Nu știu ce va fi în 2018, nu știu dacă va fi mai rău decât cel care stă să treacă. Dar, un lucru știu sigur – va fi un nou an din viața mea, în care voi avea șansa să fiu mai bun, sau mai rău. Va fi un an în care unii vor dispărea din viața mea, alții vor apare. Va fi un an în care unii mă vor dezamăgi, iar alții mă vor surprinde. Și de ce nu, va fi un an în care oamenii care merită să stea lângă mine, vor rămâne. Cu alte cuvinte 2018, la cum îl văd eu, va fi un an obișnuit. Vor fi și dezamăgiri, vor fi și bucurii.

Anul acesta am învățat din nou să nu mai am încredere oarbă în oameni și în zâmbetul lor fals. A fost anul în care am realizat că binele trebuie făcut fără să aștepți altceva în schimb. Pentru că oamenii în general nu sunt recunoscători. În 2017 am învățat că viața atârnă de un fir de ață și că cei dragi ție pot dispărea într-o clipită. Și locul lor în viața ta poate rămâne gol. Și nu conștientizezi lucrul acesta decât în momentul în care treci prin situații complicate. Tot în acest an am ajuns la concluzia că oamenii fac rău – unii fără să își dea seama, alții în mod conștient. Dar, cel mai important lucrul pe care l-am învățat anul acesta este că nu te costă foarte mult să faci bine.

Am căzut anul acesta de multe ori, dar de fiecare dată mi-am regăsit energia de a mă ridica, în zâmbetul celor dragi mie. Au fost momente în care mi-a venit să abandonez tot, dar am reușit să îmi regăsesc punctele de echilibru, atunci când vedeam că alții au nevoie de ajutorul meu. Anul acesta am avut momente în care nu mai știam în cine să am încredere, dar ușor-ușor ceața s-a risipit. Și am avut imaginea clară a oamenilor de încredere. Da, și anul acesta mi-am luat țepe de la oameni pe care i-am investit cu încredere. Cu toate acestea am mers mai departe. Pentru că știu un lucru – în viață nu rămâne nimeni dator.

La începutul lui 2017 am fost optimist. Ba mai mult, am spus că va fi un an dedicat familiei. În cea mai mare parte a anului am reușit să mă țin de asta. Dacă vreți este unul din puținele plusuri pe care le-a avut 2017. Și când vorbesc despre familie mă refer la familia extinsă. Și pot spune la final de 2017 că am făcut cea mai bună alegere. Pentru că, indiferent de locul în care ești, indiferent de poziția socială, familia va fi tot timpul alături de tine. Nici cei mai buni prieteni ai tăi nu îți vor sta alături așa cum o va face familia. Din puținul timpului meu am oferit familiei majoritatea din el.

Trăgând linie aș putea spune că sunt pe plus la finalul lui 2017. Chiar dacă a fost un an foarte greu, per total sunt mulțumit de tot ceea ce a însemnat anul acesta. Pentru că din fiecare experiență de anul acesta am ieșit cu lecția învățată. Dacă vreți a fost poate un an în care a trebuit să învăț diverse lecții care de care mai complexe. Dar, dincolo de toate astea sunt norocos că am mereu aproape de mine persoanele care contează cel mai mult.

Se anunță un 2018 cel puțin interesant și așa am o senzație că nu voi sta mai deloc degeaba. Fie că vorbesc despre partea profesională, fie că vorbesc despre partea personală. Am așa un sentiment că în 2018 lucrurile se vor întâmpla într-un ritm alert, încât deja mă antrenez. Mai simt că 2018 va fi un an al notelor de plată pe care le am de încasat de la unul, de la altul. Ceva îmi spune că va fi un an în care alții vor avea lecții de învățat. Și nu voi fi eu cel care le va preda. Dar, va fi un an în care zicala ”fie roata doar pătrată, tot se-ntoarcea ea odată” se va aplica destul de des.

