Recent, cei de la Ernest&Young au dat publicității rezultatele unui studiu în ceea ce privește afacerile de familie din România. Și sincer să fiu dacă le privești atent, nu arată deloc că nu se pot face afaceri în familie. 29% din afacerile românești de familie cu venituri de peste 1 milion de euro au realizat trecerea la a doua generație de antreprenori. În același timp 67% din afacerile de familie sunt conduse încă de fondatorii lor, dar în același timp se pregătesc pentru succesiune. Asta ar putea spune multe despre ce înseamnă afacerile de familie atunci când membrii familiei respective se înțeleg și fiecare știe care îi sunt atribuțiile.

Se poate observa că și fondatorii afacerilor de familie și-au schimbat modul de gândire. Proprietarii lor sunt responsabilii pentru succesiunea la următoarea generație de lideri. Succesiunea de la o generație la alta de antreprenori este un aspect critic pentru afacerile de familie. Studiul scoate la iveală faptul că 50% din afacerile de familie reușesc succesiunea la a doua generație, iar 20% fac succesiunea la a treia generație. În sfârșit, se pare că și antreprenorii români au devenit responsabili, pentru că nu este doar o singură persoană care se ocupă de succesiune.

Studiul scoate în același timp că este de preferat ca înainte de a se angaja în afacerea familiei, rudele să aibă o experiență de minim 3-5 ani în afara firmei. Poate că este de înțeles – capeți experiența în cadrul unei alte firme, acolo unde nu ai sceptrul falimentului afacerii de familie. Și unde poți să îți asumi deciziile fără să te gândești că există o rudă care se poate supăra pe tine că ai luat o decizie care nu îi este favorabilă. Abia după ce ai căpătat experiența necesară poți prelua frâiele afacerii familiei tale.

În afacerile de familie din România predomină bărbații. 61% dintre afacerile de familie au în managementul de top doi oameni. Dintre aceștia 46% sunt bărbați. Aici mai este de lucru – pentru că de cele mai multe ori doamnele sunt responsabile de funcțiile financiare. La nivel decizional se pare că tot partea masculină a familiei iau deciziile importante. Cu toate că este demonstrat că, atunci când vine vorba despre antreprenoriat, femeile au în avantajul lor instinctul – și de cele mai multe ori iau deciziile cele mai potrivite pentru afacerea de familie.

Mai mult de atât sunt puține femei, membre de familie care sunt angajate în afacere. În afacerile de familie cu cifră de afaceri de peste 1 milion de euro, lucrează cu 16% mai mulți băbați decât femei. Iar la nivelul tuturor afacerilor de familie din România lucrează cu 30% mai mulți bărbați decât femei. Ciudat – se pare că în România, încă se mai merge pe principiul ”bărbatul trebuie să aducă vânatul acasă, iar femeia trebuie să se ocupe de educația copiilor”. Până într-un punct nu este rău să gândim așa. Copiii se dezvoltă armonios atunci când mama este implicată în viața lor. Dar, doar până într-un punct.

Generația nouă de antreprenori – cei care au preluat frâiele afacerii de familie, consideră că etica în afaceri este mult mai importantă decât calitățile de leadership. La nivelul tuturor afacerilor de familie din România, 59% dintre conducătorii lor consideră că etica este cel mai important aspect. Sincer să fiu mă bucur să văd că încet încet afacerile de familie din România se bazează foarte mult pe etica în afaceri. Înseamnă că suntem pe drumul cel bun, spre un climat de business sănătos și de durată.

Aspectul cel mai important din punctul meu de vedere este comunicarea în familie, atunci când sunt mai mulți membrii implicați în afacere. 82% dintre afacerile de familie de peste 1 milion de euro organizează întâlniri regulate de familie pentru a discute problemele de business apărute – majoritatea se întâlnesc în cadrul organizat de 3 ori pe an. Comunicarea constantă între membrii familiei pe marginea problemelor de business crește gradul de implicare și responsabilizare în jurul afacerii. De asemenea, comunicarea în afacerile de familie susține performanța afacerii, crescând viteza de reacție la schimbările de piață.

