De-a lungul experienței mele în câmpul muncii am avut ocazia să schimb culturi organizaționale și optici diferite. Dar majoritatea firmelor la care am lucrat aveau un lucru în comun – tipologia patronului sau a managerilor era aceeași – cere mult și oferă puțin. Pentru că dacă nu îți convine mai există încă 5 care caută să se angajeze. Iar această filosofie este una generală. Sunt puțini patroni și manageri care se gândesc să își păstreze angajatul motivat și dornic să vină la muncă. Asta și pentru că în România firmele nu au o cultură organizațională puternică și nu știu cum să își fidelizeze angajații. Se pune accent pe fidelizarea clientului, dar se uită de propriul angajat.

Dacă ai curajul să îți ceri drepturile tale ești luat la ochi și asta pentru că ai avut “nesimțirea” să îl tragi de mână. Sclavia s-a abolit de ceva timp, dar nu în toate formele ei. Pentru că nerespectarea drepturilor angajaților și neplătirea drepturilor pentru care ai un contract semnat cu ei este tot o formă de sclavie. Printre angajați circulă vorba ” Suntem negri pe plantație……” și aici fiecare completează numele după cum dorește.

Toate sunt prezentate într-o formă cosmetizată până când te atrag, după care te confrunți cu realitatea. Îmi aduc aminte chiar de un banc: ” Ion moare și trebuie să aleagă între Rai și Iad. Pentru asta Dumnezeu îl lasă să stea cîte 1 zi în fiecare loc și după aia să ia decizia. În prima zi alege să stea în Rai – aici totul era frumos, liniște, se simțea fericit. A doua zi a ales să stea în Iad – aici totul era lapte și miere, distracție cât cuprinde și prietenii lângă. Când a sosit momentul să ia decizia a ales Iadul, dar atunci când s-a dus acolo totul era întunecat, rece, etc. Nedumerit întreabă de ce ieri era totul frumos și astăzi întunecat. Răspunsul – ieri a lucrat departamentul de Resurse Umane la angajarea ta”. Cam așa este și în realitate.

Trebuie să ai cât mai multe task-uri și pretenții cât mai puține. Salariul trebuie să fie cât mai mic și îndatoririle cât mai mari. În cei 11 ani de lucru în câmpul muncii am căutat să îmi fac datoria cât mai bine acolo unde am evoluat. Doar că de fiecare dată am plecat dezamăgit de atitudinea șefilor când îmi ceream drepturile. Dar cum nu am încă bani să îmi fac propria mea afacere trebuie să mai suport atitudinile patronilor/managerilor.

Câți dintre voi nu ați avut aceeași senzație? Cum  ați reușit să treceți peste asta și cum ați reușit să vă motivați? Pentru că acum pentru mine singura motivare a mea este familia.

The post Ofuri de angajat appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Am tot stat si m-am gandit cu ce se diferentiaza un client (firme mici sau mari) in mediul online fata de un client clasic. Mediul online s-a dezvoltat in ultima perioada destul de mult, iar firmele cauta sa exploateze la maxim acest nou mediu de promovare. Dar oare ce cauta un client in mediul online, cauta doar expunerea in canalele online, sau cauta o metoda mai personalizata de interactionare cu potentialii clienti. Spre deosebire de mediul clasic de promovare – print, tv sau radio, acolo unde clientul nu poate cuantifica rezultatele campaniei de marketing desfasurate, in domeniul online rezultatele pot fi cuantificate.

Dar cum atragi clientul catre tine. Aici nu ma refer la modul in care iti prezinti blogul, sau in modul cum iti redactezi oferta. Ma refer la nevoia clientului. Din pacate, firmele din Romania nu constientizeaza importanta investirii unor sume de bani in campanii de marketing. Pentru ca atunci cand nu semnalizezi ca esti prezent pe piata potentialii tai clienti nu vor sti ce anume faci, cu ce te ocupi. Tocmai de aceea multi dintre potentialii clienti din mediul online trebuie sa constientizeze ca au o nevoie de promovare. Aici intervii tu, cel care detine un blog – chiar daca la inceput vei investi timp in redactarea unui articol generalist despre un anumit domeniu, rezultatele ce vor urma te vor surprinde.

