Sursa foto: www.adevarul.ro

Fiecare om pe care l-am avut ca și coordonator sau șef și-a pus amprenta pe evoluția noastră. Unii ne-au motivat să fim altfel decât ei, iar ceilalți ne-au oferit propriul lor exemplu de profesionalism pe care l-am putut urma. Și toate aceste lucruri ne-au format ca și profesioniști într-un anumit domeniu. Fie că avem puterea să recunoșteam, fie că nu, din fiecare relație cu șeful am avut de învățat. Uneori, analizându-ne putem să ne surprindem aplicând tehnici deprinse de la unul dintre șefii pe care i-am avut. Și nimeni nu spune că tehnicile pe care le aplicăm sunt pe placul colegilor sau șefilor noștri actuali.

Șeful ideal este acela care te sprijină în dorința ta de a evolua, care nu îți pune piedici și care își oferă ajutorul atunci când nu știi ce să faci. Dar, șeful ideal este și acel care, îți spune adevărul în față, fără să îl intereseze dacă te superi pe moment sau nu. Pentru că știe că la un moment dat îi vei mulțumi. Fie că o vei face acum sau peste câțiva ani, dar sigur vei ajunge să îi dai dreptate. Dar, la fel de bine știm că șeful ideal este cel care nu există.

Dar oare care sunt caracteristicile șefilor răi? Poate că mai jos veți regăsi o parte din șefii pe care i-ați avut. Dacă nu, înseamnă că sunteți norocoși.

1. Șefii răi nu știu să ceară explicit ceea ce doresc să obțină de la tine. Îți trimit un mail lapidar pe care au pretenția să îl înțelegi de la prima citire. Pentru că el este șef și dă doar directive. Iar tu trebuie să ai forțe telepatice pentru a ști cu exactitate ceea ce își dorește șeful de la tine. Și oricât ți-ai da silința nu vei reuși să îi îndeplinești așteptările
2. Șefii răi crează o presiune inutilă asupra angajaților. Și angajații încep să lipsească din ce în ce mai des de la muncă, pe motiv de boală reală sau nu. Îți crează acel sentiment de ”parcă trag câinii de tine” când trebuie să te duci la muncă și știi că trebuie să dai ochii cu el, cu șeful suprem. Și atunci tot zen-ul tău se duce pe apa sâmbetei.
3. Șeful rău nu va veni la tine din palatul lui de cleștar să discute despre problemele tale personale. Nu se va întreba de ce ești abătut. Va fi pe principiul conform căruia problemele personale trebuie lăsate la ușa biroului, atunci când vii la muncă. Pe el nu îl vei putea sensibiliza că ai probleme acasă sau nu ești în cea mai bună zi a ta. Pentru el contezi din punct de vedere al potențialului pe care îl poți aduce afacerii lui. Strict financiar.
4. Șeful rău va adopta strategia de a discuta despre colegii tăi cu tine. Și despre tine cu ai tăi colegi. Pentru că astfel va face ca voi să știți informații unul despre altul și să nu aveți încredere în cel de la biroul de alături. Va crea acea atmosferă de nesiguranță. Te va face să fii tot timpul în defensivă față de colegii tăi. Și așa apar fricțiunile între voi și el poate sta liniștit în biroul său. Fără grija că voi puteți face front comun împotriva lui.
5. Șeful rău îți va da sarcini doar pe ton poruncitor, cu mulți decibeli în voce și foarte rar, înspre deloc, pe ton calm. Iar cuvintele ”te rog” vor lipsi cu desăvârșire din vocabularul său. Ești subaltern și te tratează ca pe un executant și nu ca pe un om egal lui. Consideră că dacă vorbește frumos cu tine i te vei urca în cap. Se consideră șef doar dacă țipă la tine și îți dă sarcini pe un ton poruncitor.
6. Șeful rău este tot timpul orientat spre a nu își pierde postul. Și de cele mai multe ori caută să dețină controlul a tot ce mișcă, pentru a nu fi luat prin surprindere de un angajat mai dezghețat la minte. Nu merge pe principiul normal că ești mai câștigat dacă te înconjori cu oameni mai deștepți ca tine, iar despre ideea de echipă nici nu poate fi vorba. Pentru că atunci când se vorbește despre echipă nu poate să își mai aloce el meritele totale.
7. Șeful rău este nesigur pe el și superficial. Vede mult mai bine angajații care îl perie și care îl ridică în slăvi. Iar angajații care caută să găseasca cele mai eficiente soluții pentru afacerea din care fac parte sunt luați la ochi. Pentru că este superficial nu își dă seama că pe el l-ar ajuta mai mult să ajungă la soluția cea mai bună, dacă ar da mână liberă celor din subordinea lui.
8. Șeful rău caută să își impună propriile soluții și propriile tehnici indiferent de specificul situației. Merge foarte mult pe soluțiile deja testate, chiar dacă acestea nu sunt cele mai bune. Nu se lasă pe mâna soluțiilor noi venite dinspre angajați și pe mâna unei alte abordări. Chiar dacă acestea ar aduce rezultate mai bune decât propriile soluții.
9. Șeful rău are o stimă de sine super-ridicată. El este Dumnezeu ajuns acolo sus, iar toți ceilalți sunt inferiori lui. Pentru că pe el nimeni și nimic nu îl poate învăța. El este șeful și trebuie să îi fie respectate deciziile. Și să nu îi fie puse la îndoială capacitățile sale manageriale și de coordonare. Iar dacă ai ghinionul să îl contrezi, de cele mai multe ori vei zbura. Pentru că el nu suportă opiniile contra.
10. Șeful rău nu pune accentul pe meritele individuale ale membrilor echipei sale. De cele mai multe ori își asumă el rezultatele pentru întreaga echipă. Îi tratează pe toți la același nivel, sau mai bine zis încearcă să obțină maximum de rezultate cu eforturi minime. În economia de piață, un astfel de șef se numește un șef eficient.

