Așa că ne punem întrebarea: oare unde am fi ajuns astăzi dacă am fi avut aceleași posibilități de circulație? Ca și în nucleul Europei dezvoltate, a oamenilor, a banilor… a ideilor?

ANSVPAR luptă pentru siguranța în trafic și povești rutiere cu final fericit de peste 12 ani. În acest timp am cunoscut sute, poate chiar mii de oameni care au trecut prin accidente de circulație. Familii distruse, părinți îngenuncheați de un sistem depășit. Copii care și-au pierdut abilitatea de a merge în niște fiare contorsionate, pe una din străzile României.

Și ne-ntrebăm cum este posibil ca peste 22.000 de oameni să fie implicați în accidente anual? De ce este nevoie ca 2000 de copii, bunici, prieteni și părinți să nu se mai întoarcă acasă? An de an, aceștia umplu rândurile unei statistici necruțătoare: străzile României sunt cimitirul românilor.

La fel ca un copil deștept, care și-a făcut un obicei din a lua note proaste, suntem membrii unei țări civilizate, dar continuăm să dezamăgim, atunci când vine vorba despre circulația rutieră. Pentru că suntem campioni.

Avem olimpici internaționali, avem sportivi recunoscuți și oameni de o valoare incontestabilă. Dar în aceeași ordine de idei, suntem și campioni europeni la morți pe carosabil. Primii pe Europa în acest top al rușinii.

De aceea am spus STOP! Nu mai vrem să ne moară viitorul României, îngropată într-o stradă îngustă, cu o singură bandă de circulație și peticită cu speranța unui  viitor mai bun.

Ștefan Mandachi a pornit o campanie și a creat o revoluție a evoluției pe carosabil, prin intermediul campaniei România vrea autostrăzi. Atunci ANSVPAR a spus răspicat #ȘÎEU.

Așa că am hotărât să ne unim forțele și să îi îndemnăm și pe cetățenii acestei țări să facă la fel. Pentru că noi nu ne  reprezentăm interesele noastre, ci strigăm durerea unei națiuni. Și vrem să arătăm că împreună suntem mai puternici.

De aceea duminică, 12 Mai, la ora 13:00 în Suceava, la 1 Metru de Autostradă din Moldova desfășurăm un eveniment inedit: Conferința de presă în scaun cu rotile.

Vom susține un eveniment în scaune rulante, că să atragem atenția asupra consecințelor grave cauzate de lipsa de infrastructură din țară. Totodată, Ștefan va prezenta proiectul film documentar la care lucrăm, primul de acest fel de la noi, prin care dorim să ecranizăm drama unei Românii care nu și-a croit drum spre viitor.

Și, poate cel mai important, vom avea prilejul de a discuta cu victimele accidentelor rutiere și familiile acestora, ca să vedem cum se simte cu adevărat viața dintr-un scaun rulant și cine sunt eroii acestei țări.

Vă așteptăm pe toți acolo! Vin #ȘÎEU!

The post Străzi vă rog! appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Luptăm în fiecare zi cu mori de vânt, căutăm tot timpul să ne îmbunătăţim viaţa şi tot timpul suntem dornici de a obţine mai mult. Fără să ne gândim că poate acel mai mult nu ne va face bine. Nouă şi celor de lângă noi. Dar noi continuăm să tindem spre idealuri, fără să ne gândim dacă acele idealuri sunt pentru noi sau nu. Şi de cele mai multe ori, ajungem la acele ţinte şi nu mai simţim nici o satisfacţie, simţim că am murit pe interior, simţim că nu aşa ne aşteptam să fie, atunci când am plecat la drum.

Şi atunci începem să realizăm că nu am luptat pentru ceea ce trebuia să conteze cu adevărat pentru noi, ci am fugit după o himeră. Şi mai mult decât atât ne dăm seama că pentru a atinge acest “ideal” am pierdut tot ce era mai scump pentru fiecare dintre noi. Sunt mulţi oameni care îşi pierd liniştea ce doar în familie o regăseşti, oameni care îşi pierd minţile încercând să caute o stare din ce în ce mai bună. Dar care pierd din vedere lucrurile şi stările care le aduceau liniştea cu adevărat. Acele puncte de echilibru care îi făceau să funcţioneze la parametri normali.

Şi atunci încep să apară regretele şi deziluziile. Regretele că nu au fost atenţi la cei de lângă ei, regretele că au luptat pentru lucruri materiale şi si-au pierdut liniştea sufletului, sau acea stare de ZEN. Regretele că acum nu mai au cu cine să îşi împartă bucuriile şi tristeţile. Firea noastră umană ne face să ne dorim luna de pe cer, fără să ne gândim şi la cei de lângă noi.

Sunt multe familii care se destramă pentru că unul din cei doi soţi caută doar fericirea lui şi nu fericirea familiei. Şi de cele mai multe ori, uită că până într-un starea de fericire îi era adusă tocmai de omul de lângă el. Şi nu de puţine ori s-a dovedit faptul că, fericirea unuia dintre soţi, aduce nefericirea celuilalt. Şi de aici încep dramele, din lipsa mersului către fericirea în doi, din lipsa de comunicare, din prea mult egoism, din prea mult individualism.

Şi nu pot să nu mă gândesc la ce însemna ideea de familie, pe vremea bunicilor noştri, şi chiar în tinereţea părinţilor noştri. Atunci când soţii luptau pentru a ţine familia unită, atunci când niciunul dintre ei nu era emancipat şi erau mulţumiţi cu viaţa în doi. Îşi trăgeau seva şi starea de mulţumire din zâmbetul copiilor şi din îmbrăţişările lor. Acum lumea s-a emancipat şi nu încearcă să mai repare, înlocuieşte direct ceea ce consideră că s-a stricat în relaţia lor. Şi de cele mai multe ori, se înlocuieşte soţul sau soţia.

“Familia și nu individul este celula socială. De aici rezultă că pentru a face să progreseze societatea, sub toate raporturile, mijlocul cel mai sigur și mai direct este să facem să progreseze familia, prin virtute. Familia este leagănul societății civile și doar la vatra părintească se pregătește și se hotărăște destinul patriei” – Papa Leon al XIII-lea.

The post Unele alegeri pot distruge appeared first on Durbaca Ionut Lucian.