Dar ce-am făcut Doamne?

Zilele trecute eu l-am găsit pe Paul, destul de repede :). Poate prea repede, pentru că am ajuns înaintea lui, cu 15 minute înainte de ora stabilită. Pentru că ardeam de nerăbdare să ajung pe scaunul unde aveam să fiu fotografiat. Nici acum nu ştiu cum a reuşit Paul să încadreze ursul Baloo în poze. Doar atât ştiu, că pozele au scos în evidenţă trăiri de care nu mă ştiam că sunt capabil, iar expresivitatea lor, mă fac, încă odată să spun că Paul face artă.

2 şi cu 2 fac patru

Am fost deschizător de drumuri pentru bloggerii din Kooperativa 2.0 Iaşi. Sună bine pentru mine nu? Dar, nu am fost decât primul care a intrat în studioul foto al lui Paul. De felul meu sunt introvertit, dar când aparatul foto a început să bliţeze, m-am transformat şi nici eu nu ştiam că mă pot transforma în ipostaze care mai de care mai diverse.  Şi ca să mă credeţi mai jos o să vă las să mă vedeţi în ipostaze diverse.

Dar ce-avem noi aicea? Unde mi-am uitat alicea?

A fost o dimineaţă de miercuri superbă, cu miros de plăcinte poale-n brâu, aduse de domnul Ciobanu Constantin şi care a observat din spate, tot ceea ce se întâmpla în trăirile, atât ale modelului pozat, cât şi ale fotografului. Iar ambientul muzical a fost asigurat de Strausz. Ştiţi senzaţia de hai să dau tot ce pot? Acea stare îmi suna în minte :).

Ce mă fac, am atâtea probleme pe cap….

Într-un cuvânt pozele lui Paul au şi sare şi piper. Chiar dacă nu eşti în starea de a face poze, Paul ştie să te aducă acolo, încât tristeţea să se transforme în zâmbet. Chiar dacă nu ai chef, Paul ştie cum să te facă să îţi doreşti să nu mai pleci din faţa aparatului de fotografiat. Iar pozele, ei pozele vorbesc de la sine. Şi nu este laudă, ci pur şi simplu, dacă priveşti pozele ai senzaţia că modelul îţi vorbeşte din ele.

Sunt fioros, sunt fioros, sunt fioros……

La final atât mai spun – până şi pozele făcute de Paul Pădurariu zâmbesc. Dacă  nu mă credeţi, trageţi o fugă până la studioul foto Paul Pădurariu, de pe Râpa Galbenă. Şi să fiţi liniştiti, noi l-am găsit uşor pe Paul Pădurariu. Ghidaţi-vă după starea de bine care creşte în intensitate cu cât vă apropiaţi de studio.

Şi aici sunt filosof…

The post Artă cu zâmbet appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Fiind copil, recunosc, îmi plăcea să îmi arunc ochii pe cer, să văd avioane cu reacţie lăsând în urmă dâre ce colorau cerul. Am fost şi încă sunt fascinat de tot ceea ce ţine de avioane, zboruri şi curajul piloţilor de a pilota cu sânge rece. Poate şi pentru că, recunosc, personal, nu am găsit deocamdată curajul de a mă urca în avioane şi a zbura din punctul A, în punctul B.

Luni, am aflat cu surprindere că în Iaşi sunt mulţi tineri, bloggeri, pasionaţi de aeroporturi, avioane şi destinaţii de vis. Tot luni, am aflat că noua Kooperativa 2.0 Iaşi se măreşte pe zi ce trece şi că tot timpul va exista un suflu nou, în blogăreala ieşeană. Ne-am strâns cu toţii, la chemarea Andreei, cu dorinţa de a afla mai multe informaţii despre Aeroportul ieşean. Şi asta nu pentru că nu am fi aflat din diverse surse informaţii despre ce se întâmplă acolo, ci pentru că informaţiile de la sursă ajung în stare pură.

Recunosc, am aflat multe informaţii pe care nu le ştiam. De exemplu, am aflat că, atunci când doresc şi românii pot face lucruri de calitate, în timp record. Se poate vorbi despre un record ieşean, atâta timp cât s-a reuşit amenajarea noii piste în termen de 5 zile. Cu alte cuvinte, şi ieşenii pot fi chinezi :).  Sau, cu alte cuvinte, aşa trebuie făcută treaba la un nivel profesionist. Dacă nu mă credeţi, găsiţi aici un link de prezentare a lucrărilor.

