Societatea asta în care trăim a ajuns așa în timp. Nu ne-am trezit dintr-odată într-o societate în care oamenii fără substanță ajung să dicteze. Toate aceste lucruri s-au întâmplat treptat – atunci când fiecare dintre noi închidea ochii. Pentru că nu îl afecta în mod direct și pentru că acel confort al familiei sale nu era afectat. Din păcate, în societatea românească superficialitatea s-a extins ca o plagă. Și fie că recunoaștem, fie că nu – oricare dintre noi a fost superficial la un moment dat. Fie și din lipsa reacțiilor noastre atunci când acestea trebuiau să existe.

Unora le-a fost mai ușor să lupte în deplasare, pentru alții a fost mai facil să rămână apatici. Unii au ales să spună ce nu este în regulă în societatea noastră. Dar au fost mult prea puțini ca să conteze. Apatia generală în care s-a cufundat societatea românească ne face să acceptăm lucrurile așa cum sunt. Am mai spus-o și în alte situații – suntem mult prea apatici și de asta cei cu tupeu ajung în față. Pentru că ei sunt mai vocali și mai incisivi în acțiunile lor.

Suntem inofensivi în lipsa acțiunilor noastre în fața celor care fac totul cu susu-n jos. Suntem de părere că oamenii își duc războaiele lor personale și nu trebuie să ne băgăm. Să nu ieșim cei mai șifonați. Și lăsăm timpul să treacă și să vindece. Doar că timpul nu face altceva decât să transforme rana într-o coajă. Tot noi trebuie să o desprindem. Iar cicatricea rămâne ca semn al suferinței și lipsei de acțiune. În felul acesta ne vom surprinde inclusiv pe noi făcând lucrurile cu susu-n jos. Pentru că flagelul se va extinde și pentru a supraviețui va trebui să facem și noi ce altădată nici nu putea fi vorba.

Totul pleacă de la lipsa de reacție în fața acțiunilor bădărane și lipsite de cel mai elementar bun simț. Haideți să ne gândim la reacțiile noastre atunci când vedem în parcuri oameni care dau cojile de semințe pe jos. Câți dintre noi am reacționat față de această lipsă de bun-simț? Puțini, care după ce au făcut-o au fost puși în fața unor amenințări vocale. Și nimeni altcineva nu le-a sărit în ajutor. Sau, gândiți-vă la câți oameni au curajul să se ia de cei ce fură în mijloacele de transport? Ce se întâmplă cu ei oare? Sar ceilalți oameni în ajutorul lor? Dar de unde! Se fac ca plouă și în cazul unei încăierări caută să coboare la prima stație.

Suntem uniți doar de fațadă, iar atunci când o confruntare este inevitabilă, căutăm să fugim din calea pericolului. Abandonăm lupta atunci când ne dăm seama că riscăm să suferim atât fizic, cât și psihic. Intrăm într-un soi de conservare a noastră și a celor dragi nouă. Din oamenii vocali care eram, ne transformăm în primii care fug din calea primejdiei sau amenințărilor. Vor fi mulți care vor spune că nu este așa. Da, din spatele ecranului toți suntem curajoși. Ce se întâmplă însă când dăm față în față cu pericolul? Mai suntem la fel de curajoși? Sau începem să ne codim? Să găsim circumstanțe atenuante? Să o dăm la pace cu alte cuvinte.

Toate sunt cu susu-n jos și atât timp cât nu vom avea curajul să fim vocali, chiar și în fața situațiilor periculoase, așa vor rămâne. De fiecare dintre noi depinde dacă societatea românească se va schimba în bine, sau va continua să se scalde în compromisuri agreate tacit de toată lumea. Și nu, societatea noastră nu este mai rea sau mai bună decât alte societăți. Este așa cum o facem noi să fie.

The post Toate sunt cu susu-n jos appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Nu știu dacă ați stat vreodată să vă întrebați de unde s-a împământenit acest gest. Probabil că nu. Trecând astăzi printr-o situație în trafic, în care mi s-a arătat degetul mijlociu, am început să mă gândesc de ce acest gest este în comportamentul nostru natural. Bine,. asta după ce m-am enervat maxim. Și am căutat câteva informații despre originile acestui gest.

Originile acestui gest sunt speculative, și posibil, de mii de ani. Este identificat ca digitus impudicus (”degetul indecent”) în scrierile romanice antice. Se fac trimiteri la folosirea degetului în comedia antică greacă ”Norii” de Aristrofan. Acolo este definit ca un gest menit să insulte alte persoane. Utilizarea pe scară largă a degetului în multe culturi este datorată influențelor geografice ale Imperiului Roman și Civilizației greco romane. O altă posibilă origine a acestui gest poate fi găsită în primul secol din lumea mediteraneană, în care extinderea digitus impudicus-ului a fost una din multele metode de a distrage atențiafață de amenințarea deochiului. O altă posibilă origine datează din 1415, atunci când, înainte de bătălia de la Agincourt, francezii anticipând victoria împotriva englezilor, au decis să le taie degetul mijlociu tuturor soldaților luați prizonieri. Aste pentru că, fără degetul mijlociu le era imposibil să mai tragă cu arcul. Însă francezii au pierdut lupta și englezii au folosit degetul mijlociu pentru a-i batjocori.

