleci fără să dai socoteală unde te duci, ci să o iei de mână şi să ieşiţi la o plimbare împreună.

Ştiu că îmi voi atrage critici de la “bărbaţi”, dar este punctul meu de vedere şi mi-l asum. Şi înainte de a îmi transmite vrute şi nevrute, gândiţi-vă mai bine la taţii voştri, la bunicii voştri, la unii dintre prietenii voştri. Şi veţi vedea, că oamenii care au ales să fie bărbaţi, în adevăratul sens al cuvântului, sunt mai fericiţi. Şi au familii mai fericite. Pentru că a fi bărbat este un război continuu – cu tine în primul rând.

Iar dacă mai eşti tată de fată e imperios necesar să fii bărbat, cu tot ceea ce am scris mai sus. Pentru că, în felul acesta, îi arăţi care este imaginea adevărată a viitorului ei soţ. Care sunt calităţile care trebuie să conteze, atunci când va avea peţitori. În felul acesta, îi vei arăta că nu este important să vina cu o maşină ultimul răcnet la întâlnire, ci este mult mai important să nu fugă de lângă ea, la prima greutate ivită. Îi vei arăta că nu este important să o scoată la restaurante de fiţe, ci este mult mai important să pregătească cina împreună. Îi vei arăta că nu este important să fie făt-frumos, ci este mai important să rămână lipit de inima ei şi ea de inima lui, până la finalul vieţii. Într-un cuvânt a fi bărbat, atunci când ai o fică este să îi arăţi care sunt lucrurile cu adevărat importante.

La fel şi dacă eşti tată de băiat. Ai  mai multe responsabilităţi poate. Fiind bărbat, îi poţi arăta ce înseamnă să îţi iubeşti soţia, să o respecţi, să trageţi amândoi la aceeaşi căruţă, să fii alături de ea în creşterea şi educarea copiilor. Şi cu siguranţă că, atunci când se va căsători, va fi cu adevărat pregătit să fie un bărbat adevărat.

Sunt şi situţii excepţionale, când lungimile de undă nu se intersectează. Dar sunt sigur că, dacă noi bărbaţii am învăţa să ne respectăm mai mult soţiile/prietenele/fiicele/mamele, din ce în ce mai multe lungimi de undă vor rămâne intersectate, indiferent de greutăţile peste care vom trece împreună.

Într-un cuvânt – Fii bărbat – nu doare!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.