Fiecare dintre noi a avut momente în care am căzut şi credeam că nu mai avem puterea să ne ridicăm. Că totul se prăbuşeşte, că suntem într-o prăpastie din care nu vom mai putea ieşi. Şi totuşi, după o perioadă, mai scurtă sau mai lungă, ridicăm întâi ochii înspre dâra de lumină, apoi timid ne aducem de spate şi privim în sus, după care, începem uşor, să ne căţărăm spre a ieşi din groapa în care am căzut. Şi mergem din nou înainte. Mai şovăielnic, mai atenţi la loviturile pe care le putem primi. Dar mergem înainte – pentru că în sinea noastră, recunoaştem că altfel nu putem.

Unii dintre noi învăţăm din lecţiile primite, cele care ne-au pus jos. Învăţăm din prima. Alţii au nevoie de mai multe lecţii şi de mai multe căzături. Dar toate, absolut toate căderile noastre, nu sunt altceva decât un nou pas spre îmbunătăţirea noastră ca oameni. Oricât de greu ne este să recunoaştem, lucrurile sunt înspre folosul nostru. De noi depinde de cât de uşor ne revenim.

Este o vorba foarte înţeleaptă care sună cam aşa: ” Nu ştii cât eşti de puternic până când nu îţi mai rămâne altă alegere decât să fii puternic”. Şi până nu ai o cumpănă, nu îţi vei da seama câtă putere este în tine. Unii îşi dau seama, când scapă cu viaţă dintr-un accident teribil, alţii îşi dau seama când dintr-o dată se trezesc singuri, părăsiţi de prieteni/prietene, soţi/soţii, alţii îşi dau seama când se întâmplă să cadă din postura ierarhică pe care o ocupă, etc. Sunt foarte multe momente în care cădem şi în care nu găsim punctele de echilibru care ne ghidau până atunci în viaţă. Şi impactul căderii depinde de cât de nepregătiţi suntem.

Şi aici intervine motivaţia de a te ridica. Dar oare ce este motivaţia şi cum funcţionează ea? Cu siguranţă diferit la fiecare persoană în parte. Specialiştii spun că motivaţia este acea forţă care te ajută să obţii ceea ce îţi propui. Dar motivaţia nu funcţionează decât dacă primim recompense ale acţiunilor noastre. Fie că vorbim despre viaţa personală, fie că vorbim despre viaţă profesională.

Nu spune nimeni că atunci când ai căzut, imediat trebuie să apară motivaţia de a te ridica. Doar dacă eşti supra-om poţi face lucrul acesta. Sau robot. Dar este absolut necesar ca, atunci când suntem căzuţi să ne căutăm lucurile, persoanele, principiile care să ne motiveze să ne ridicăm. Întotdeauna va fi cel puţin o persoană care va avea nevoie de noi şi pentru care trebuie să ne ridicăm, să ne scuturăm şi să mergem mai departe. Fie că există o singură persoană care are nevoie de noi, aia este motivaţia de a ne ridica.

Am observat că oamenii care la un moment dat în viaţă au căzut, au un mod special de a vedea viaţa şi de a se bucura de tot ce înseamnă bucuria de a trăi. Pentru că, atunci când au fost jos şi-au dat seama de ce trebuie să conteze pentru ei. Şi pentru că atunci şi-au dat seama că atunci când au căzut au fost singuri şi tot singuri au trebuit să se ridice. De cele mai multe ori, oamenii care au trecut prin greutăţi, ştiu ceea ce contează cu adevărat pentru ei.

Acel ridică-te şi mergi înainte este cel mai motivaţional lucru care ni se întâmplă. De când facem primii paşi, ajutaţi de părinţii noştri şi ulterior în viaţa noastră de zi cu zi. Atunci când un om s-a ridicat după ce a căzut nu se vorbeşte despre legile fizicii, ci despre caracter.