Lăsând la o parte istoria și originile acestui gest, nu putem să nu admitem că atunci când cineva ne arătă degetul mijlociu, luăm acest gest ca pe un afront. Și ne stăpânim cu greu nervii care ne inundă instant creierul. Nu de fiecare dată cel care arată degetul mijlociu este și posesorul unui IQ respectabil. Cel puțin nu atunci când recurge la acest gest pentru a arăta că este supărat. Poate că reprezintă o reacție a unei ofuscări, poate că este reacția unui om laș care nu are curajul să te înfrunte și din goana mașinii îți arată el ție – ridicând degetul mijlociu. Dar, nimic nu scuză gestul acesta arătat unui semen de-al tău. Ba chiar te cataloghează ca un meltean fără prea mult creier – cel puțin în momentul ridicării degetului cu pricina.

De la un deget mijlociu poate porni o bătaie, la fel cum poate porni și o dispută verbală plină de nervi. Dar, ce te faci atunci când, îți este arătat degetul mijlociu și ești în mașină cu un copil sau cu soția ta? Cel care îți arată degetul, ți-l arată doar ție, sau ia în colimator pe toți cei de lângă tine? Cum să reacționezi, în așa fel încât să nu pari nici slab, dar nici să escaladeze conflictul? Mai contează atunci faptul că posesorul degetului mijlociu este un meltean? Sunt întrebări care probabil că vor găsi răspunsuri rapide. Dar, dincolo de toate întrebările pe care le ai tu, cel care este apostrofat astfel, gestul în sine spune multe despre cel care îl face. Cu  alte cuvinte gestul arată:

1. Lipsa inteligenței – puteți să spuneți că este lipsă de inteligență de tip IQ sau lipsă de inteligență emoțională. Pentru că dacă ai conștientiza că semnificația gestului tău are legătură cu originile fiecăruia dintre noi, probabil că nu-l vei mai face. Asta arată despre tine că nu știi să faci față situațiilor cu o anumită încărcătură. Și te ghidezi după sintagma – ”noi muncim, noi nu gândim”.
2. Stare de nervozitate – poate că aici vei avea o scuză. Deși nimic nu îți explică gestul acesta. Este un gest de bădăran care nu îți face cinste. Indiferent de cât de aiurea îți merge în acea zi, indiferent de cât de prost te simți, după o zi în care șeful doar a urlat la tine. Poate că din neatenție ai fost atenționat și nu trebuie să ai un astfel de impuls.
3. Superioritate – da, poate fi și asta o explicație a ridicării degetului mijlociu. Deși, au fost cazuri în care cel care a făcut acest gest, nu a știut cine este în spatele volanului. Iar atunci când au fost situații în care celui care i s-a adresat injuria a coborât să ceară socoteală, posesorul degetului s-a făcut alb ca varul. Din spatele volanului poți avea aere de superioritate – însă realitatea îți poate demonstra contrariul.
4. Lipsă de responsabilitate – de cele mai multe ori, cel care greșește are gura mai mare. În cazul nostru, cel care o comite are tendința de a arăta degetul mijlociu. Din păcate pe străzile noastre circulă tot felul de șoferi care conduc după regulile lor. Iar dacă îi faci atenți au senzația că te-au pus la punct. Nu își asuma responsabilitatea greșelii.

Indiferent de explicații, gestul ridicării degetului mijlociu nu are nicio scuză. Arată doar cât de bădăran ești, cât mitocăni zace în tine, cât de ofuscat ești. Indiferent de ce poziție socială ai, folosirea degetului mijlociu în poziție ridicată vorbește mult despre felul tău de a fi și uneori despre caracterul tău.

”Cine arată cu 1 deget spre alții arată cu 3 degete spre el. Întinde acum mâna în fața ta și arată cu degetul așa cum ai face-o în mod natural. Observă cum degetul tău mic, inelarul și degetul mijlociu au tendința să se îndrepte spre tine cu cât arăți cu degetul mai ferm în afara ta. Nu deții adevărul suprem, ci doar o firimitură din el. Fiecare om are o piesă din puzzle așa că încearcă să înțelegi fiecare piesă a fiecărui om dacă vrei să ai șansa de a descoperi vreodată adevărul suprem.” – Pera Novacovici

The post Degetul mijlociu sau minte lipsă appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Multi dintre voi se vor intreba de ce am pus un articol din care sincer nici eu nu as intelege prea multe cand l-as vedea pentru prima oara. Dar de cateva zile stau si ma gandesc daca mai suntem in siguranta in acest stat de drept. Un stat in care, din ce in ce mai multi oameni isi fac dreptate cu pumnul si cu violenta. O tara in care daca incerci sa intervii esti luat la pumni si picioare. Nimeni nu se baga, ba chiar mai mult, da dreptate celor care isi fac dreptate cu pumnul.

