Una din plăcerile mele este reprezentată de mâncat. Și mai ales de savuratul bunătăților. Și asta vine din copilărie, atunci când maică-mea ne ținea, pe mine și pe fratele meu, doar în bunătăți. Ca orice mama, gătește dumnezeiește și m-a învățat cu nărav. Din copilărie îmi place să savurez mâncarea și să îi simt fiecare gust. Uneori mi se pare că mi-am greșit vocația și că trebuia să mă fac bucătar. Dar, asta este – de acum e un pic cam târziu. Și totuși țin la kilogramele mele în minus.

Și acum începe cu adevărat mărturisirea. Săptămâna trecută, undeva cam joi așa, m-am desfătat culinar. Și pentru că mănânc rar paste, am început festinul culinar cu un rând de paste carbonara. Pastele făcute pe loc,ca acasă, sub ochii mei m-au făcut să nu am nicio grijă în privința gustului demențial. Pentru că da, pot spune că sunt cele mai bune paste pe care le-am mâncat până la vârsta asta. Și nu exagerez cu nimic când spun că mi-am deschis apetitul spre paste.

Festinul culinar a continuat cu un burger, pe care, spre rușinea mea nu am reușit să îl termin și l-am luat la pachet. Pentru deliciosul burger trebuie să îi mulțumesc lui Alice Ciobanu, pentru că m-a împiedicat să comand un crispy strips. A fost senzațional, fără să exagerez cu nimic. Știu că s-a transformat într-un kilogram în plus, dar mi-am asumat riscul. Era prea tentant pentru mine ca să pot rezista. Și acum mai fac flotări seara să scap de surplusul de plăcere culinară, generată de burger.

Și am încheiat răsfățul culinar cu un ecler bun de te lingi pe degete. Mi-am confirmat din nou că pot să îmi atribui numele de Domnul Ecler, fără nici o problemă. Fără doar și poate știu să apreciez eclerele la adevărata lor valoare. Mai ales dacă acestea conțin nucă și fistic. Cuvintele sunt prea puține pentru a putea exprima plăcerea papilelor gustative generată de un ecler. De la eclerul de săptămâna trecută trebuie să alerg în jurul mesei din sufragerie pentru a mă pedepsi – asta dacă nu am fost cuminte. Dar, a meritat.

Ei, dragii mei, atunci când totul se asezonează cu oameni faini pe care îi alături nu ai cum să nu te simți bine. Pentru că, vedeți voi, joi, am avut lângă mine comunitatea bloggerilor ieșeni. Companie plăcută, atmosferă destinsă, locație prietenoasă, mâncare delicioasă – rețeta perfectă pentru o seară de ținut minte. Am spus că țin secretul pentru mine, dar nu am cum. Doar mă știți că atunci când găsesc câte un loc fain, vă spun. Și da, joi am găsit un loc fain, nou, acolo unde mi s-au întâmplat toate cele de mai sus. E vorba despre Bistro Moo. E loc fain pentru că are energia oamenilor din spatele brandului Moo, energie pozitivă, prietenoasă.

Puteți să mă credeți pe cuvânt, sau puteți să mergeți și să testați dacă cele spuse de mine sunt adevărate sau nu. Dar, aveți grijă – există pericolul să vă placă și să reveniți de multe ori în acel loc. Pentru că are ceva al lui, care vă va atrage continuu. Pastele mâncate la Bistro Moo nu se uită niciodată. Și dacă mai aveți și oamenii dragi vouă alături, vă veți simți ca acasă, ca în familie.

Noi, bloggerii ce am fost acolo așa ne-am simțit – ca într-o mare familie, cu zâmbetul pe buze și voia bună la purtător. Și asta s-a simțit și la făcutul pastelor și la montatul aparatului de făcut paste și la masă. Peste tot. Unde te uitai, vedeai zâmbete, vedeai oameni liniștiți de atmosferă.

Moo loves you to. Să nu uitați asta.

