Sursă foto: lidersheep.ro

În diferite momente ale vieții, fiecare dintre noi a trecut prin episoade de pierdere a răbdării. Și a calmului – pentru că răbdarea este mână în mână cu starea de calm. Dar, ce ne facem atunci când lipsa răbdării devine omniprezentă în viața noastră? Nu știu dacă ați observat, dar nu mai avem răbdare în obținerea rezultatelor personale. Nu mai avem răbdare unii cu alții, nici măcar cu cei apropiați nouă. Nu mai avem răbdare și vrem să avem o viață lipsită de griji financiare încă din momentul în care intrăm în câmpul muncii. Parcă nu mai suntem conștienți că rezultatele trainice se obțin pe termen lung.

Nu trebuie să mă credeți pe cuvânt. Uitați-vă la un lucru banal – cum se grăbesc oamenii să urce în tramvai. Unii nici nu te mai lasă să cobori. Sau la cum se grăbesc oamenii pe stradă. Oameni care tot timpul se grăbesc undeva. Discutam aseară cu un amic, că stresul ne omoară. Și este adevărat. Dar, oare stresul nu vine și dintr-o lipsă a răbdării de a realiza lucruri? Oare stresul nu este cu atât mai mare, cu cât vrem cu ardoare ceva și vedem că durează până îl obținem?

Nu spun că trebuie să fim apatici, dar răbdarea parcă mai așează lucrurile în viața noastră. Și poate că ordinea în care ne dorim să se întâmple lucrurile nu este tocmai ordinea care ne trebuie. Proverbul nostru românesc ”graba strică treaba” poate că ar trebui să ne dea de gândit. Pentru că, de cele mai multe ori, atunci când nu mai avem răbdare, riscăm să facem lucrurile anapoda. Și investim mai mult timp și resurse să reparăm ceea ce nu am făcut bine din cauza grabei.

Nimeni nu se naște răbdător. De cele mai multe ori, răbdarea se învață. Uneori de voie, alteori de nevoie. Am ajuns la concluzia că oamenii împăcați cu ei au răbdare multă. Răbdarea merge întotdeauna mână în mână cu tăcerea. Pentru că omul tăcut are timp să vadă problemele per ansamblu și observă lucrurile altfel. În tăcere gândurile se aud mai limpede. Oamenii răbdători sunt mult mai puternici. Pentru că au spirit de observație, gândesc în liniște și își activează intuiția. Oamenii răbdători vor ști care este momentul oportun în care trebuie să acționeze.

Pe de altă parte când îți pierzi răbdarea nu mai ai timp să ignori zgomotele venite din exterior cu tot cu gândurile și opiniile negative ale celor din jur. Și atunci lași să pătrundă în interiorul tău starea de agitație, de schimbare a lucrurilor venite din exterior. Când de fapt liniștea o vei găsi dacă privești în interiorul tău. Unele lucruri sunt așa de simplu de aplicat, dar nu mai avem timp să le vedem.

Dacă ai răbdare vei începe să simți pe ce drumuri e bine să mergi, pe ce cărări ale vieții e preferabil să fii. Și începi să fii surprins de cât de simplă poate fi viața asta toată. E bine să începem să ne facem răbdarea prietenă. Așa, nu vom mai fi tot timpul în alergare către lucrurile care trebuie să se întâmple acum și aici. Și devenim conștienți că lucrurile se întâmplă tot timpul la momentul potrivit. Care vine doar atunci când avem nevoie.

Totul în viața aceasta se face cu răbdare. Asta dacă vrem să facem ca lucrurile să dureze mult și bine.

Nu uitați că ”nimic nu se obține decât cu timp și cu răbdare, mai ales fericirea”.

The post Să avem răbdare appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Am trăit în secolul vitezei, sau poate că încă mai trăim. Ne plângem că ne trec prea repede zilele – asta în timp ce noi continuăm să alergăm în stânga și în dreapta, după fantasma reușitelor și a succesului. Atunci când stăm să ne tragem sufletul trăim senzația că ”ne stă norocul”. Nu stăm nici o clipă să ne gândim că toată goana aceasta ne tulbură echilibrul nostru interior. Ne credem nemuritori și nu ne gândim nici când la sfârșit. Da, mai oameni buni, un lucru este cert, cu toții vom avea un sfârșit. Unii mai devreme, alții mai târziu. Dar, noi să ne grăbim în continuare, să trăim viața la cote maxime și în viteză neregulamentară. Pentru că tot ceea ce contează în viața noastră este să facem lucrurile pe repede înainte și nu să ne bucurăm de fiecare clipa trăită frumos.

Ne grăbim de când suntem mici – atunci ne doream să creștem mari, să ne bucurăm de lucrurile pe care le pot face oamenii mari. În liceu de-abia așteptam să treacă orele și anii ca să putem să dăm la facultate și să ne bucurăm de viața de student. În facultate ne trăiam viața într-un ritm alert, cu gândul la viitorul nostru loc de muncă – ne doream să fim independenți. Și după terminarea facultății ne grăbim continuu – ba să ne luăm mașină, ba să ne luăm casă, ba să ne petrecem concediile – asta după ce ne-am îndeplinit în grabă targetele. Uităm că putem face toate acestea cu răbdare, cu pași mici, astfel încât să ne bucurăm de viață așa cum este ea.

Când suntem tineri familiști ne bucurăm de tinerețe în grabă. Vin copiii și pe moment nu le oferim timpul de joacă pe care îl merită. Iar după, atunci când ajung întâi în clasa a V a, apoi la liceu, facultate spunem că nu ne dăm seama când au crescut. Pentru că noi ne grăbim. Și după aceea ne plângem că nu știm când au crescut și și-au luat zborul din cuibul părintesc. Dar, am avut tot timpul să ne grăbim încet și să ne bucurăm de fiecare clipă petrecută cu ei. Să simțim cu adevărat, fiecare moment pe care îl petrecem cu ai noștri copii. Noi putem spune stop grabei noastre din fiecare zi – noi putem să ne oprim, să ne retragem pe margine din goana aceasta nebună.

Părintele Cleopa, iar mai apoi părintele Iustin Pârvu aveau o vorbă – ”răbdare, răbdare, răbdare”. Pentru că toate vin dacă avem răbdare. Și se așează într-un fel la care noi nu ne-am fi așteptat, chiar dacă nu ne grăbim. Strămoșii noștri aveau o vorbă bună ”graba strică treaba”. Și aveau dreptate. Aș putea spune că în ziua de astăzi viața noastră este stricată de graba cu care o trăim. Și vom ajunge la momentul în care vom trage linie și vom rămâne cu multe regrete, chiar dacă vom avea și casă și masă, mașină și conturi în bancă. La final, nimeni nu ne va întreba de ce ne-am grăbit, ci ce am făcut cu viața noastră. Și nu știu dacă răspunsul ” am alergat la 100 m viteză” ne va mulțumi. Oare atunci toți cei pe lângă care am trecut în grabă, vor fi lângă noi? Sau vom ajunge primii la finish și vom trăi ”bucuria efemeră” că suntem primii care au trecut linia?

Nu uitați că: ”Răbdarea și timpul îți aduc mai multe decât puterea și pasiunea” – La Fontaine

The post Grăbește pașii vieții încet appeared first on Durbaca Ionut Lucian.