Sursă foto: ele.ro

Astăzi una dintre caracteristicile esențiale ale unui ”angajat descurcăreț” este să fie tare în gură. Și cu un tupeu dus la extrem. În așa fel încât să pari sigur pe tine. Că mulți confundă tupeul murdar cu personalitatea este altă poveste. Iar dacă fraierul de serviciu își vede în continuare de treabă este din ce în ce mai frecat. Pentru că, de cele mai multe ori, bunul simț este confundat cu prostia, iar amabilitatea este confundată cu naivitatea.

Cu alte cuvinte, în unele organizații dacă ești amabil cu ai tăi colegi, aceștia au tendința de a ți se urca în cap. Doar ca să le fie lor bine. Și de cele mai multe ori, fraierul de servici mai este și vorbit pe la colțuri. Pesemne că își face bine treaba și merită din prisosință ”respectul” colegilor. De parcă acest fraier de serviciu este orb și nu vede cum stau lucrurile de fapt.

În unele organizații unii au un aer de superioritate de crezi că sunt mici dumnezei puși acolo pe vecie. Iar echitatea este unul din principiile despre care se discută doar în cărți. Se merge pe principiul – putem să frecăm pe oricine, oricât și oricum. Dar, pozează că le pasă de sentimentele fiecărui angajat în parte. Se fac că sunt solidari cu oamenii din echipa lor și că nu le este indiferent de ceea ce simte fiecare angajat în parte. Pentru că trebuie să pară buni cu fiecare dintre oamenii pe care îi au în echipă. Chiar dacă pe unii nu dau doi bani. Cel puțin comportamentul lor îi dă de gol. Și cu toate astea părerea lor despre ei, este că sunt corecți cu toată lumea. Aparent.

Și uite așa fraierul de serviciu plătește oalele sparte de altul. Muncește mai mult pentru că altul știe doar să dea bine în fața șefilor. Și nu de puține ori iese șifonat pentru că ”binevoitorii” lansează zvonuri despre el. Chiar dacă observă toate lucrurile acestea, fraierul de serviciu își vede în continuare de treabă. Pentru că a fost educat să nu răspundă la rău cu rău.

Asta până într-un punct – atunci când îi ajunge cuțitul la os. Și începe să vocifereze, începe să își spună punctul de vedere, frumos, civilizat. Așa după cum a fost învățat. Dar vede că în continuare este tratat la diverse de acei oameni care nu știu ce înseamnă cuvântul dat. În acel moment începe să semnaleze din ce în ce mai vehement că are o problemă. Dintr-odată fraierul de serviciu se transformă în angajatul problemă. Doar pentru că spune ce îl deranjează.

Din păcate este o practică din ce în ce mai întâlnită și mai ales acolo unde angajații nu știu să fie colegi între ei. Mai ales dacă fiecare își urmărește propriul interes. Dar, ceea ce nu se previzionează este faptul că dacă fraierul de serviciu se plictisește și părăsește firma, atunci au de tras cu toții. De la șeful ”echidistant” și până la colegii care îl mâncau de fund pe la spate. Măcar dacă ar ști să vadă lucrurile și să schimbe ceva în managementul uman din compania lor. Principiul ”lasă bă că merge și așa” este valabil până într-un punct zero. Care, odată atins nu mai poate fi schimbat. Oamenii aflați vremelnic în funcții de conducere trebuie să înțeleagă că toți oamenii sunt valoroși. Iar echidistanța trebuie să fie reală, nu doar simulată.

Ce nu se înțelege este faptul că un om inteligent și școlit nu este as în ”lichelism” și fiecare angajat are o stimă proprie ce trebuie gestionată. Dar, de cele mai multe ori, un om bun și cu bun simț, este rapid pedepsit dacă își iese din fire. În timp ce, angajatul tupeist este acceptat pentru că are gura mare. Și unii șefi consideră că este mai ”înțelept” să tragi tot în cel care trage. Asta dacă ești făcut șef la grămadă, sau dacă ești lipsit de empatie și plin de aere de superioritate. Dar șefia este vremelnică și de multe ori vei mai întâlni oamenii de care ți-ai bătut joc. Și s-ar putea să depinzi de ei.