The post Mărturisirea unui pofticios appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Fiind copil, recunosc, îmi plăcea să îmi arunc ochii pe cer, să văd avioane cu reacţie lăsând în urmă dâre ce colorau cerul. Am fost şi încă sunt fascinat de tot ceea ce ţine de avioane, zboruri şi curajul piloţilor de a pilota cu sânge rece. Poate şi pentru că, recunosc, personal, nu am găsit deocamdată curajul de a mă urca în avioane şi a zbura din punctul A, în punctul B.

Luni, am aflat cu surprindere că în Iaşi sunt mulţi tineri, bloggeri, pasionaţi de aeroporturi, avioane şi destinaţii de vis. Tot luni, am aflat că noua Kooperativa 2.0 Iaşi se măreşte pe zi ce trece şi că tot timpul va exista un suflu nou, în blogăreala ieşeană. Ne-am strâns cu toţii, la chemarea Andreei, cu dorinţa de a afla mai multe informaţii despre Aeroportul ieşean. Şi asta nu pentru că nu am fi aflat din diverse surse informaţii despre ce se întâmplă acolo, ci pentru că informaţiile de la sursă ajung în stare pură.

Recunosc, am aflat multe informaţii pe care nu le ştiam. De exemplu, am aflat că, atunci când doresc şi românii pot face lucruri de calitate, în timp record. Se poate vorbi despre un record ieşean, atâta timp cât s-a reuşit amenajarea noii piste în termen de 5 zile. Cu alte cuvinte, şi ieşenii pot fi chinezi :).  Sau, cu alte cuvinte, aşa trebuie făcută treaba la un nivel profesionist. Dacă nu mă credeţi, găsiţi aici un link de prezentare a lucrărilor.

Aeroportul Iaşi, din punctul meu de vedere, trebuie considerat un punct strategic al Iaşului. Este poarta de intrare a oamenilor de afaceri străini în oraşul nostru. Cu toţii ne dorim un Iaşi prosper, cu un mediu de afaceri sănătos. Pe lângă oamenii de afaceri locali, Iaşul are nevoie şi de oamenii de afaceri din afara ţării şi nu numai. De asemenea, prin legăturile realizate cu alte oraşe din Europa, Aeroportul Iaşi oferă posibilitatea turiştilor să ajungă în destinaţiile dorite, mult mai repede.

Fie că discutăm despre Londra, Paris, Munchen, Barcelona, Viena, Koln, Istanbul, Milano, Tel Aviv, Veneţia, Torino, Bologna, Roma, Catania, Larnaca, fie că discutăm despre destinaţii ca Bucureşti, Timişoara sau Cluj, ieşenii au mai multe posibilităţi de a călători. În interes de afaceri, sau în interes turistic.

Întreaga echipă de la Aeroportul Iaşi trebuie felicitată pentru ceea ce au făcut acolo. La întâlnirile de profil, Aeroportul Iaşi a fost dat ca şi studiu de caz, în ceea ce priveşte cea mai rapidă dezvoltare a unui aeroport european. Atunci când ai un tranzit de aproximativ 1.000.000 de pasageri pe an, nu poţi să nu admiţi că lucrurile se mişcă într-o direcţie bună.

Puţină lume ştie ce înseamnă toate aceste destinaţii prezente pe Aeroportul Iaşi. Sunt zeci, sute de ore de muncă a întregii echipe de acolo. Întâlniri nenumărate cu operatorii aerieni, cu reprezentaţii aeroporturilor europene. Şi toate aceste lucruri făcute în linişte, fără prea mult tam-tam. Eu personal am fost impresionat de întregul profesionalism al celor de acolo.