De exemplu daca vei scrie un articol despre domeniul auto, in care sa nu faci trimitere la nume de firme, sau marci de masini, dar in care sa punctezi cateva metode prin care un dealer de masini poate sa obtina o expunere mare in randul maselor, e posibil sa fii contactat de unul doi delaeri. Este exact ca si in viata de zi cu zi – atunci cand tu vezi o reclama la apa minerala de exemplu, ti se face brusc sete. E vorba de o nevoie pe care nu o constientizam de fiecare data.

Constientizarea unor nevoi pe care clientul in online le are la un moment dat, poate sa fie un prim pas spre declansarea intentiei de promovare in mediul online. Ganditi-va cum va simtiti voi atunci cand sunteti intampinat cu zambetul pe buze la intrarea unui magazin si ce confort aveti cand vedeti ca cel care va consiliaza nu cauta sa va jupoaie, ci va ofera solutii optime pentru nevoile voastre. Cam asa stau lucrurile si in mediul online – blogul vostru trebuie sa se transpuna in piele unui viitor client – ce anume vrea el sa citeasca atunci cand navigheaza pe net. In felul acesta veti fi sigur ca si urmatoarea data il veti avea de client.

Incercati sa nu generalizati nevoile pe care le au clientii. Personalizati-va site-ul si articolele postate in functie de actorii pe ca vreti sa ii responsabilizati. Faptul oferiti un articol personalizat fiecarui client va va ajuta pe viitor in fidelizarea acestora. Un client multumit de voi va va aduce 20% alti clienti noi, dar unul nemultumit va zice si la 80% dintre cei pe care ii va intalni.

Pentru ca online nu se deosebeste cu nimic de viata de zi cu zi. Clientii au aceleasi nevoi ca si in viata de zi cu zi, pe care trebuie sa stim sa le valorificam. Tinta noastra trebuie sa fie multumirea cat mai multor clienti. In felul acesta, usor-usor ne vom creea un nume in acest domeniu.

The post Clientul in online vs clientul clasic appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Viata de salariat in Romania este echivalentul sclaviei din secolele trecute. Par dur, dar acest lucru este cat se poate de valabil – statul iti ia piele de pe tine. Citisem astazi cum angajatorii platesc mai mult pentru munca depusa de un salariat, dar banii in plus nu ajung la salariati.

Cum poti tu, ca salariat sa iti dai silinta si sa iti faci treaba constiincios, atunci cand la sfarsitul lunii te uiti ca salariul nu iti ajunge pentru o viata decenta? Statul a ajuns sa fie mai rau decat boierii, care luau impozite si biruri de la taranii iobagi. Din totalul salariului castigat peste 42% se duc pe darile de la stat. De exemplu daca salariul tau brut este de 2200 ron, impozitele platite din salariul tau insumeaza nu mai putin de 800 – 900 ron. Ceea ce nu intelege statul este faptul ca prin platirea unor salarii mici, nu se stimuleaza consumul, iar economia nu se va dezvolta.

Iar tu ca si salariat nu ai foarte multe alternative – daca optezi pentru varianta de PFA, statul are grija sa iti puna un impozit pe venit asemanator cu darile platite de angajator. Daca mergi pe varianta de a deschide propria ta firma, trebuie sa iei in calcul faptul ca pe langa impozitele lunare platite, vei primi si vizita Directiei Financiare, Curtii de Conturi, etc. Statul niciodata nu va pierde.

La ora actuala in Romania castigul mediu pe ora este de 8-9 lei, iar o zi de munca este de 64-72 lei. Iar daca din banii astia scazi costul cu drumul si cu mancarea din ziua respectiva, vei ajunge la incredibila suma de 54 – 62 de lei. Prin comparatie un om platit cu ziua la tara castiga undeva in jur de 30-40 de lei. Optica statului e clara – pentru el nu suntem altceva decat niste sclavi pe plantatia Romania. Asta inseamna ca pe luna un agajator plateste un salar mediu de 1350 – 1450 ron.

Socotind si cheltuielile medii pe luna ajungem la un total de 700-800 ron pe luna. Iti mai raman mai putin de jumatate din salar ca sa traiesti, sa iti cumperi ceva de mancare, sa existi. Aici nu mai luam in calcul faptul ca mai ai si o rata. Atunci devine foarte dramatic totul.

Ne mai miram ca oamenii pleaca peste hotare sa isi caute fericirea. Pentru ca in Romania totul se rezuma la a trai si atat.

The post Salariat in Romania appeared first on Durbaca Ionut Lucian.