Cand m-am mutat de la ai mei, am zis ca noul cartier si-a schimbat faima de cartier rau famat. Se pare ca in mare aveam dreptate, sau mai bine zis, am avut dreptate. Pentru ca de cateva saptamani observ niste lucruri si intamplari care imi ridica niste semne mari de intrebare. Sincer ma gandesc de doua ori daca sa mai ies cu familia dupa anumita ora din casa. Asta nu pentru ca mi-ar fi frica de siguranta mea, ci mai mult pentru a le proteja pe cele 2 fete ale mele.

Dar ma indepartez de la subiect. Vineri seara, dupa o zi istovitoare de munca, ma duc ca tot omul la unul din magazinele din cartier sa fac niste cumparaturi. Cum ma uitam eu printre rafturi dupa ceva bun si gustos, aud ca incepe un mic scandal intre vanzatoare si un nene cu ceafa groasa si burta mare – motivul era unul pueril din punctul meu de vedere. Justitiarului, ce vroia sa isi faca dreptate singur, i se parea ca vanzatoarele se uitau dupa el, care cumva sa nu fure. Ei si de aici si pana la aprinderea fitilului nu a mai fost decat un pas.

Ce a urmat a fost peste imaginatia mea, peste ceea ce credeam eu ca am sa traiesc pe viu. Enervat la culme de faptul ca vanzatoarele nu au tacut, justitiarul nostru a pus mana in gatul uneia din vanzatoare si a luat-o la pumni, fara sa isi dea seama ca forta lui poate cauza moartea persoanei respective.Repet, intamplarea aceasta s-a petrecut undeva catre ora 19.30. Si nimeni, nu a avut curajul sa riposteze, ba mai mult, unul dintre “domnii” de la rand, a spus ca bine a facut si ca si el ar fi facut la fel daca era in locul justitiarului nostru.   Acel domn lucreaza la trupa de interventii a uneia din firmele de securitate din Iasi.

Recunosc ca, inclusiv eu am fost las si nu am intervenit, am tastat 112 si am dat sa sun, dar spiritul de conservarea intrat in actiune si m-a blocat la stadiul de initiativa. Nu a fost corect din partea mea, singurul barbat din magazin la acel moment sa nu sar in apararea femeii. Dar m-am gandit ca daca interveneam atunci, riscam sa ajung la Urgente, oricum as fi fost singurul care se baga……

Bineinteles ca dupa ce evenimentul s-a petrecut, au aparut si vitejii, viteji ce se mobilizau sa iasa din magazin si sa il atace pe agresor. Nu e normal ce s-a intamplat, nu e normal ca si autorul acestui articol nu a avut curajul sa se bage, nu e normal ca traim intr-o tara in care fiecare se gandeste sa se protejeze pe el si pe familia sa. Daca vom gandi la fel in continuare, vom ajunge sa vedem oameni injughiati pe strada si sa ni se para ceva normal. Vom ajunge sa nu avem curajul sa ridicam glasul la cei care fura din magazine si din buzunarele oamenilor.

Poti la fel de bine sa pleci la cumparaturi si sa nu te mai intorci acasa. Sa i se puna pata cuiva pe tine si sa te snopeasca in bataie. Am ajuns la un nivel al degradarii sociale foarte ridicat. Este imposibil sa se intample asa ceva si nimeni sa nu reactioneze – nici macar firma de securitate nu a intervenit cand s-a apasat butonul de alarma.

Unde vom ajunge nu stie nimeni, nici macar politia, politie care pe timp de noapte sta cu masina parcata prin parcarile din cartiere in loc sa patruleze si sa asigure linistea publica. Societatea se degradeaza vazand cu ochii si nimeni nu are curajul sa intervina. In atare conditii te impinge sa iti faci port arma si sa folosesti arma ori de cate ori viata ta sau a celor din jurul tau este pusa in pericol. Se va ajunge sa ne aparam viata noi insine, fara sa mai asteptam interventia autoritatilor, asta si pentru ca autoritatile intervin cu foarte mare intarziere.

Violenta devine din ce in ce mai mult o stare de spirit in Romania, dar oare de ce ma mai mir, cand insusi politicienii si autoritatile statului dau exemplu acesta – ca lucrurile se rezolva prin violenta limbajului sau a faptelor. Oare stramosii nostri pentru asta au luptat, pentru o tara in care locuitorii ei sa isi imparta pumni si picioare ziua in amiaza mare, sau ma rog pe inserate?

The post Violenta pune stapanire pe Iasi appeared first on Durbaca Ionut Lucian.