Iar eu, în 2018 mi-am propus să stau mai în spate și să privesc. Atât și nimic mai mult. Iar la final voi spune la ce concluzii am ajuns. Pur și simplu mi-am propus că 2018 să fie un an bun. Și așa va fi.

The post Scap de un an greu tare appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

De pe la începutul acestui an economia noastră a dat semne de gripare. Cu toate creșterile anunțate de instituțiile abilitate, în forța de cumpărare a populației se observa o scădere. Și asta o simțeai și încă o simți în modul în care majoritatea oamenilor au continuat și continuă să își facă achizițiile. De la începutul anului, în zona imobiliară prețurile au început să tot crească, fără o bază reală. Vă mai aduceți aminte ce prețuri erau la imobile în 2008? Și ce a venit după s-a numit criză. Una dintre cele mai urâte crize prin care am trecut cu toții. Ce se întâmplă acum cu prețurile imobilelor? Sunt pe creștere – nu aș vrea să am dreptate. Dar, dacă comparăm cu 2008 știm cam ce urmează.

Cursul euro a luat-o razna. Același lucru s-a întâmplat și în 2008. Leul s-a devalorizat și a scăzut puterea de cumpărare a noastră, a tuturor. Ce înseamnă asta? Păi dacă cursul euro crește, aduce după scumpiri în lanț. Mai mult ca sigur benzina și motorina se vor scumpi. Și cum majoritatea produselor sunt transportate din punctul A în punctul B, automat și prețul acestora va suferi modificări. Ceea ce înseamnă că vom avea mai puțini bani în buzunar, sau că vom începe să renunțăm la cheltuielile nefondate. Sună pesimist știu, dar dacă în 2018 va veni criza, pentru a rezista vom fi nevoiți să facem ajustări de bugete. Mai mari sau mai mici.

Crizele sunt ciclice – cel puțin așa scrie în manualele de economie. Și nu înțeleg cum de cei din Ministerul Economiei și din Guvern nu știu treaba asta. Pentru că lucrurile sunt legate una de alta. Politicile fiscale dintr-un stat întăresc sau slăbesc instituțiile statului din punct de vedere economic. Cumulat cu măsuri ce destabilizează piața se va produce o instabilitate la nivelul întregii țări. Și asta se va reflecta – ghiciți unde? Da, în buzunarul fiecăruia dintre noi. Pentru că, din păcate, cu toții suntem actori în economia românească. Consumul individual se va diminua și banii nu vor circula.

Scenariile de mai sus sper să rămână la stadiul de scenarii pesimiste. Iar noi să fim cel puțin la fel ca acum – la fel de sănătoși, la fel de cu buzunarele pline. Dar, tare mă tem că la anul vom participa la cursuri de supraviețuire în caz de criză economică. Și vor apărea coacheri care ne vor spune cum au reușit ei în criză. Iar noi ne vom uita la noi și vom zice – ” mamă ce prost am fost”, fără să vedem că de fapt criza ne-a făcut mai puternici. Cel puțin din punct de vedere al principiilor de viață.

Devine din ce în ce mai clar că oamenii uită repede – nu au trecut decât 10 ani de la precedenta criză. La fel de adevărat este și faptul că nu învățăm din greșelile trecutului – și asta se observă în modul nostru de a nu fi chibzuiți. Tot ce a mai fost va mai fi. Istoria se repetă și nu ne dăm seama de acest lucru. La fel și din punct de vedere economic. Atunci când vom învăța să citim cauzele vom ști când și cum vor apărea efectele. Poate că ar fi bine să începem să privim un pic mai atenți tot ce se întâmplă în România din punct de vedere economic. Asta, dacă nu vrem să fim prinși în offsaid iarăși de criză. Pentru că, fie că vrem, fie că nu, criza bate la ușă.

Până când va veni, mă puteți considera un pesimist și un depresiv. Dar, anul viitor, dacă va veni criza, să vă aduceți aminte că undeva prin noiembrie, era un ”nebun” care vorbea despre criză.

The post Criza și crizații appeared first on Durbaca Ionut Lucian.