Acum să revin un pic la periplul Kooperativa 2.0 Iaşi prin culoarele Aeroportului (Terminalul 3) şi pe pistele de aterizare. După aprobări primite din partea firmei de securitate, am pornit într-un mic tur al aeroportului. Ceea ce mi s-a părut funny, a fost momentul controlului corporal înainte de îmbarcare. A trebuit să trecem prin întregul proces de verificare. Inclusiv descălţat, scos cureaua de la pantaloni, etc. Pentru că oamenii de securitate nu ne-au tratat preferenţial. Chiar dacă eram bloggeri ieşeni, securitatea Aeroportului este cu mult mai importantă, mai ales dacă ţinem cont şi de ce se întâmplă în lume în ultima perioadă.

După controlul aferent, am ajuns pe pistă şi au început selfie-urile de rigoare :). Spre disperarea oamenilor care îşi făceau treaba acolo. Dar, pentru unii dintre noi, era prima dată când ajungeam aşa de aproape de un avion. Şi primul gând care mi-a venit în minte a fost acea anecdotă: „un om de la ţară ajunge la grădina zoologică, lângă o girafă. Se tot uită şi din stânga şi din dreapta şi la urmă zice: aşa ceva nu există”.

Toată suflarea bloggerilor a concluzionat că trebuie să mai repetăm isprava şi într-una din zilele în care există un trafic aerian intens, pentru a simţi cu adevărat din fiorii pe care ţi-i dă zgomotul făcut de aeronavele care aterizează, sau îşi iau zborul de pe pistele Aeroportului Iaşi.

Până atunci, felicitări pentru întreaga echipă de la Aeroportul Iaşi pentru ceea ce a realizat acolo. Oamenii chiar ştiu ce fac. Şi au promis că, în scurt timp, vor veni cu surprize plăcute pentru întreaga comunitate ieşeană. Şi pentru dezvoltarea mediului de business ieşean.

The post Avioane, bloggeri şi destinaţii de vis appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Dar nu despre asta am sa scriu acum, ci mai degraba de cum este perceput un om din online in mediul offline. Indiferent de cat de bine il cunosti pe cel din fata ta, daca este un om activ in mediul online, ramai cu imaginea creata de conturile lui. Asa si noi, eu si Anda aveam temeri legate de cum vom rezona in perioada de concediu – noi ca noi, dar mai erau si partenerii nostri si copii. Aveam grija de ce spunem, ca sa nu ne suparam unul pe altul – nu de alta, dar imediat puteam aparea ca un subiect de postare pe blogul celuilalt.

Degeaba am incercat sa o tentez pe Anda cu postarile mele pe Facebook, degeaba afisam ostentaiv conexiunea la internet, nimic nu a facut-o pe Anda sa abdice de la promisiunea ei, de a ramane fara Facebook, internet si conexiunile cu mediul online. Eu unul nu am reusit, dar totusi pot spune ca m-am putut bucura de concediul in sanul familiei si alaturi de prieteni dragi noua.

Dupa concediu acesta am tras cateva concluzii legate de imaginea din mediul online si imaginea reala a omului din spatele unui blog. Vi le pot spune si voua, poate ca am dreptate, poate ca nu.

1. Imaginea ta nu e tot timpul cea reala – nu intotdeauna ceea ce postezi pe Facebook sau pe blog iti creaza in randul cititorilor/prietenilor o imagine corecta asupra ta si asupra principiilor si valorilor tale. Mai importanta este viata reala si nu cea din spatele unui desktop.

2. Asteptarile celorlalti – in ceea ce te priveste pot fi de cele mai multe ori neconforme cu ceea ce esti tu de fapt. Oamenii iti ataseaza imaginea din online si in intalnirile pe care le ai cu ei si asteapta tot timpul sa vii cu solutii la asteptarile lor.

3. Realitatea – este cu mult mai faina decat lumea virtuala in care ne invartim si in care ne spunem parerile si opiniile pe un subiect sau altul. Online nu trebuie sa ramana decat o metoda prin care tu comunici cu lumea si atat.

4.Ceea ce ai de spus nu mai este la fel de impunator atunci cand iesi din spatele online-ului. Te transformi intr-un om normal, cu nevoi normale. Redevii tu, fara taste, doar cu o gura si cu viu grai.

