Acum lucrurile au evoluat în mai rău. Și copiii nu se mai rezumă doar la a lua în râs pe alți copii. Au trecut la nivelul următor. Cei care sunt mai tupeiști iau la bătaie pe cei ce au mai puțină încredere în forțele proprii. Și își mai filmează grozăviile tocmai pentru a arăta altora cât sunt ei de puternici și de invincibili. Peste ani, lucrurile se vor schimba în cele mai multe cazuri. Totuși, forma asta de agresivitate manifestată contra unui alt copil poate lăsa traume adânci. Am trecut prin experiența aceasta când eram mic. Și știu ce spun.

Veți spune că lucrurile s-au schimbat. Vă dau dreptate – s-au schimbat în ceea ce privește agresivitatea cuvintelor folosite și nu în ultimul rând duritatea lor. Ba mai mult, acum copiii au exemple de agresivitate din partea părinților. Mulți sunt învățați să își impună punctul de vedere prin agresivitate. Și de aici apar tot felul de cazuri de copii bătăuși. Care, de cele mai multe ori sunt teribiliști și copie comportamente mature negative. Chiar dacă ei sunt doar niște puști sau puștoaice, stima lor de sine depășește propriile forțe. Ba chiar, mai mult, sunt sprijiniți de părinții lor. Unii dintre ei chiar bravează cu odraslele lor bătăușe.

Mai nou unui astfel de comportament, de agresiune verbală, i se spune bullying. Este un abuz emoțional și fizic. De cele mai multe ori se întâmplă pe coridoarele școlilor și nu trebuie să fie neapărat evident. Se văd doar urmele în sufletele celor cărora li se aduc cuvinte agresive. Și în inima lor, al celor agresați, se transformă în sentimente de rușine, de respingere din partea majorității și în teamă. Mai ales în teama de a mai ieși din cochilie. De aici și până la un comportament antisocial nu mai este decât un pas. Pe care din păcate, o parte dintre copiii agresați îl fac. Și așa se transformă din copii veseli, în copii retrași și triști, nesiguri pe ei.

Uneori acest fenomen nu este întâlnit doar în școli, ci și în sânul familiei. Chiar și atunci când ridicăm vocea la copiii noștri, sau folosim cuvinte dure pentru ei, le știrbim încrederea. Ne ascundem după statutul de părinte și avem senzația că putem să le vorbim cum considerăm noi. Nu vă sunt cunoscute expresii de genul ”brânză bună în burduf de câine”; ”eu te-am făcut, eu te omor”; ”tai frunze la câini”, etc? Le-am auzit venite dinspre părinții noștri și acum avem tendința de a le spune propriilor noștri copii. Fără să ne gândim că poate, astfel de cuvinte, lasă răni adânci în sufletul lor. Și la un moment dat începem să ne întrebăm de ce nu mai au încredere în ei.

Și uite așa copii care erau liniștiți, aleg să refuleze în comportamente agresive. Este modul lor de a reacționa la cuvintele zeflemitoare ale celorlalți. Pentru că nu este ușor de suportat un comportament permanent prin care ești luat în râs. Acumulezi frustrări pe care la un moment dat le scapi de sub control. Și nu îți mai poți controla comportamentul. Chiar dacă tu îi explici copilului că agresivitatea nu este o soluție în rezolvarea problemelor, dă-i exemplu personal. Altfel, vor fi doar cuvinte teoretice pe care nu le va vedea puse în practică nici de părinții lui. Ce să înțeleagă?

Excluderea copilului în mod repetat din jocurile celorlalți copii și ignorarea lui  este tot un bullying. La fel și tachinarea lui din partea altor copii prin glume răutăcioase și găsirea de porecle jignitoare. Amenințarea că dacă spune unui adult va fi vai și amar de el este tot bullying. Născocirea de povești mincinoase despre copil este tot un mod de bullying. Mai nou a apărut și cyber-bullying prin care copilul primește mesaje agresive pe telefon sau in social media.

Într-o societate din ce în ce mai agresivă este parcă mai greu să ne păstrăm echilibrul. Al nostru și al celor de lângă noi. Să oferim exemple de bunătate, chiar dacă uneori acestea pot duce în punerea unei etichete de prost. Cu toate acestea stă în datoria noastră, a părinților și a oamenilor maturi de a fi atenți la comportamentul propriilor copii. Și să le explicăm că folosirea cuvintelor agresive se poate întoarce înspre ei. La fel, trebuie să încercăm să îi învățăm să se pună în locul celui care primește aceste cuvinte. Să vadă cum s-ar simți dacă acele cuvinte ar veni înspre ei.

Nu uitați că ”violența este arma celor slabi” – Gandhi.