Aeroportul Iaşi, din punctul meu de vedere, trebuie considerat un punct strategic al Iaşului. Este poarta de intrare a oamenilor de afaceri străini în oraşul nostru. Cu toţii ne dorim un Iaşi prosper, cu un mediu de afaceri sănătos. Pe lângă oamenii de afaceri locali, Iaşul are nevoie şi de oamenii de afaceri din afara ţării şi nu numai. De asemenea, prin legăturile realizate cu alte oraşe din Europa, Aeroportul Iaşi oferă posibilitatea turiştilor să ajungă în destinaţiile dorite, mult mai repede.

Fie că discutăm despre Londra, Paris, Munchen, Barcelona, Viena, Koln, Istanbul, Milano, Tel Aviv, Veneţia, Torino, Bologna, Roma, Catania, Larnaca, fie că discutăm despre destinaţii ca Bucureşti, Timişoara sau Cluj, ieşenii au mai multe posibilităţi de a călători. În interes de afaceri, sau în interes turistic.

Întreaga echipă de la Aeroportul Iaşi trebuie felicitată pentru ceea ce au făcut acolo. La întâlnirile de profil, Aeroportul Iaşi a fost dat ca şi studiu de caz, în ceea ce priveşte cea mai rapidă dezvoltare a unui aeroport european. Atunci când ai un tranzit de aproximativ 1.000.000 de pasageri pe an, nu poţi să nu admiţi că lucrurile se mişcă într-o direcţie bună.

Puţină lume ştie ce înseamnă toate aceste destinaţii prezente pe Aeroportul Iaşi. Sunt zeci, sute de ore de muncă a întregii echipe de acolo. Întâlniri nenumărate cu operatorii aerieni, cu reprezentaţii aeroporturilor europene. Şi toate aceste lucruri făcute în linişte, fără prea mult tam-tam. Eu personal am fost impresionat de întregul profesionalism al celor de acolo.

Acum să revin un pic la periplul Kooperativa 2.0 Iaşi prin culoarele Aeroportului (Terminalul 3) şi pe pistele de aterizare. După aprobări primite din partea firmei de securitate, am pornit într-un mic tur al aeroportului. Ceea ce mi s-a părut funny, a fost momentul controlului corporal înainte de îmbarcare. A trebuit să trecem prin întregul proces de verificare. Inclusiv descălţat, scos cureaua de la pantaloni, etc. Pentru că oamenii de securitate nu ne-au tratat preferenţial. Chiar dacă eram bloggeri ieşeni, securitatea Aeroportului este cu mult mai importantă, mai ales dacă ţinem cont şi de ce se întâmplă în lume în ultima perioadă.

După controlul aferent, am ajuns pe pistă şi au început selfie-urile de rigoare :). Spre disperarea oamenilor care îşi făceau treaba acolo. Dar, pentru unii dintre noi, era prima dată când ajungeam aşa de aproape de un avion. Şi primul gând care mi-a venit în minte a fost acea anecdotă: „un om de la ţară ajunge la grădina zoologică, lângă o girafă. Se tot uită şi din stânga şi din dreapta şi la urmă zice: aşa ceva nu există”.

Toată suflarea bloggerilor a concluzionat că trebuie să mai repetăm isprava şi într-una din zilele în care există un trafic aerian intens, pentru a simţi cu adevărat din fiorii pe care ţi-i dă zgomotul făcut de aeronavele care aterizează, sau îşi iau zborul de pe pistele Aeroportului Iaşi.

Până atunci, felicitări pentru întreaga echipă de la Aeroportul Iaşi pentru ceea ce a realizat acolo. Oamenii chiar ştiu ce fac. Şi au promis că, în scurt timp, vor veni cu surprize plăcute pentru întreaga comunitate ieşeană. Şi pentru dezvoltarea mediului de business ieşean.

The post Avioane, bloggeri şi destinaţii de vis appeared first on Durbaca Ionut Lucian.