Sursa foto: www.freehdw.com

Personal am o întrebare pe care uneori o adresez – pentru unii poate semăna cu o întrebare depresivă, pentru alții poate reprezenta o întrebare care să deschidă mintea și sufletul. Ea se rezumă astfel ” dacă mâine ai muri, te-ai gândit la câți oameni ar plânge după tine?” Dacă ai răspunsul la întrebarea aceasta ești un om fericit și echilibrat, care se gândește mereu la cum să devină mai bun. Poate că de fapt menirea noastră în viață este să lăsăm în urma noastră oameni a căror viață s-a schimbat ca urmare a contactului cu noi. În bine.

Scopul nostru în viață nu este să trăim ca o pană în vânt, care se lasă purtată de adierIle de vânt – când la dreapta, când la stânga. Scopul nostru în viață este bine definit de la început – depinde de fiecare dintre noi ca să îl găsească cât mai repede. Unii definesc scopul în viață ca pe un talant, alții ca pe o menire, unii îi spun destin, iar alții îi spun simplu viață. Uneori stau și privesc oameni, cum trec și cum vin. Poate părea ciudat, dar dacă v-ați opri o clipă din goana zilnică și ați sta să observați alți oameni, ați avea în față un tablou dinamic. Oamenii pe care îi privesc se grăbesc – probabil că nici ei nu știu către ce. Oamenii pe care îi observ par că se duc direct la țintă – dar probabil că ținta aceasta e pe termen scurt. Și nu în ultimul rând oamenii pe care stau și îi privesc trec nepăsători unii pe lângă alții. Societatea în care trăim este o societate din ce în ce mai dezvoltată financiar, dar din ce în ce mai înapoiată uman.

La un moment dat am stat și m-am gândit la cum îmi pot defini scopul meu în viață și sincer să fiu, inițial nu am găsit răspunsul. Dar, atunci când am început să îmi pun o serie de întrebări, m-am apropiat cât mai mult de răspuns. Poate că va vor ajuta și pe voi, așa că le las aici:

1. Ce trebuie să schimb în viața mea astfel încât să simt că trăiesc – da, este una din întrebările care te fac să îți pui o pauză și să stai să îți faci o analiză. A ta și a tot ceea ce reprezintă viața ta până în acest moment. Dacă nu ești mulțumit, gândește ce trebuie să faci astfel încât să îți schimbi viața în modul pe care-l vrei tu
2. Cum aș putea să dau un sens vieții mele – această întrebare e una dintre cele mai grele întrebări pe care ne-o putem pune noi oamenii. Pentru că răspunsul este dificil de aflat. Și asta nu pentru că nu știm ceea ce ne place la modul superficial, ci pentru că este foarte greu să găsim acel sens care ne face să ne simțim împliniți. Trebuie să avem grijă ca acel sens pe care îl găsim să sens unic.
3. Dacă aș mai trăi un an ce aș face – ehe, răspunsul la această întrebare ne-ar stabili prioritățile în viață. Ne-ar defini lucrurile cu adevărat importante pentru noi. Și ne-ar face să ducem acțiunile noastre strict înspre lucrurile importante. Și asta ar arăta cât de în eroare eram până atunci. Ne-ar arăta că eram pe un alt drum și nu pe cel al vieții noastre. Pendulam fără să știm exact ce ne face cu adevărat plăcere și ce ne definește cu adevărat.
4. Ce putem scoate din viața noastră – aici mă refer la persoane, la lucruri, la întâmplări. Pentru că din păcate în viața noastră ne înconjurăm de foarte mult ”balast” uman sau de lucruri lipsite de importanță. Trebuie doar să avem curajul să renunțăm la tot ceea ce nu ne aduce nimic bun în viața noastră. Fie că este vorba despre oameni, fie că este vorba despre lucruri
5. Cu putem aduce în viața noastră – astfel încât să putem deveni mai buni și mai îndreptați către ceea ce lăsăm în urma noastră. Am mai spus-o și o repet – fiecare om scrie o carte, iar ceilalți oameni reprezintă file din povestea lor. Așa cum sunt oameni și lucruri ”balast” în viața noastră, așa sunt lucruri și oameni care ne pot defini sensul vieții noastre. Pentru că prin oameni putem deveni mai buni.
6. Ce aș munci fără bani – sună ciudat știu. Dar aici mă refer în special la acel tip de activitate care te plătește în sentimente de împlinire și de fericire. Mă refer la acea activitate care te face să uiți să mănânci, să uiți de tine. Acea activitate care te ține concentrat până în momentul ducerii ei la îndeplinire. Și aici fiecare dintre noi are propriul lui răspuns. Care ne poate defini sensul vieții.
7. Când mă simt împlinit – unii dintre noi ne simțim împliniți când suntem în sânul familiei, unii dintre noi suntem împliniți când avem mulți bani. Fiecare dintre noi simte împlinirea după propriile lui valori și principii. Dar ce este mai important este ca fiecare dintre noi să se simtă și liniștit, nu doar împlinit.

