Sursă foto: neptuntv.ro

Discuția este cu mult mai complexă decât se poate vedea la prima vedere. Într-un sistem în care lipsesc cele mai elementare tratamente, cei ce lucrează în sistem sunt ultimii vinovați de ce se întâmplă. Atitudinea unora dintre medici este însă cea care te face să îți iei câmpii. Ca în mai toate domeniile, medicii care fac abuz de meseria lor, crezându-se mici dumnezei sunt în prim plan. Cred că se pot juca cu viața pacientului după bunul lor plac. Dar, sunt cu mult mai mulți medici care își fac treaba și sunt dedicați pacienților. Fiind preocupați în tratarea pacienților, nu mai au timp să iasă în evidență. Pentru că nu este așa, ni se pare normal ca medicii să ne trateze…

Totuși, în România prevenția este unul dintre elementele ce lipsesc cu desăvârșire din viața noastră. Nu prea ne ghidăm pe principiul e mai ușor să previi decât să tratezi. De cele mai multe ori ajungem la medici doar atunci când nu mai putem de durere, sau când este prea târziu. Și atunci așteptăm ca medicii să facă minuni cu sănătatea noastră. Da, medicii și-au ales această meserie pentru a salva vieți. Dar, oare noi de ce nu căutăm să ne salvăm propria viață? De ce nu suntem preocupați de sănătatea noastră decât atunci când ea este șubredă?

Sistemul sanitar este în colaps. Așa este. De cele mai multe ori plătim asigurări de sănătate degeaba. Iar atunci când ajungem să avem nevoie de ele suntem nevoiți să scoatem alți bani din buzunar. Este adevărat sistemul sanitar este la cel mai jos nivel unde putea ajunge. Da, sunt medici care nu pun în prim plan sănătatea pacientului. Și cu toate acestea noi ce facem pentru sănătatea noastră?

Majoritatea populației nu poate apela la serviciile private de sănătate. Dar de ce apelăm la ambulanță și ajungem în urgențe pentru boli ușoare ce pot fi tratate de medicul de familie? De ce plecăm de prezumția că medicul trebuie să mă trateze instant de cum am ajuns? Oare dacă am gândi cu toții așa cum ar mai exista o prioritizare a gravității bolilor? Am fost și eu în serviciul de urgență a spitalelor din România. Am fost și eu tratat cu răceală de cei ce preluau urgențele. Am fost revoltat de cele mai multe ori. Dar, după ce am stat și am cugetat, mi-am dat seama că erau alte cazuri mult mai grave.

Da, cazurile în care pacienții sunt purtați între spitale până mor sunt grave. Sau cazurile în care pacientul se duce pentru o operație banală și iese într-un sicriu. Iar medicii care se joacă cu viața pacienților sunt vinovați de lipsă de umanitate. Am fost și eu purtat între spitale prin 2003, cu taxiul și doar norocul a făcut ca totul să fie bine până la urmă. Dar îmi pare rău că generalizăm atunci când vine vorba despre medici. Nu toți medicii sunt nesimțiți, și fără lipsă de empatie față de suferința pacientului. Încă mai sunt mulți medici care își fac treaba cu sârg și care nu au uitat jurământul lui Hippocrate. Să nu îi băgăm pe toți în aceeași oală.

Ca în orice meserie, cei ce s-au făcut medici doar pentru bani trebuie să plătească lipsa de moralitate. Atunci când pun actul medical pe planul doi și partea financiară în prim plan. Să facem distincție între sistemul sanitar și profesioniștii care lucrează în el. Poate că nu degeaba medicii care aleg să plece în afară sunt căutați de cele mai bune clinici. Poate că nu degeaba recunoașterea meritelor medicilor români se face în statele din afară. Dacă toți medicii ar fi corupți, lipsiți de empatie și de etică, atunci țările unde ajung i-ar pune pe liber.

Într-o țară cu multe sisteme nefuncționale, sistemul sanitar face parte dintr-o mașinărie care merge poticnindu-se. Și nu pentru că nu ar fi o mașinărie de calitate, ci pentru că cei ce o conduc nu au nici-o urmă de profesionalism. Nu mă refer la managerii de spitale, ci la cei care fac cadrul legislativ pentru buna funcționare a sistemului sanitar.