Sunt cu mult mai multe diferente intre omul pe care il transmiti in online si omul pe care il reprezinti de fapt in realitate. Dar intr-un concediu scurt nu am vazut decat diferentele de mai sus.

Fiti voi, dincolo de mediul in care comunicati si incercati sa transmiteti ceea ce va reprezinta. In acest fel veti avea pritenii durabile dincolo de prietenii de pe Facebook si admiratorii de pe blog. Asa veti putea sa iesiti in concediu cu prieteni si nu cu bloggeri, cu oameni dragi si nu cu branduri construite pe blog sau pe Facebook.

The post Oamenii din online in offline appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Evenimentul este binevenit mai ales ca multi dintre noi nu ne cunoastem. Intalnirea nu ar fi fost posibila fara ajutorul celor de la Iasi4u.ro si al celor de la berarul.ro. Sper ca iubita mea fica sa imi dea bilet de voie pentru cateva ore sambata seara

Rezumand – Samabata 23 iunie 2012 ora 18:00 bloggerii ieseni sunt asteptati la Groapa cu Bere. Eveniment organizat de Iasi4u.ro si berarul.ro

The post Intalnire bloggeri la Groapa cu Bere – Sambata 23 iunie 2012 ora 18 appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

In domeniul online latura umana este mai ascunsa decat in realitate. Nu conteaza cum este omul din spatele blogului, ci mai mult conteaza ce anume scrie acel om. Asa gandesc oamenii care nu pun accent decat pe ceea ce scrie omul din spatele blogului. Dar lucrurile nu stau chiar asa – pentru ca daca blogger-ul este un tip neserios nu vei avea cu cine sa stai de vorba si asta pentru ca nu vei avea incredere. Si sa fim seriosi latura umana se transmite si prin ceea ce scrie omul respectiv. Sunt pe prinicpiu ca un om profesionist stie sa se prezinte chiar si prin scris.

Nu am foarte mult timp de cand sunt in domeniul online, dar mi-a fost dat sa vad oameni si oameni chiar si aici. Chiar daca nu iesi foarte mult din spatele ecranului, trebuie sa fii om. Trebuie sa fii constient ca succesul de care te bucuri acum este relativ si ca oricand poti disparea din randul bloggerilor. E bine sa lasi in urma ta imaginea unui om integru si a unui bun profesionist. Daca vrei trebuie sa iti creezi brand-ul personal care sa vorbeasca despre tine indiferent de locul unde vei evolua.

” Fiecare padure isi are uscaciunile ei” dar e bine sa nu te numeri tu printre ele. Mai devreme sau mai tarziu felul tau de a fi va iesi la suprafata si renumele tau va fi transmis din gura in gura sau din blog in blog. Iar daca publicitatea va fi negativa nu va mai conta ca tu ai talent la scris – timpul tau va fi umplut de ceea ce vei face ca sa demonstrezi contrariul.

Si in online firmele interesate sa posteze pe un blog cauta sa afle mai multe informatii despre posesorul lui. Si aspectele negative ale tale se raspnadesc repede. Atunci iti vei da seama de ce nu reusesti sa faci bani de pe el. Hai sa ne gandim un pic la relatia pe care o ai tu cu un furnizor de cablu de exemplu. Tu, clientul iti respecti toate prevederile contracutale, iti platesti la timp facturile, nu strici aparatele date in custodie. In schimb furnizorul tau de cablu iti transmite programele cu purici, iti intrerupe semnalul, etc. Mai esti dispus sa ramai la el, sau iti cauti un alt furnizor mai serios, mai profi. Cam asa sta treaba si in online – firmele cauta parteneri seriosi care sa isi asume termenii intelegerii.

In fiecare moment al vietii noastre intram in contact cu oameni, mai seriosi sau mai putin seriosi. In fiecare moment al navigarii in mediul online intalnim blog-uri/site-uri mai mult sau mai putin profesioniste. Dar important este ca relatiile sa fie sudate pe incredere, pe parolism si pe profesionalism. Pentru ca dincolo de a fi bloggeri trebuie sa fim oameni.