The post Acel ridică-te şi mergi înainte appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

De ce spun asta? Pentru că, din păcate, caracterul adevărat al unui om se recunoaşte în situaţiile limită, sau în momentele în care interesele lui nu mai conincid cu interesele tale. Şi atunci, prietenul pe care îl aveai alături îşi dă în petec. Nu fac referire la nici unul din oamenii care mă cunosc. Dar, de-a lungul timpului, m-am confruntat cu mulţi oameni despre care, la prima impresie, spuneam că sunt de caracter, ca mai apoi aceştia să îşi dea adevărata aramă pe faţă.

Cum poţi observa un om cu un caracter frumos? Este destul de simplu. Este acel om care, indiferent de momentul din viaţă, indiferent de dificultăţile prin care trece, sau indiferent de poziţia pe care o ocupă, rămâne acelaşi, cu principii solide şi care nu te va călca în picioare cu prima ocazie. Şi nici nu va încerca să te încalece.

Se spune că o bucăţică de caracter o primeşti în dar de la Dumnezeu, odată cu naşterea ta. Dar acea sămânţă sădită, trebuie să aibă un mediu propice să rodească şi să se transforme în talant. Pentru că, dacă nu îţi vei cultiva caracterul şi nu îl vei îmbunătăţi continuu şi dacă eşti slab în voinţă, vei avea momente dificile în viaţă, care te vor dezbrăca de caracter. Trebuie să îţi setezi “programul caracter” în softul tău general, astfel încât atunci când ajungi acasă, la finalul unei zile, conştiinţa ta să fie curată.

Vă spuneam că m-am confruntat de-a lungul timpului cu oameni. Cu  foarte mulţi oameni. Unii dintre aceştia îmi zâmbeau în faţă, ca mai apoi, pe la spate să îmi pună în cârcă defecte, pe care nici eu nu ştiam că le deţin. Şi de cele mai multe ori erau înflorite şi prezentate în aşa fel, încât eram curios şi eu cine este tipul despre care se vorbeşte. Am aflat la un moment dat că sunt un “escroc”, am aflat că sunt un om “de nimic”, am aflat că sunt un “neica-nimeni”. Şi nu mică mi-a fost mirarea când am fost sunat să confirm situaţii de care nu eram răspunzător, dar care dădeau bine imaginii altora.

Nu vă spun lucrurile astea ca să mă plâng, ci pentru a exemplifica o parte din micile cuvinte care pot face rău unui om, fără ca acesta să fie vinovat. “Oamenii de caracter” care se perindă prin diverse locuri din acest oraş, mă fac să râd uneori. Pentru că, fără cele mai mici dovezi, aruncă cu noroi, fără să îşi dea seama despre ce vorbesc. Şi este păcat că găsesc oameni care iau de bun tot ceea ce aud. Fără să verifice. Dar timpul va face la un moment dat, să interacţionezi cu ei şi să îşi dea seama de adevăratul tău caracter.

Indiferent de poziţia pe care o ocupi, indiferent de ceea ce faci la un moment dat, timpul îţi va da pe faţă adevăratul tău caracter. Pentru că, roata vieţii se învârte şi pentru că, nimic nu rămâne nepedepsit de viaţă.

Aşa că încercaţi să fiţi oameni de caracter, respectaţi-vă pe voi şi respectaţi-i şi pe ceilalţi. Pentru că, uneori, chiar dacă viaţa vă încearcă prin oameni perfizi, timpul şi faptele vă vor ridica în ochii semenilor. Şi cum spun eu mai mereu : “faptele unui om arată ceea ce crede despre cel din faţa lui şi nu vorbele”.

Vorbiţi mai puţin prin cuvinte şi vorbiţi mai mult prin fapte.

The post Caractere appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Atunci când vorbești despre relații de afaceri, de cele mai multe ori, parolismul este betonat de un act comercial, care se numește contract. Dar, dincolo de aspectul birocratic al unei relații comerciale, parolismul trece peste un act semnat. Odată ce,  una dintre părți nu și-a respectat partea de înțelegere, se pierde încrederea și respectul celeilalte. Și azi așa, mâine așa, se formează reputația negativă.