Cu oameni profesioniști sistemul poate fi îmbunătățit și adus la nivelul calitativ al majorității medicilor din România. Al celor care pun actul medical pe prim plan. Deși omenește vorbind și medicii când ajung acasă trebuie să pună ceva pe masă. Însă statul trebuie să oprească exodul medicilor – și nu doar prin salarii decente, ci și printr-un sistem sanitar bine pus la punct.

Și da Ministerul Sănătății trebuie somat să ajute sănătatea.

The post Sistemul sanitar e pe ultimul loc în Europa appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Poate că unii din cei care la un moment dat au fost atinși de fiorul Halloween s-au costumat din curiozitate și de distracție. Poate că unora li se pare funny să se costumeze în schelete, zombie și alte asemenea arătări. Poate că latura noastră umană este aplecată spre fiorul morții. Dar, oare câți dintre noi au simțit fiorul morții apropiindu-se? Oare de ce, atunci când vezi un om dându-și sfârșitul nu îți vine să dansezi, să te bucuri? Atunci când ne moare cineva apropiat suntem devastați și ne trebuie uneori ani să ne revenim.

Recunosc, nu sunt un susținător al petrecerilor de Halloween. Pentru că nu îmi dau seama de ce ar trebui să mă costumez în toate orătăniile și arătările. Poporul român a crezut în strigoi de când este el. Doar că până la sărbătoarea de Halloween, nu am văzut oameni petrecând în cinstea strigoilor. Putem să ducem discuția înspre costumele de Anul Nou pe care noi românii le avem. Dar, acolo este vorba despre biruirea răului și nu despre sărbătorirea lui. În general, atunci când ne distrăm vrem să ne simțim bine, dar vă rog să mă scuzați – nu înțeleg cum te poți simți bine cu un zombie lângă tine. Fie și costumat.

Revin la ce am zis la început. În camera de gardă a multor spitale din România este Halloween-ul în toate cele 365 de zile din an. Și asta pentru că acolo moartea are treabă continuă și lucrează în trei schimburi. Unii dintre ei sunt scoși din ghearele morții și redați vieții. La un moment dat, un medic mi-a povestit cum, în gărzile pe care le avea, a venit la un moment dat un nene care adormise cu capul pe reșou, beat fiind. Închipuiți-vă cum arată în realitate un om fără nas și jumătate a feței arsă. Cam cât chin credeți că a îndurat omul respectiv?

Cu riscul de a fi considerat înapoiat și conservator, prefer bostanii ciopliți oricărui costum specific de Halloween. Nu mă dau neprihănit. Dar, parcă bostanii cărora le dădeam viața erau mult mai inocenți decât tot ce se întâmplă de sărbătoarea aceasta importată. Eu zic că ne putem distra și altfel, fără să ne asociem cu moarte, zombie, Dracula, spirite rele, etc. Parcă viața era frumoasă nu? De ce să nu o sărbătorim în fiecare zi, inclusiv de Halloween? Sper că sunteți de acord cu mine, când spun că viața e frumoasă și merită trăită nu. Atunci, de ce să sărbătorim o sărbătoare a morții?

În fine, fiecare este liber să facă ce vrea cu propriile convingeri și sentimente. Dar, asta nu înseamnă că toți cei care își exprimă părerea contra sărbătorii trebuie puși pe răvaș. Așa cum unii vor să se costumeze de Halloween, așa și ceilalți vor să fie liniștiți în casă.

The post Azi sunt zombie appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Săptămâna trecută, ca urmare a unei mici accidentări la fotbal, a trebuit să ajung la UPU, cu o mică urgență. Nu este prima dată când ajung în UPU, fie cu mici probleme medicale, sau cu alte persoane dragi mie. Ce m-a frapat de fiecare dată a fost aglomerația din UPU. Și asta nu pentru că medicii nu și-ar face treaba, ci pentru că sunt mult prea puțini medici care să vadă cum trebuie pacienții. Dacă medicii s-ar uita fugitiv la pacienți, oamenii ar spune că nu își fac meseria cum trebuie. Dacă se uită cum trebuie și durează, oamenii încep să strige că nu își fac cum trebuie treaba. Săptămâna trecută, cât am stat în UPU să aștept, am văzut cazuri din cele mai grave, sosite cu salvarea și cu echipajele SMURD.

