În 1564 Alexandru Lăpușneanu mută capitala Moldovei de la Suceava la Iași. Un secol mai târziu, Vasile Lupu a înființat prima școală în limba română și o tipografie în incinta bisericii Trei Ierarhi. Iar în 1643 a apărut prima carte tipărită din Moldova. Între 1565 și 1859 Iașiul a fost capitala Moldovei. Între 1859 și 1862 Iașiul și Bucureștiul au fost capitalele Principatelor Unite ale Moldovei și Valahiei. Uniunea Principatelor a făcut posibilă mutarea capitalei la București.

În timpul primului război mondial, pentru doi ani, autoritățile române și familia regală s-au refugiat la Iași, după ce Bucureștiul a căzut în mâinile Puterilor Centrale la 6 decembrie 1916. Administrația și familia regală a revenit la București în noiembrie 1918.

În mai 1944, orașul a fost scena unor lupte grele între armatele româno-germane și Armata Roșie și o mare parte din zona istorică a orașului a fost distrusă. La 21 august 1944, Iașiul a fost ocupat de ruşi.

Făcând naveta între București și Iași domnitorul stătea multă vreme la Iași, între 1859 și 1862. Unii bucureșteni îi imputau lipsa, neînțelegând retragerea în Moldova a alesului lor. El dorea să aline durerile iscate de mutarea unor instituții în capitala de pe malul Dâmboviței, să menajeze spiritele locale și să înlăture interpretările răuvoitoare ale consulilor puterilor ostile Unirii. Avea nevoie de liniște pentru a pregăti definitivarea Unirii, recunoașterea internațională și unificarea legilor și instituțiilor celor două ţări, pentru momentul decisiv.

Îl ajutau Vasile Alecsandri, bătând la curțile marilor puteri din Paris, Londra și Torino, pentru recunoașterea Unirii – călătoriile suportându-le din banii săi, Costache Negri, intervenind cu calm și răbdare pe lângă Înalta Poartă în același scop, iar Mihail Kogălniceanu luptându-se în țară să așeze reformele și să învingă opreliștile și piedicile ce se ridicau mereu în calea marii înfăptuiri. Erau sprijiniți de Ion și Dimitrie C. Brătianu, Ion Bălăceanu, Ion Filipescu, bucureșteni, cu toții ținând strânsă legătură prin strașnica invenție a timpului, telegraful, prin care transmiteau mesajele codificate. Inițiind și semnând o sumedenie de acte și decrete „în domneasca noastră reședinţă, Iași“, primind rapoarte și transmițând ordine grabnice prin același telegraf, în fericita zi de 11/23 decembrie 1861 a putut vesti populației întregii țări acceptarea unificării și de către Înalta Poartă, prin Firmanul din 20 noiembrie/2 decembrie 1861.

„Proclamația înălțimii sale către poporul român: Unirea este îndeplinită! Naționalitatea română este întemeiată! Alesul Vostru vă dă astăzi o singură Românie. Vă iubiți Patria, veți ști dar a o întări. Să trăiască România! Alecsandru Ioan, Iași, în 11 decembrie 1861“.În aceeași zi, prin mesajul adresat Adunării Elective locale, rostea cuvintele care munceau de multă vreme cugetele multor ieșeni: „Vă convoc, Domnilor, a vă întruni la București, împreună cu Adunarea țărei surori în ziua de 24 ianuarie viitoriu“. Știrea era de însemnătate uriașă pentru ţară, dar dureroasă multor moldoveni, căci însemna mutarea capitalei, motiv pentru care, spuneau unii, domnitorul a dorit s-o anunțe mai întâi din „Leagănul Unirii“ și apoi s-o confirme în primul Parlament al Principatelor Unite. Spiritul național și dorința de Unire a tuturor românilor într-o singură țară erau, însă, dominante. La aflarea veștii, „tot orașul a dat dovezile cele mai vii de bucurie a sa; toate ulițele erau iluminate, muzicile cântau pretutindeni și o mulțime de norodu înconjura Palatul principelui, căruia românii datorescu regenerația loru, națională și falnicul viitoru ce-i așteaptă“ („Monitorul oficial“, 12 ianuarie 1862).

