Acum să nu vă închipuiți că în carte veți găsi o rețetă perfect valabilă pentru fiecare. Mai degrabă veți găsi pași pe care Cezar i-a făcut spre a-i fi mai bine. Și nu doar din punctul de vedere al sănătății fizice, ci mai ales din punct de vedere al sănătății sufletești. Pentru că, atunci când sufletul îți este liniștit, întreaga ta ființă se liniștește. Și începi să vezi lucrurile cu alți ochi. Departe de a fi o carte religioasă, ” Calea Mea” este în primul rând o rețetă personală de a ne fi mai bine. Și trupește și sufletește.

Dieta lui Dumnezeu o poate face fiecare. Pentru că, oricât de mult am refuza să credem, lucrurile nu sunt întâmplătoare. Chiar dacă, din când în când ne răzvrătim, chiar dacă din când în când refuzăm, toate se întâmplă cu o precizie de ceas. Cezar și-a găsit calea la momentul lui. Așa cum fiecare dintre noi ne găsim calea la momentul potrivit. Mai devreme sau mai târziu, tuturor ne vin întrebări în gând, întrebări ce ne restartează viața. După cum spuneam, Cezar și-a găsit calea spre liniște trupească și sufletească. Și a spus-o în paginile cărții. Unii dintre noi se vor simți inspirați de cuvintele lui. Alții le vor primi cu scepticism. Fiecare după propriile convingeri de acum.

Am răsfoit un pic cartea lui Cezar și drept să vă spun m-am regăsit de multe ori în rândurile personale ale cărții. Poate și pentru că de multe ori m-am luptat cu greutatea, dar la nivel mental nu am fost pregătit. Pentru că, am aflat un lucru pe care nu îl știam. Indiferent de cât de mult slăbești, creierul tău va căuta să revină la greutatea setată de-a lungul timpului. Iar pentru a restarta creierul trebuie să faci altfel lucrurile. Pentru că, făcând aceleași lucruri și așteptând să ai rezultate diferite, se cheamă nebunie. Și pentru a lupta cu ispitele culinare, trebuie să îți cureți sufletul și creierul. Dacă vreți este vorba despre schimbarea totală a stilului de viață cu bune și cu rele.

Cel mai important este să depistăm momentul în care putem spune STOP stilului de viață pe care îl avem acum. Mai ales dacă acesta este unul care nu ne aduce mulțumire sufletească și trupească. Și ce este mai important – să fim singurii care decidem asupra momentului de a spune STOP. Neinfluențați de nimeni. Doar în acel moment, vom începe procesul ireversibil de a ne schimba. Fie că este vorba despre nutriție sau despre sănătatea noastră sufletească.

Recăderi vor fi, indiferent de cât de curajoși suntem. Și asta o spune și Cezar. Doar că, de noi depinde dacă acestea vor fi din ce în ce mai puține. Eu aș spune că atunci când vom reuși să ne întărim sufletul, vom începe să slăbim cu trupul. Sună ciudat, dar credeți-mă că am încercat la un moment dat și eu o rețetă asemănătoare și este cât se poate de adevărat. Atunci când sufletul mi-a fost tare, am reușit să ajung de la 105 kg, la 78 kg. Problema a fost că nu am fost destul de pregătit să nu recad. Pentru asta îți trebuie antrenament. Și Cezar ne dă câteva ponturi în ceea ce privește statornicia schimbării stilului de viață. Poate tocmai de aceea i se potrivește ca o mănușă, sintagma – dieta lui Dumnezeu.

Lucrurile sunt atât de simple, dar și la fel de complicate. Pentru că natura noastră umană este delăsătoare. De cele mai multe ori ne obișnuim cu un stil de viață comod, în care nu trebuie să renunțăm la propriile noastre plăceri. Chiar dacă acestea ne fac mai mult rău decât bine. Este atât de greu să renunțăm la mâncărurile gustoase și la viciile care ne satisfac nevoile fiziologice, dar care pe termen lung ne fac mai mult rău. Dacă am ști că renunțarea poate veni ușor, am fi mai perseverenți și mai deciși în acțiunile noastre.