Din păcate în zilele noastre, scopul nostru în viață se rezumă doar la bani, vile și mașini scumpe. Și de cele mai multe ori scopul vieții este confundat cu acestea. Luăm ca și modele anumite tipuri de oameni și de cele mai multe ori luăm doar modelele financiare. Dar, ceea ce uităm noi este să ne trăim propria noastră viață așa cum ne-o dorim. Și mai uităm un lucru – că viața noastră este un timp limitat pe care îl petrecem pe Pământ – la unii se termină la 20, la alții la 40, iar la cei mai norocoși la peste 80 de ani. Nu știm când e finalul – unii dintre noi ajungem la final și nu descoperim care a fost sensul vieții noastre și nici nu știm exact ceea ce am lăsat în urmă. Pentru că, de cele mai multe ori ne place să trăim momentul și uităm care este sensul.

Cu siguranță că nu vom afla clar sensul vieții noastre, dar ne putem apropia cât mai mult de el. Dar un lucru este cert – oamenii cei mai liniștiți și cei mai echilibrați, pe care i-am cunoscut eu, au fost acei oameni care s-au apropiat de sensul vieții lor. Cum i-am recunoscut? Sunt oamenii care sunt mulțumiți cu ei, care nu caută să fie altceva decât sunt, sunt oamenii care de cele mai multe ori sunt în stare să se lase pe ei pentru alții. Dacă vreți, sunt acei oameni în prezența cărora te simți tu și care parcă îți dau energie.

”Oamenii trebuie să înțeleagă că nimeni nu trișează, uneori câștigăm, alteori pierdem. Nu aștepta să ți se dea ceva înapoi, nu aștepta să ți se recunoască efortul, să ți se decopere geniul, să ți se înțeleagă iubirea. Încheie niște etape. Nu din orgoliu, din neputință sau mândrie, ci pur și simplu pentru că acel lucru nu se mai potrivește cu viața ta. Închide ușa, schimbă discul, fă curat în casă, șterge praful. Încetează să mai fii cine erai și transformă-te în cine ești.” – Paulo Coelho

The post Ce lași pe urma ta appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Vom fi doar noi, fiecare cu sufletul său şi ea, aşteptând finalul.  După cum ne va fi sufletul, aşa vom trece dincolo. Sunt studii făcute pe oamenii aflaţi în suferinţă, pe patul de moarte. Şi majoritatea au regrete din cele mai diverse, dar cam toate se învârt în jurul a cinci mari regrete centrale. Şi nu o spune eu, o spun cei care au cercetat oamenii aflaţi în ultimele momente ale vieţii lor.

1. Îşi doreau să fi fost mai fericiţi – şi nu pentru că ar fi aflat o reţetă secretă a fericirii, ci pentru că şi-au dat seama că lucrurile care au crezut că îi fac fericiţi, erau efemere. Lucrurile care contau cu adevărat erau cu totul şi cu totul altele. Şi îşi dădeau seama atunci, când erau singuri în faţa morţii. Fericirea vine din lucruri mărunte şi nemateriale. Vorbesc despre acea fericire care îţi umple sufletul de lumină. Şi această fericire este mult mai trainică decât fericirile venite din reuşite profesionale sau financiare.