Adânc tulburat, luni, 15 ianuarie 1862, alesul Iașilor încheia istoria capitalei Moldovei, ieșind îngândurat din Palatul Domnesc și pășind tăcut printre ostașii de gardă, din toate schimburile, veniți să-l petreacă. Urcându-se în poștalionul pe tălpici, cu care pleca spre București, unde era așteptat joi, 18 ianuarie, privea întristat, ca şi acei din jur, coborârea steagului de pe catargul reședinței domnești. Pe strada Lăpușneanu, pe casa conducătorului boierilor antiunioniști, Neculai Istrati, de vizavi de casa lui Cuza (unde-i acum așezământul pictorilor), se ridica stindardul Moldovei, îndoliat cu o mare panglică neagră. Strofe mustrătoare din poezia „Moldova în 1857“, adresată de Vasile Alecsandri conservatorilor antiunioniști, apăruseră pe ziduri, împotriva înfăptuitorilor Unirii, alături de afișele cu doliu ce blestemau pierderea capitalei și condamnarea pe vecie a Moldovei la sărăcie: „Blestemul țării curând să cadă/ Pe capul vostru nelegiuit!/ Blestem și ură!…Lumea să vadă/ Cât rău în jur ați făptuit./ Fie-vă viața neagră, amară/ Copii să n-aveți de sărutat!/ Să n-aveți nume, să n-aveți țară,/ Aici, să n-aveți loc de-ngropat./ Și când pe calea de veșnicie/ Veți pleca sarbezi, tremurători,/ Pe fruntea voastră, moartea să scrie:/ Dușmani ai țării! Cruzi vânzători!“.

În actele oficiale s-a mai folosit pentru ceva vreme denumirea de Capitală când venea vorba de Iași, însă până la mijlocul anului s-a renunțat definitv. Unele instituții s-au desființat, altele au fost transferate la București sau au devenit reprezentanțe locale ale puterii centrale. Aparatul administrativ s-a subțiat ca urmare a acestor procese. Au apărut chiar voci care cereau separarea. Monitorul Oficial pe partea Moldovei devine Foaie de publicațiuni oficiale. Foștii miniștri devin provizoriu, pentru a se păstra buna funcționare a statului, directori de departamente, de exemplu “Director al Ministrului de Justiție pentru departamentul Moldovei”.

La 24 ianuarie 1862 Școala militară de la Iași se mută și se contopește cu cea bucureșteană. Pentru a se despăgubi orașul pentru pierdera statului de Capitală se propune instalarea Înaltei Curți de Justiție la Iași, totul până când se vor face căi ferate. Însuși moldoveanul Kogălniceanu combate ideea. Ca urmare a acestui fapt, portrete ale sale sunt arse și primește o depeșă în care este anunțat că nu va mai fi niciodată votat de ieșeni. Ideile separatiste iau avânt. Chiar și în ziarul parizian “La France” se publică asemena gânduri. Acea publicație era oricum tribuna separatiștilor de orice fel, erau și articole care favorizau fărâmițarea Italiei. Kogălniceanu propune o serie de măsuri compensatorii pentru moldoveni: consolidarea Universității, antrepozite, reducerea impozitului funciar la jumătate, catedrală și cazarmă, șosele, Prut navigabil până la Ungheni și cale ferată. Toate aceste propuneri cad însă. Situația financiară nu permitea. Moldovenii vor găsi însă un sprijin în Cuza-Vodă. La inaugurarea Școlii Militare din București spune: “Au mijlocit serioase rezoane pentru fuzia școalelor militare din Iași și din București și sunt preocupat de jertfa impusă vechii capitale a Moldovei, prin centralizarea serviciilor publice în București. Nu voi cruța nimic, spre a ridica, precum merită, orașul iași, care a fost leagănul Unirii.”

Surse: evz.ro și istorie-pe-scurt.ro

The post Iașiul a fost capitală appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Orașul Iași a fost câmp de război, a fost prădat de ruși, multe din familiile din Iași au fost rupte în două, atunci când rușii au trasat harta de-a stânga și de-a dreapta Prutului. Bunicul meu a fost despărțit de 3 frați care se aflau pe malul celălalt al Prutului. Dar, cu toate că de foarte multe ori, Iașul a trecut prin perioade grele, a avut puterea să renască și să o ia de la capăt.