Acum multi au uitat sa fie oameni incarcati de necazurile din fiecare zi. Multi dintre oameni au uitat sa mai daruiasca un zambet, multi dintre noi oameni am uitat sa ne bucuram de ceea ce este cu adevarat important, multi dintre noi oamenii am uitat sa ne bucuram de familie. In fuga dupa bani si dupa o viata mai buna am uitat sa fim oameni. Haideti ca macar virtual sa oferim zambete, incredere si seriozitate. Pentru ca putem sa schimbam perceptia oamenilor prin ceea ce facem. Si in mainele noastre sta imbunatatirea vietii celorlalti.

The post Bloggeri sunt oameni appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Recunosc ca in 2009 cand m-am decis sa iau in calcul si varianta blogului, o buna parte din decizia mea a fost influentata de dorinta de a-mi face un nume. Mai ales ca avem prieteni si cunoscuti care deja aveau o vechime in ale blogului – Anda, Mono, Marius. Dar stiti vorba aia ca una e socoteala de acasa si alta e cea din targ – in momentul respectiv nu am avut informatii care sa ma ghideze in realizarea unui blog si de pasii pe care trebuie sa ii urmezi in drumul tau spre succesul online. Spun cu mana pe inima ca desi am inceput in 2009 sa scriu pe blog si astazi ma consider incepator.

Ei si acum ajung  la titlul postarii. Ca si in viata de zi cu zi si aici, in domeniul online unele limitari sunt valabile. Sunt multi bloggeri cu experienta care nu mai au timp sau nici disponibilitate sa iti spuna cateva secrete in ale blogului. La fel de adevarat e, ca sunt si multi oameni din online care cauta sa te sprijine in tot ceea ce faci. Poate ca atunci cand ajungi sa iti faci un nume in online uiti cat de greu a fost la inceput sa iti faci drumul tau, poate ca in momentul in care firmele te cauta pentru advertoriale cauti sa iti pastrezi reteta succesului tau. Dar in domeniul online este loc pentru toata lumea, chiar daca ai un blog de nisa, chiar daca ai un blog generalist.

Chiar la sfarsitul saptamanii trecute, o parte din bloggerii cu experienta au participat la Summit Media. Din pacate nu am avut timp sa particip, dar vad ca a starnit destul de multe reactii pozitive in randul bloggerilor mai putin cunoscuti. Este un prim pas pentru dezvoltarea comunitatii de bloggeri din Iasi si de ce nu din zona Moldovei. Pentru mine, chiar daca nu am avut timpul sa ajung e important ca am reusit sa vad o prezentare ca a lui Manu, care m-a facut sa imi constientizez limitele in ceea ce priveste experienta mea din online.

Dar totusi oare nu ar fi o oportunitate sa se faca un fel de ghid al intreprinzatorului in online – acolo unde toti cei care s-au intalnit cu piedici sau mici probleme in activitatea de blogging si cum ati reusit sa le rezolvati. Pentru multi dintre noi cei care am inceput acest drum poate ca ar fi o gura de oxigen. Il felicit pe Alex pentru ceea ce a realizat pe wordpresszero, dar eu spun ca putem dezvolta acest ghid la un nivel mult mai mare.

In viata de zi cu zi companiile cauta sa isi protejeze retetele de succes – poate ca asa este si in online, dar unele lucruri care v-au ajutat pe voi in obtinerea succesului pot fi spuse. Nu cred ca pe cei care vor sa isi croiasca un drum in online ii intereseaza o reteta universal valabila. Poate ca nici nu exista aceasta reteta.

Postul nu vrea sa fie un afront asupra celor mai vechi ci este un articol despre cum vad eu ca se desfasoara activitatea in mediul online. Nu vreau sa supar pe nimeni, iar daca cineva se supara ii cer de pe acum iertare.

The post Bloggeri experimentati vs bloggeri incepatori appeared first on Durbaca Ionut Lucian.