De cele mai multe ori, în relația noastră cu șefii am greșit și noi, au greșit și ei. Dar contează dacă ambele părți și-au dat seama de greșeală și-au asumat-o și au recunoscut că au greșit. Pentru că de la asumarea responsabilităților în cadrul unei echipe se poate porni la un drum trainic și sănătos. Dacă se va merge tot timpul pe aruncarea responsabilităților dinspre angajat spre șef/manager sau invers nu se va merge înainte. Se va stagna și de cele mai multe ori se va produce un regres în echipă. Conflictele sunt inerente, dar atunci când ele sunt trecute și mai ales atunci când se învață din ele, se poate merge mai departe, fără frica de a se repeta aceleași greșeli și fără nesiguranță.

La birou trebuie ca oamenii să nu încurce prietenia din afara biroului, atunci când trebuie luate decizii tranșante, pentru bunul mers al lucrurilor în firmă. Chiar dacă te înțelegi bine cu șeful, trebuie să ai tot timpul înțelegerea că deciziile pe care le ia el, trec dincolo de relația de prietenie. În România trebuie să se înțeleagă că șeful de ”gașcă” nu înseamnă să te tragi de șireturi cu el și să treci la diverse tot ceea ce te roagă să faci. În virtutea relației de prieteniei pe care ai dezvoltat-o de-a lungul timpului.

Diferenţa între un şef şi un lider: şeful spune “Treceţi la treabă!”, liderul spune “Să trecem la treabă!” – E.M. Kelly

The post Relația cu șeful appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Ajungem să ne plângem de surmenare, că nu mai putem și că toate vin peste noi. Dar nici că vrem să apelăm la ajutorul altor oameni care pot să ne ajute. Și să vină cu o altă perspectivă pe cale să ne rezolve. Să vină soluția din altă parte. Nu știm să delegăm responsabilitatea. Asta poate că vine și dintr-o lipsă de încredere în cei de lângă noi. Și în soluția pe care ei ne-o pot oferi. Fie că vorbim despre colegii de servici, fie că vorbim despre cei de acasă, atunci când căutăm să facem noi totul, nu ne gândim să îi protejăm, ci mai degrabă suntem egoiști. Pentru că doar rezolvarea noastră este bună. Și a lor nu.

Delegarea responsabilităților ține mai mult și de faptul că trebuie să știm să avem încredere în soluțiile găsite de cei de lângă noi. Pentru că delegând responsabilitățile, arătăm membrilor echipei și celor de lângă noi, că îi integrăm în proiectele noastre. Și că sunt importanți pentru tot ceea ce înseamnă proiectul în ansamblu. Trebuie să știi să delegi, astfel încât rezultatele să fie unele dintre cele mai bune. Sunt mii de cursuri despre delgare – nu mă apuc să țin eu acum un curs online. Sunt alții mai buni ca mine și cu o expertiză mai mare. Dar, ceea ce trebuie să înțelegem cu toții, este faptul că, atunci când ești în postura de a delega, trebuie să îți asumi și tu responsabilitatea pentru întreaga echipă.

Așa cum la rezultatele bune întreaga echipă este felicitată, așa și la eșecuri întreaga echipă și le asumă. Nu ai cum să delegi și să nu îți asumi faptul că rezultatele pot să nu fie cele pe care le aștepți. E ca și cum, acasă pui copilul să ducă gunoiul, dar nu te aștepți ca din greșeală, copilul să rupă sacul. Dacă în schimb îi explici cum să țină sacul, astfel încât să nu îl rupă, șansele că el să ajungă cu sacul intact la container cresc. Așa și la servici, dacă explici echipei unde vrei să ajungi, șansele că finalul să fie cel dorit de tine, cresc.

Delegarea poate fi cât de mică, tot transmite faptul că ”șeful” are încredere în capacitățile echipei să ducă la bun sfârșit proiectul de care se ocupă. Și nu în cele din urmă, delegarea, arată membrilor echipei, că sintagma ”echipă” nu apare doar în cărți. Ci tu ca ”șef” vremelnic crezi în echipa pe care ai creionat-o și că rezultatele, bune sau rele trebuie asumate de toți, de la cel mai mic, la cel mai mare. Pentru că, de fapt si de drept, echipa de la servici, poate fi considerată familia de la servici. Cu bune și cu rele.

Delegarea îți poate lua multe bătăi de pe cap, dar la fel de bine te responsabilizează și pe tine ca și ”șef” de echipă.

The post Delegarea responsabilităților appeared first on Durbaca Ionut Lucian.