În foarte multe scrieri Iașul este menționat ca oraș al intelectualilor. Doar dacă ne gândim la Eminescu, Creangă, Sadoveanu, etc. ne dăm seama că Iașul a avut o frumusețe aparte. Până și faptul că a devenit capitală a Țării Românești arată că la un moment dat, Iașul a fost o variantă viabilă pentru conducătorii țării. Poate că nu tot timpul Iașul a avut ce să ofere locuitorilor săi, din punct de vedere financiar. Dar, a avut rezistență în fața istoriei, iar pământurile inundate de sângele străbunilor stau mărturie.

Am găsit lucruri interesante despre istoria numelui orașului Iași. Și m-am gândit să vi le împărtășesc și vouă. Nu de alta, dar poate la un moment dat le veți citi :). Teoriile despre numele orașului Iași sunt nenumărate – istoricii neputând să se pună de acord asupra originii lui. Unii istorici afirmă că originea numelui Iași este de sorginte sarmată, de la tribul Iazigii menționat de poetul Ovidiu. O altă teorie atestă că numele Iași poate fi atribuit tribului alanic, un alt trib sarmat. În limbile sanskrită și hindi, ”yash” înseamnă ”faimă”.

Numele orașului Iași a apărut și pe o bornă kilometrică din apropiere de Osijek, Croația, în secolul XVIII. Acea bornă kilometrică atesta existența unui oraș ”Jassiorum Municipium”. Nu știu câți dintre voi știți, dar orașul Iași are și o denumire maghiară ”Jaszvasar” care înseamnă ”Piața Iassilor”. În Ungaria, iașii au lăsat denumirea de Jasz unui comitat și mai multor localități din zonă.

Numele de Iaşi, vine dintr-o numire dată alanilor (populaţie iraniană) de ruşi. O altă teorie leagă toponimul Iaşi de un nume de persoană, de un anume Ias (derivat de la Ioan sau Iacob), întemeietorul sau stăpânul aşezării, într-o perioadă greu de determinat.

Istoricul Constantin Ciuhodaru avansa o altă teorie: numele de Iaşi ar deriva din numele dat în Evul Mediu unei categorii de luptători cu arcul. Indiferent că este nume etnic sau cu origine ce derivă din numele de persoane, toponime cu această denumire sunt prezente în tot spaţiul românesc, precum în Argeş, Gorj sau Braşov.

Din punct de vedere al datei când Iașul a fost menționat pentru prima dată în istorie sunt mai multe variante. Dacă e să ne luăm după inscripția din Biserica Armeană ”Sf. Maria”, Iașul a apărut prima dată ca datare istorică în 1395. Dar, cea mai veridică atestare istorică, arată ca sigură apariția orașului Iași în 1408. În acel an, orașul Iași apare ca loc de taxare pentru negustorii polonezi cărora Alexandru cel Bun le dăduse un privilegiu comercial. Probabil că în acel an, Iașul era cel puțin un târg, loc de schimb al produselor venite pe drumurile țării, altfel domnia acelei vremi nu stabilea un punct vamal aici. În 1434 orașul Iași apare numit ca ”târgul Iașilor”.

Închei printr-o părere despre Iași al lui Gala Galaction din ”Iașii precum erau”: ”Călător și trecător, cum eram întotdeauna, Iașii sunt pentru mine un popas tihnit. Veselia lui îmi apare în fel cu totul intelectual, sub icoana amicilor mei literați, adunați în discuțiuni și lectură. O zi petrecută în Iași era pentru mine o sărbătoare discretă și ales nuanțată. Mă simțeam în Iași mai aproape de locul ideal unde fiecare ar vrea să-ți petreacă viața ca nicăieri aiurea. Era, în acest oraș domnesc, cuprins de melancolia amintirilor prea mari, mai multă inteligență și mai mult cult pentru cele intelectuale, decât în oricare centru românesc.”.

Sursă informații: adevarul.ro; financiarul.ro; wikipedia

The post Orașul Iași este vechi appeared first on Durbaca Ionut Lucian.