Recunosc, pun mare accent pe cuvântul partenerului de afaceri, pe care îl am în faţă. Uneori dincolo de acte comerciale. Și trebuie să recunosc că, mi-am luat “țepe financiare”. Dar astea sunt trecătoare. Banii se fac şi se duc. Încrederea mea în acei oameni, însă scade sub limita inferioară. Din simplu motiv, că percepția mea rămâne una negativă, în sensul că acel om, de la început a vrut să nu își respecte cuvântul.

Asta probabil că ține și de responsabilitate, probabil că ține și de asumarea lucrurilor. Cert este că, unii oameni, au tendința de a “trage țepe”. Sună dur, dar, din păcate, sunt oameni în Iași care fac lucrul acesta. Nu sunt mulți, dar odată ce ai intrat în contact cu astfel de persoane, îți pierzi încrederea în corectitudinea oamenilor în general. Și te schimbi într-un om bănuitor, care, va căuta să își asigure respectarea condițiilor contractuale.

Dar lipsa parolismului se vede nu doar în relația financiară. Se vede și în relațiile interpersonale pe care fiecare dintre noi le stabilește cu alți semeni. E din ce în ce mai greu acum să îți respecți cuvântul dat, datorită multor factori, de multe ori independenți de noi. Totul este pe fugă, timpul limitat, dar toate acestea nu te împiedică să îți respecți cuvântul.

Parolismul spune despre un om dacă este profesionist sau nu. Pentru că, un parolist se va ține întotdeauna de cuvânt și va face ce spune, indiferent de cât de greu îi va fi. Atunci când nu ești sigur dacă poți onora cuvântul dat, în viitor, mai degrabă amână momentul facerii de promisiuni. Un profesionist, întotdeauna se va gândi dacă poate onora toate promisiunile în viitor și abia mai apoi își va da cuvântul. Pentru că, un profesionist știe întotdeauna că, atunci când nu îţi duci cuvântul la capăt, se va repercuta asupra tuturor acțiunilor tale viitoare.

Ceea ce promitem și ceea ce spunem, ne formează ca oameni. Cuvintele noastre reprezintă cartea noastră de viztită prin care ne putem demonstra integritatea și responsabilitatea – sau nu. Respectul față de propria persoană, respectul față de alte persoane și respectul față de cuvântul pe care îl dai. Acestea pot defini un om onest.

Atunci când îți respecți cuvântul dat, încrederea celor față de care ai o interacțiune, va crește. Te vor privi cu mai multă încredere, vor ști că se pot baza pe tine. Din simplu motiv că ești parolist și responsabil. Și acest parolism pe care tu îl arăți atât în relațiile profesionale, cât și în relațiile personale, îți va aduce numai beneficii. Ușor, ușor îți vei da seama că este atât de simplu să ai autoritatea cuvintelor spuse altor persoane. Pentru că vei fi cunoscut ca un om care nu se joacă de-a spusul cuvintelor.

Doar prin respectarea cuvintelor date, te vei bucura de încrederea și respectul celorlalți. Iar atunci când vei avea nevoie de ajutor, vei rămâne surprins să constați că îl capeți mult mai ușor.

Dacă vor fi cât mai mulți oameni care să înțeleagă puterea respectării cuvintelor date, atunci lucrurile vor evolua lin și vor dura. Pentru că, toate lucrurile construite pe încredere și respect sunt clădite pe baze solide. Inclusiv în afaceri, inclusiv în Iași, inclusiv în relațiile financiare. Dincolo de contracte și alte acte birocratice.

Și nu uitați: oriunde există simțământul onoarei, cuvântul dat este întotdeauna sacru

The post Parolism şi responsabilitate appeared first on Durbaca Ionut Lucian.