The post Grasu bombasu appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Astăzi dimineață, când veneam în drum spre serviciu, am văzut SMURD-ul tot în Alexandrul cel Bun. După aveam să aflu că avusese loc a doua crimă într-o săptămână. De aceasta dată victima a fost o femie, ca urmare a unei dispute conjugale. Și nu am avut cum să nu mă gândesc la siguranța mea și a celor dragi mie. Cât de sigur mai este să te plimbi prin Alexandru cel Bun? De unde poți ști că, la un moment dat, unei persoane nu i se pune pata pe tine? Cum poți să îți mai lași copilul mai liber, în condițiile în care, lumea parcă a înnebunit?

Asta a fost vârful aiesbergului. Din păcate, Iașul a devenit o junglă urbană, în care legea pumnului este mai tare decât brațul legii. Oamenii sunt din ce în ce mai agresivi și încearcă să rezolve totul prin legea celui mai tare. Poate că este doar o impresie de a mea, dar, în ultima perioadă m-am intersectat destul de mult cu oameni agresivi. Parcă prea se merge pe principiul călcatului în picioare. Oare de unde pornește această agresivitate din ce în ce mai crescută?

O primă explicație poate că este prezența din ce în ce mai constantă a stresului, în viața fiecăruia dintre noi. Stresul combinat cu o stare instabilă poate duce la o agresivitate crescută. Care poate degenera în acte de violență extremă. Flagelul acesta se întinde din ce în ce mai mult și către oameni echilibrați și care știu să refuleze stările negative, astfel încât să nu îi afectează pe ceilalți.

Sunt sigur că ați simțit pe piele voastră ce înseamnă jungla urbană. Dacă nu știți la ce mă refer, gândiți-vă un pic la drumurile înspre și dinspre serviciu. Sunt sigur că ați întâlnit șoferi agresivi în trafic, care se gândeau doar la cum să ajungă mai repede acasă, neținând cont de ceilalți și de siguranța lor. Sau de oameni care cu tupeu, încearcă să se bage în față pentru că ei sunt mai ”șmecheri” decât tine. Și trebuie să taci în fața lor, pentru că altfel riști să trebuiască să îți aperi integritatea fizică.

Agresivitatea este din ce în ce mai accentuată. Și nu doar în Iași. Peste tot în lume se poate observa acest flagel. Putem face o comparație între animalele din junglă și oamenii din jungla urbană, fără nici o problemă. Din punct de vedere al comportamentului agresiv bineînțeles. Este din ce în ce mai greu să îți găsești oazele de liniște și punctele de echilibru, într-o societate din ce în ce mai agresivă. Și totuși trebuie să fii exemplu pentru copiii tăi. Și de aici se naște o stare de contradicție destul de ciudată. Pentru că trebuie să îți înveți copilul să aibă bun-simț, dar în același timp să știe să fie ferm. Pentru că trebuie să îl înveți să respecte regulile și legile, dar în același timp să nu fie călcat în picioare.

Și totuși jungla urbană este așa cum o creăm noi. Majoritatea dintre noi. Este din ce în ce mai dificil, dar nu imposibil să nu o luăm razna. Dar, împreună cu alții care gândesc ca și noi, putem crea oazele de refugiu din lumea asta parcă din ce în ce mai nebună. Prin propriul nostru exemplu și prin propriul nostru echilibru, putem să oferim un scut în fața unor indivizi din ce în ce mai agresivi, pentru care legea pumnului este legea universală. Altfel putem ajunge la percepția că suntem niște inadaptați ai societății actuale. Și poate fi o percepție greșită.

The post Jungla urbană appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Cati dintre voi, va mai aduceti aminte de ultima carte citita? Sau de ultimul ziar printat pe care ati avut ocazia sa il tineti in mana? Unii dintre voi, vor spune ca in copilarie citeau cat puteau de mult, altii poate ca ma vor considera inapoiat. Poate ca aveti dreptate si unii si altii. De un lucru sunt sigur si s-au facut studii nenumarate cu privire la creativitatea si scenariile pe care copii le fac in minte, atunci cand citesc o carte, sau un ziar.

Se spune ca cititul este una din calitatile care ne fac sa evoluam. Dar oare ce poate fi mai placut decat sa stai pe burta cu cartea in fata si sa citesti despre eroii tai preferati. Intr-o vreme, atunci cand inca mai eram prin scolile generale tin minte cu bucurie, faptul ca, in fiecare saptamana trebuia sa citim o carte si sa facem fise de lectura. Eu unul asa am reusit sa ma organizez si sa imi creez o minte creata.

Mai apoi am avut ocazia sa lucrez intr-un domeniu fascinant – in domeniul print-ului, in cadrul Adevarul Holding. Era un mastodont ce ingloba nu mai putin de 8 publicatii – nu conteaza numele lor, ci mai degraba ce puteai sa faci cu produsele respective. Pe langa faptul ca ai o placere deosebita sa tii in mana produsul muncit de tine si de echipa din care faci parte, cu mult mai important este faptul ca citeai din placere, fara sa te gandesti ca ochii iti vor obosi de la cititul online.