Sunt sigur că la un moment dat, fiecare dintre noi am avut cel puțin în minte ideea de a începe un business mic de familie. Pe care să îl creștem și în care să ne implicăm alături de ceilalți dragi nouă. Dacă există comunicare și un set de reguli stabilite de la început, prin care fiecare membru de familie știe care îi sunt responsabilitățile nu văd de ce să nu se reușească. Mai există un pericol în afacerile de familie, pericol ce apare în momentul în care cifra de afaceri începe să crească și afacerea începe să aibă profit. Pericolul acesta constă în discuțiile legate de bani și de cât îi revine fiecărui membru de familie implicat. De cele mai multe ori, dacă nu sunt stabilite reguli clare de la început se va ajunge în punctul în care unora dintre membrii de familie li se va părea că muncesc mai mult decât ceilalți și câștigă mai puțin. Și de aici apar discuțiile și în cele din urmă există riscul destrămării afacerii de familie pentru care au muncit toți până într-un punct.

“Un om nu ar trebui niciodată să-și neglijeze familia pentru afaceri” – Walt Disney

The post Rudele din afacerile de familie appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

În experiența mea de până acum, nu am fost adeptul șefilor care pun biciul pe oamenii pe care îi coordonează. Și de cele mai multe ori, s-a dovedit că pe termen lung, rezultatele echipei lor nu erau constante. Asta ca să nu mai vorbesc despre faptul că, oamenii plecau din echipa lor mai ceva ca păsărele călătoare toamna. Personal nu am fost atras de astfel de șefi – nici măcar nu am putut să stabilesc relații conversaționale cu ei, dincolo de pereții birourilor, sau dincolo de întâlnirile pe care le-am avut la clienții din portofoliu.

Pe de altă parte, am avut parte și de colegi care nu au înțeles relația de prietenie pe care încerca să o stabilească șeful cu echipa. Și nu de puține ori au fost situațiile în care oamenii din echipă se urcau în capul șefului, îi puneau abilitățile la îndoială și de cele mai multe ori, se ajungea la părearea că tot ce face șeful e mai prost decât ar face ei înșiși.

Am cunoscut și șefi pentru care poziția nu aducea decât responsabilități suplimentare pentru el, în fața managementului superior. Dar lucrul acesta nu îl transmiteau echipei din subordine (își protejau echipa, pentru că știau ca doar împreună pot reuși). Și de cele mai multe ori, echipa rezona la efortul pe care șeful îl făcea – se vedea că se merge pe un respect tacit și atunci când era de muncit se muncea cu spor, iar când era de petrecut, se petrecea cu drag.

Șeful nu trebuie să fie o sperietoare pentru echipa pe care o conduce, nu trebuie să țină biciul/pistolul la vedere, nu trebuie să îsi impună punctul de vedere, bătând cu pumnul în masă, nu trebuie să creadă că poziția pe care este va fi un permanentă, nu trebuie să calce pe oamenii din echipă și pe principiile lor de viață.

Un adevărat șef trebuie să știe să își apropie echipa, trebuie să știe să o protejeze, trebuie să știe să își ia oameni de valoare în echipă, trebuie să știe să ofere alternative oamenilor din echipă, trebuie să știe își impună punctul de vedere cu zâmbetul pe buze, cerând părerea oamenilor. Și nu în ultimul rând trebuie să știe să fie om de fiecare dată când deschide gura. Un șef adevărat nu va spune oamenilor din echipa că sunt cei mai slabi, că nu au rezultate, nu va penaliza prima și nici a doua greșeală a colegilor.

Din punctul meu de vedere, șefii adevărați sunt cei care folosesc puterea cuvântului bun și nu biciul din dotare. Asta dacă au și oameni în echipă care știu să aprecieze stilul acesta de management.

Voi ce preferați șeful cu biciul, sau șeful cu speach-ul?

The post Șef cu biciu sau șef cu speache-ul appeared first on Durbaca Ionut Lucian.