2. Îşi doreau să fi trăit pentru ei şi nu pentru alţii – asta este una dintre principalele greşeli pe care le facem cu toţii. Ducem propria viaţa aşa cum credem că este bine să ne vadă ceilalţi şi nu cum ne place nouă. Şi uităm că, în momentele grele ale vieţii noastre suntem aproape singuri – aflăm brusc şi repede că lumea nu mai este interesată de noi. Nici nu ar fi fost vreodată. La final oamenii îşi dau seama că imaginea lor nu a fost una reală, ci a fost o oglindă a celorlalţi despre ei. Şi asta îi face să nu fie împăcaţi cu ei şi sufletul le este greu şi plin de regrete.

3. Îşi doreau să fi ţinut legătura cu prietenii şi cei dragi – în goana noastră după recunoaştere socială, după câştiguri financiare, după recunoaşterea meritelor noastre, uităm de prietenii noştri şi cei dragi nouă. Pentru că ei au timp să ne aştepte. Şi credem că nu se supără. Dar, nu ne gândim o clipă la tristeţea din sufletul lor. Prieteniile sunt cele care, dacă sunt ţinute cum trebuie, rezistă peste ani şi peste timp. Rezistă dincolo de orice supărări. Trebuie doar să ne amintim de prietenii noştri şi de rudele noastre când încă nu este prea târziu. Chiar, v-aţi gândit când aţi ieşit ultima dată undeva cu prietenii sau când aţi luat ultima dată masa cu familia?

4. Îşi doreau ca în timpul vieţii să nu fi muncit aşa de mult – a nu se înţelege că militez pentru frecatul mentei. Dar de câte ori, fiecare dintre noi nu ne setăm obiective greu de atins, ne concentrăm doar pe atingerea lor şi depunem eforturi uriaşe să le atingem? Mulţi dintre noi suntem workaholici, fie că recunoaştem, fie că nu. Neglijăm mesele, neglijăm telefoanele primite de la cei dragi, neglijăm odihna sufletului nostru, neglijăm propria noastră persoană. Şi la finalul zilei, atunci când punem capul pe pernă, ne dăm seama că am fost centraţi doar pe targete care, de cele mai multe ori nu sunt ale noastre. La finalul vieţii oare ce targete vom realiza că nu am atins?

5. Îşi doreau să fi avut puterea să îşi exprime sentimentele – de foarte multe ori, în viaţă ne suprimăm sentimentele, nu avem curajul să le spunem aşa cum ne vin în minte şi în suflet. Sunt zile când ne închidem în noi şi ferecăm uşile exterioare cu mii de zăvoare. Suntem oameni supuşi greşelilor şi de cele mai multe ori sentimentele noastre sunt cele care ne guvernează viaţa. Trebuie să învăţăm să le exprimăm. Pentru că nu este greu să îţi strângi părinţii în braţe, pentru că nu este greu să îţi mângăi copiii pe creştet dimineaţa când se trezesc, pentru că nu este greu să zâmbeşti oamenilor când te întâlneşti cu ei.

Noi oamenii mai facem o greşeală – ne credem nemuritori şi suntem adepţii crezului “nouă nu ni se poate întâmpla”. Auzim că mor cunoscuţi de-ai noştri tineri, dar spunem că trebuie să fi fost bolnavi, sau neatenţi. Auzim că ne mor rude, dar ne consolăm cu ideea că au fost în vârstă. Auzim că ne mor persoane apropiate, dar la fel, ne alinăm conştiinţa că au avut ei ceva de au plecat dintre noi. Ne credem nemuritori şi nimic din tot ce se întâmplă, nu ne duce cu gândul la faptul că oricând putem să nu mai fim. Suntem tineri, sănătoşi – ne facem planuri pentru ziua de mâine, pentru la anul, dar nu ştim dacă mai ajungem. Pentru că se spune că ziua de astăzi este a ta, ziua de mâine este al lui Dumnezeu.

Nu este o postare dramatică sau depresivă. Dar în unele momente ale noastre, ar fi bine să ne mai gândim la momentul morţii. Aşa, cu siguranţă că am fi mai buni şi mai împăcaţi cu noi.

The post Curățirea de toamnă appeared first on Durbaca Ionut Lucian.