Dacă nu mă credeți, puteți să luați cartea, să o citiți și să vă convingeți. Și ce este mai important – să aplicați puțin din ce spune Cezar în rândurile cărții sale. Merită – pe cuvânt.

The post Dieta lui Dumnezeu appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

A venit ziua să vorbesc despre un fost coleg de clasă. Pentru că merită să intre în categoria oamenilor frumoși pe care i-am cunoscut de-a lungul vieții mele. Nici nu știu dacă se așteaptă, nici nu știu dacă va fi o surpriză plăcută pentru el sau nu. Dar, m-am hotărât să scriu despre el pentru că îl știu de foarte mult timp și pentru că, de-a lungul timpului și-a respectat principiile și convingerile cât se poate de nealterate. Ca orice om a avut căderi, dar a avut puterea să se ridice și să meargă mai departe. Strângând din dinți și ridicându-și ochii spre cer.

Mulți dintre voi l-ați auzit luând interviuri la una din televiziunile mari ale României, alții dintre voi îl cunoașteți în persoană. Omul despre care scriu astăzi a avut suișuri și coborâșuri. Dar, toate acestea l-au transformat în omul de astăzi. Dacă vreți, toate întâmplările prin care a trecut i-au adus plus-valoare. Cu siguranță că, în acest moment privește viața sa cu mulțumire și cu recunoștință. Omul de astăzi poate fi unul din acele modele pe care ni le putem lua, atunci când discutăm despre viața de familie. Este unul dintre oamenii care luptă și nu se dă bătut, doar ca familia sa să fie fericită. Într-o perioadă în care auzi în stânga și dreapta că oamenii se despart, el este un familist convins.

A avut o evoluție interesantă în drumul său spre a deveni un OM frumos. A avut momente în care a fost jos  – ca fiecare om de altfel. Dar, a avut puterea să se ridice și să o ia de la capăt. De data asta viața i-a ales un drum mai lin și mai plin de momente frumoase. Pentru că viața răsplătește oamenii puternici și oamenii care luptă pentru ei și pentru cei de lângă ei. Și toate întâmplările prin care a trecut, l-au făcut să vadă viața cu o profunzime pe care rar am întâlnit-o în zilele de astăzi. S-a transformat într-unul din acei oameni care privește mai mult decât forma lucrurilor.

Am avut și lucruri de învățat de la omul de astăzi. Chiar dacă nu știe lucrul acesta și nu i-am spus-o niciodată. Am învățat că atunci când nu renunți reușești să îți găsești drumul. Oricât de greu ar fi acesta la un moment dat va deveni lin. Doar trebuie să ai răbdare. Mi-aduc aminte și acum cum în generală îi spuneam ruygbistul. Din punctul meu de vedere și-a păstrat și peste ani porecla asta – oricâte placaje i-a făcut viața, până la urmă s-a lăsat păgubașă.

Omul de astăzi este Cezar Elisei, fostul coleg din 1-8. Viața l-a făcut să ridice un zid aparent de apărare. Dar, dacă privești dincolo de zid, găsești un om fain, cu principii solide de viață. Și care încearcă să mai spună și altor oameni că te poți ridica. De fiecare dată când îl văd prin cartier alături de soție și de copil, văd imaginea stâlpului pe care se pot sprijini cei dragi lui. Dacă stai la vorbă cu el, îți dai seama din primele cuvinte că ai de-a face cu un om de o profunzime aparte. Și asta te face să privești și tu viața cu alți ochi. Pentru că viața nu înseamnă doar mâncare, băutură și alte lucruri generatoare de plăceri. Viața înseamnă suflet. Iar Cezar și-a dat seama că sufletul este cel ce ne dă bucuria sau durerea, liniștea sau agitația de zi cu zi.

Cezar poate că rândurile de mai sus sunt doar cuvinte. Dar, dincolo de cuvinte tu știi ce ai de făcut. Eu doar vreau să îți spun să o ții tot așa. Pentru că ești unul dintre acei oameni care văd profunzimea vieții.

The post Oameni frumoși ai Iașului episodul 25 appeared first on Durbaca Ionut Lucian.