Comentarii la: În amintirea unui foarte bun prieten

De: Ionut Lucian Durbaca

Ionut Lucian Durbaca — Thu, 04 Mar 2010 15:42:54 +0000

Dap pe multi dintre noi i-a inconjurat si i-a imbarbatat cu dragoste. Ca un facut eu l-am visat calare pe un cal alb imbracat tot in alb pe Palatul Culturii.Si tot cam la 2 saptamani de la moartea sa. Visul acela m-a linistit.
Oricum pentru cei care l-au cunoscut a fost un soc destul de mare.

De: anda_elena

anda_elena — Wed, 03 Mar 2010 17:58:53 +0000

Parca a fost ieri… Inca am proaspat in minte crampeie din momentele pe care le-am petrecut impreuna. La biserica ma uit mereu in spate si astept sa-l vad, sprijinit de perete, zambitor si serios, smerit si bland.
Am suferit mult – si nici acum nu inteleg prea bine… Dar am invatat sa accept. Mai ales dupa ce l-am visat, la vreo doua saptamani de la moarte, intr-o duminica dimineata. Eram la mormantul lui si plangem – pentru el, dar si din cauza unor necazuri ale mele. A aparut langa mine, el Lica… Un Lica luminos si vesel, care m-a incurajat. Mi-a spus ca este bine si ca nu trebuie sa fiu suparata. M-a incurajat si pentru problemele mele si-am simtit ca imi da viata. Asa cum imi da viata fiecare amintire legata de el.

De: Andreea

Andreea — Wed, 03 Mar 2010 09:26:02 +0000

Lacrimi amare… Dragul nostru prieten va ramane permanent in sufletele noastre cu toate ca e greu de crezut ca nu mai este printre noi. Parca inca ii aud glumele. Nu am sa uit niciodata cum spunea ca din cei trei copii pe care ii are mama lui, numai el este oaia cea neagra… Dumnezeu sa te odihneasca Licuta!