Am muncit nu mai putin de 2 ani acolo si am avut ocazia sa vad cum, usor, usor print-ul intra intr-un con de umbra, iar colegii mei de pe redactional plecau unul cate unul. Nu ramaneam decat cu amintirea foilor de sumar pe care le scoteau la o multifunctionala in promotie si fiecare pagina era corectata de 2 corectori. Nu cred ca mai are rost sa amintesc si de cartile marca Adevarul, carti ce au creat o adevarata revolutie pe piata. Dar din pacate doar pentru fala si mai putin pentru stimularea creierului prin citit.

Imi aduc si acum aminte de un client care a intrat in Librariile Adevarul si a cerut o carte. Tot bine si frumos, dar argumentarea lui m-a facut sa am un suras in coltul gurii. Omul nu isi dorea o carte, sau un autor anume ci isi dorea “o carte uite asa de groasa…” – asta pentru ca in biblioteca lui avea spatiu doar de o carte. Cu siguranta ca pe cartile domnului s-a asternut praful si sincer imi pare rau sa vad cum cititul clasic nu mai reprezinta o prioritate pentru nimeni. Atunci am realizat eu ca printul este in declin puternic si in scurt timp, cartile si orice forma de print vor fi piese de muzeu.

Acum totul s-a mutat pe online, inclusiv si imaginatia copiilor nostri, imaginatie ce de multe ori este inlocuita de sabloane, sabloane ce le vad in jocurile de pe calculator si nu numai. Fiti sinceri cu voi si spuneti de cate ori ati mai intrat intr-o librarie clasica si de cate ori ati intrebat la chioscul de ziare despre un anumit produs in afara de tigari?

Acum totul se rezuma la magazin online, acolo unde intri din scaunul de acasa si iti comanzi produsul dorit. Acum intri in site-urile ziarelor si citesti stirile, ce se schimba de la o ora la alta. Acum iti place sa ii arati copilului tau eroi creati din prea mult timp liber, eroi ce nu au nici o treaba cu stimularea creativa a lui. Si totusi am intrat intr-un confort periculos. Ne-am obisnuit sa nu mai muncim, sa luam totul de-a gata de pe online si sa ne gandim cum sa ne mai usuram viata. Eu am si o gluma – in scurt timp vom intreba daca nu putem sa mancam online, sa fim fericiti in online. Usor, usor ne vom pierde din identitatea noastra ca si individ.

Nu spun ca online-ul in ansamblul lui este rau. Chiar deloc, dar trebuie sa stii cand sa spui stop, trebuie sa stii ca de multe ori imaginatia si ideile sunt cele care te animeaza ca om. Uite de exemplu un magazin online in sine nu este rau – mai ales unul care vinde imprimanta la oferte Samsung, sau la orice alt tip de imprimante. Cumpara-ti o imprimanta, redacteaza cuvinte in word si cauta sa printezi si sa citesti. Vei ramane surprins ca unele deprinderi te-au parasit, iar la altele nu mai ai facut nici un update. Vei observa ca o parte din creierul nostru va produce blocaje, asta si pentru ca isi doreste sa ia totul de-a gata, ca asa l-am invata noi.

Printul isi trage ultimele suflari, dar cu toate acestea, va rog sa nu uitati de cartile din copilarie si de profesoara care ne punea sa facem dictie, urmarind cu degetul cuvinte, fraza, propozitii. Tot ceea ce suntem astazi datoram print-ului, pentru ca el a reusit sa ne faca sa ne imaginam, sa ne bucuram cu personajele sa fim parte integranta din poveste.

Multi dintre voi imi vor spune ca este mult mai ecologic sa folosesti cat mai rar imprimanta si foile de hartie. Sunt de acord cu voi, dar credeti ca emisiile unui laptop sau calculator sunt mai putin nocive decat scosul unei foi la imprimanta? Eu unul folosesc cat pot de des imprimanta – cred ca cel putin de 2-3 ori pe saptamana. Atat pentru serviciu, cat si pentru viata de zi cu zi.

Haideti sa ne gandim un pic la ce putem face cu o imprimanta: putem scoate o inima pentru partenera/partenerul care ne este alaturi. Sau putem crea poezii pe care sa le daruim persoanelor dragi din viata noastra. Sau de ce nu putem incerca sa oferim o sansa celor care au uitat cum este placerea de a mai citi. Oamenii mari au ajuns pe culmi citind variante printate ale studiilor si mai putin navigand pe net. Ei cum au putut si noi brusc nu mai putem.

Sincer va spun, personal voi incerca ca in fiecare saptamana sa citesc cel putin o varianta printata – fie ca este vorba despre carte, fie ca este vorba de un ziar, sau o revista, voi incerca sa imi aduc aminte. Pentru ca imi este dor sa fiu alaturi de personaje, pentru ca imi este dor sa am ochii obositi dupa o partida de lectura clasica, pentru ca vreau sa retraiesc micile bucurii ale copilariei. Pentru ca vreau sa traiesc.

Postare scrisa pentru Superblog 2012.

The post Online-ul ucide creativitatea copiilor appeared first on Durbaca Ionut Lucian.