Nu uitați că ”îngâmfarea nerușinată este atributul analfabeților și a talentelor mediocre”

The post Fraierul de serviciu appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Acum, gândiți-vă la acele secunde pe care tot le-ați trăit în viața voastră. Pe unele le-ați regretat, de altele v-ați bucurat că le-ați trăit. Secunde care v-au schimbat viața mai mult sau mai puțin. Pentru că, oricât de mult vrem noi să părem siguri, sunt lucruri pe care nu le putem controla. Chiar dacă suntem ”oameni importanți”, secundele din viața noastră care nu se lasă impresionate de statutul social. Ele vin și te influențează fără să stea prea mult la discuție. Și în acele secunde din viața noastră trebuie să luăm decizii. Iar unele decizii pot influența întreaga noastră evoluție sau destin.

Secundele vin și pleacă din viața noastră. De cele mai multe ori ni se pare un dat al nostru ca secundele să vină și să plece. Pentru că așa suntem noi oamenii, egoiști. Considerăm că toate secundele sunt ale noastre și în afară de asta nimic nu mai contează. Ne creionăm planuri pe care să le ducem la un sfârșit – doar secundele sunt ale noastre, nu? Și secundele trec și planurile noastre nu se mai realizează. Devenim nemulțumiți de tot ceea ce avem, pentru că ne obișnuim cu ce este al nostru. Parcă începem să uităm că suntem făcuți din secunde care vin și pleacă. Acum e dimineață, acum e seară și totul este ciclic.

Ajungem să nu ne mai dăm seama când secundele se transformă în ore, orele în zile, zilele-n luni și lunile în ani. La un moment dat ne trezim în fața unui bilanț al secundelor, în care trebuie să realizăm că acea secundă a trecut neobservată.

Bucuriile sunt aduse tot de acea secundă pe care noi nu o realizăm cât este de importantă. Până când începem să nu o mai avem. Și sunt atât de mulți oameni care ar da orice pentru încă o secundă. O secundă în care să poată să își ceară iertare celor dragi, o secundă în care să facă altfel totul, o secundă în care să ofere zâmbete. Dar pentru ei secundele s-au oprit. Și noi mergem mai departe pentru că încă ne considerăm stăpânii secundelor noastre. Fără să ne gândim că ele nu se vor mai întoarce și nici nu se vor mai înmulți. De cele mai multe ori, nu înțelegem că putem lăsa secundele să treacă, sau putem să le folosim pentru a lăsa ceva în urma noastră.

Acea secundă poate fi punct final pentru unii și în același timp un nou început pentru alții. Dar uneori suntem prea orbi pentru a înțelege că secundele nu pot fi controlate. Este mult mai important ce facem noi în momentul trecerii secundelor din viața noastră. Dacă vreți singurul mod în care putem influența secundele este de a le lăsa să treacă așa cum vin. Cu bune și cu rele. Viața este formată din secunde bune și din secunde proaste.Dar per total secundele vor da pe plus. Într-o secundă se poate naște o viață, un proiect, o idee ce poate influența viața personală. Într-o secundă fatidică se poate termina totul – brusc și fără nicio atenționare. Oare câți dintre noi realizăm că secundele se pot opri în orice moment?

Tocmai de aceea stă în puterea noastră să ne trăim cât mai frumos secundele și să nu ne intereseze de ce se întâmplă cu secundele altora. Sau să ne intereseze în măsura în care noi putem să ajutăm.Pentru că nimic nu poate fi mai frumos decât a trăi secundele, atâtea cât sunt ele, cu zâmbetul pe buze și cu mulțumirea sufletească. Pentru ceea ce suntem și pentru ceea ce ne dăruiește viața. Așa cum este ea, cu bune și cu rele. Să ne trăim fiecare secundă cu bucurie și mulțumire.

Pentru că acea secundă poate fi cea mai importantă din viața noastră.

The post Acea secundă appeared first on Durbaca Ionut Lucian.