Totuși de data aceasta, experiența cu asistenta care primea urgențele nu a fost tocmai una plăcută. Nu pot să spun dacă din cauza oamenilor care puneau presiunea pe ea, cu nerăbdarea lor și cu dorința de a fi preluați cât mai repede. Pentru că da, atunci când te duci în UPU, senzația ta este că boala ta este cea mai gravă și trebuie tratată cu prioritate. Chiar dacă din punct de vedere medical nu ai chiar o urgență. Frica de moarte se pare că acționează ca un arc, care te propulsează instantaneu în secția de urgențe a oricărui spital ieșean. Iar medicii trebuie să ia înainte chiar situațiile cu adevărat urgente. Și atunci chiar ți se pare că lumea te tratează cu dispreț. Dar, în cazul meu singura problemă a asistentei a fost modul în care s-a comportat.

Repet, poate că doamna asistentă venea după o gardă mare, de aia de 24 de ore, poate că înaintea mea veniseră oameni care nu aveau răbdare și care vroiam să fie tratați atunci, în momentul prezentării în secția de urgențe. Poate chiar au fost oameni care i-au vorbit fără respect. Dar, asta nu știu dacă o absolvă de atitudinea rece și lapidară cu care m-a tratat. Nici nu ascultase prea bine de ce mă aflam acolo – doar nu vroiam să beau o cafea în secția de urgențe, că m-a trimis pe repede înainte în Policlinica mare. Fără să vadă dacă puteam să mă deplasez în condiții de siguranță. Și asta este o mare bilă neagră pentru modul în care doamna asistentă știa să se poarte cu oamenii care veneau acolo. Nu am fost singurul care a beneficiat de acest tratament. Repet, poate că era o zi grea, plină de cazuri grele și oameni recalcitranți, dar ofuscările nu trebuie vărsate pe pacientul următor, care și așa are o suferință fizică.

Și legat de experiența de săptămâna trecută, mi-am adus aminte o experiență avută în 2003, cu secția de urgențe de la Spitalul de Neurochirurgie. Atunci, ajunsesem ca urmare a unei fracturi craniene. Ce-i drept venisem cu taxiul și nu cu salvarea. Și probabil că medicul rezident de atunci, a considerat că nu sunt o prioritate medicală și mi-a sugerat să mă duc la Spitalul de Urgențe să îmi fac un computer tomograf. Și m-a trimis cu taxiul, deși se vedea cu ochiul liber că nu eram caz de trimis cu taxiul. Totul în jurul meu se învârtea și aveam probleme și cu partea de vorbire coerentă. În 2003 am fost plimbat timp de 1 oră între cele două spitale. În cele din urmă am ajuns din nou la Spitalul de Neurochirurgie și ca prin minune, computerul tomograf fusese reparat și eu am putut să fiu internat. Și atunci chiar eram o urgență medicală, lucru demonstrat și de radiografia și computerul tomograf făcute.

Ce vreau să spun este faptul că sunt unii oameni din sistemul medical care își fac treaba fără respect față de pacienții din fața lor. Și își pun o amprentă negativă pe tot sistemul medical. Chiar dacă sunt medici care se dedică meseriei, neglijându-și familia pentru pacient. Chiar dacă de multe ori sunt medici dedicați, care sunt în stare să își neglijeze sănătatea, pentru a oferi sănătate celor care au nevoie de ea. Și nu sunt puțini astfel de medici ce își fac meseria cu drag față de pacient. Dacă ai intrat în contact cu o astfel de persoană, care te face să te simți ca ultimul om, degeaba după aia întâlnești un medic dedicat pacientului – prima impresie a fost creată.

Se mai întâmplă  să fie ca și în citatul următor: ”Niciun pacient nu e mai dificil decât insul care s-a specializat în meseria de bolnav.” – Eugen Frunză în Hipocrate se amuză.

The post Experiența de la UPU appeared first on Durbaca Ionut Lucian.