Acum, gândiți-vă la acele secunde pe care tot le-ați trăit în viața voastră. Pe unele le-ați regretat, de altele v-ați bucurat că le-ați trăit. Secunde care v-au schimbat viața mai mult sau mai puțin. Pentru că, oricât de mult vrem noi să părem siguri, sunt lucruri pe care nu le putem controla. Chiar dacă suntem ”oameni importanți”, secundele din viața noastră care nu se lasă impresionate de statutul social. Ele vin și te influențează fără să stea prea mult la discuție. Și în acele secunde din viața noastră trebuie să luăm decizii. Iar unele decizii pot influența întreaga noastră evoluție sau destin.

Secundele vin și pleacă din viața noastră. De cele mai multe ori ni se pare un dat al nostru ca secundele să vină și să plece. Pentru că așa suntem noi oamenii, egoiști. Considerăm că toate secundele sunt ale noastre și în afară de asta nimic nu mai contează. Ne creionăm planuri pe care să le ducem la un sfârșit – doar secundele sunt ale noastre, nu? Și secundele trec și planurile noastre nu se mai realizează. Devenim nemulțumiți de tot ceea ce avem, pentru că ne obișnuim cu ce este al nostru. Parcă începem să uităm că suntem făcuți din secunde care vin și pleacă. Acum e dimineață, acum e seară și totul este ciclic.

Ajungem să nu ne mai dăm seama când secundele se transformă în ore, orele în zile, zilele-n luni și lunile în ani. La un moment dat ne trezim în fața unui bilanț al secundelor, în care trebuie să realizăm că acea secundă a trecut neobservată.

Bucuriile sunt aduse tot de acea secundă pe care noi nu o realizăm cât este de importantă. Până când începem să nu o mai avem. Și sunt atât de mulți oameni care ar da orice pentru încă o secundă. O secundă în care să poată să își ceară iertare celor dragi, o secundă în care să facă altfel totul, o secundă în care să ofere zâmbete. Dar pentru ei secundele s-au oprit. Și noi mergem mai departe pentru că încă ne considerăm stăpânii secundelor noastre. Fără să ne gândim că ele nu se vor mai întoarce și nici nu se vor mai înmulți. De cele mai multe ori, nu înțelegem că putem lăsa secundele să treacă, sau putem să le folosim pentru a lăsa ceva în urma noastră.

Acea secundă poate fi punct final pentru unii și în același timp un nou început pentru alții. Dar uneori suntem prea orbi pentru a înțelege că secundele nu pot fi controlate. Este mult mai important ce facem noi în momentul trecerii secundelor din viața noastră. Dacă vreți singurul mod în care putem influența secundele este de a le lăsa să treacă așa cum vin. Cu bune și cu rele. Viața este formată din secunde bune și din secunde proaste.Dar per total secundele vor da pe plus. Într-o secundă se poate naște o viață, un proiect, o idee ce poate influența viața personală. Într-o secundă fatidică se poate termina totul – brusc și fără nicio atenționare. Oare câți dintre noi realizăm că secundele se pot opri în orice moment?

Tocmai de aceea stă în puterea noastră să ne trăim cât mai frumos secundele și să nu ne intereseze de ce se întâmplă cu secundele altora. Sau să ne intereseze în măsura în care noi putem să ajutăm.Pentru că nimic nu poate fi mai frumos decât a trăi secundele, atâtea cât sunt ele, cu zâmbetul pe buze și cu mulțumirea sufletească. Pentru ceea ce suntem și pentru ceea ce ne dăruiește viața. Așa cum este ea, cu bune și cu rele. Să ne trăim fiecare secundă cu bucurie și mulțumire.

Pentru că acea secundă poate fi cea mai importantă din viața noastră.

The post Acea secundă appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Uff, saptamana aceasta am primit doua lovituri succesive. Si nu ma refer la lovituri in adevaratul sens al cuvantului, ma refer la socurile pe care le resimti atunci cand auzi ca oameni pe care ii cunosti nu mai sunt printre noi. Si atunci incepi sa te intrebi, la ce se rezuma viata, la ce bun sa alergi incolo si incoace cu gandul ca te vei realiza si ca vei oferi copiilor tai un viitor mai bun. Asa suntem noi oamenii, alergam dupa lucruri care nu ne ajuta si uitam sa fim alaturi de cei dragi cat mai mult timp, uitam sa ne bucuram de zambetul copiilor nostri, uitam sa ne bucuram de lucrurile simple din viata noastra.

Ne complicam viata mult mai mult decat ar trebui, din simplu motiv ca asa este latura umana. Generam conflicte, ne suparam pe vorbe spuse la nervi, ridicam vocea la persoanele apropiate si uitam clipa de clipa, ca poate e ultima data cand vorbesti cu omul din fata ta. Viata e asa de scurta, oricand poti auzi de un prieten/apropiat/cunoscut ca nu mai este in viata. Oricat de putin ai interactionat cu el, disparitia lui te poate marca, prin simplu fapt ca iti dai seama cat este de efemera viata.

Ieri mi-am dat seama ca pe Maria Guraliuc o cunosteam, fie si din putinele ocazii in care am interactionat. Modul in care a disparut dintre noi este cu adevarat socant – dupa cum ii spuneam unei prietene – zambetul unui om poate ascunde adevarate traume si tragedii. Un om pe care il vezi tot timpul vesel, optimist poate ascunde un zbucium interior si o realitate crunta. Socul este cu atat mai mare, cu cat persoana care a disparut, a fost tot timpul o persoana vesela, linistita, care nu prea supara pe nimeni.

Astazi cand am deschis Facebook-ul am mai vazut o stire care m-a ingrozit. Un fost coleg de liceu a murit de cancer la stomac. Tanar si el, in jur de 29-30 de ani. S-a stins si poate ca mai avea multe de demonstrat. A lasat in urma o fetita care nu va sti cum e sa se joace cu tatal sau si o sotie care avea mai multa nevoie de el acum. Dar nu a fost vina lui – boala de care suferea nu i-a dat voie sa fie langa ele. Dumnezeu stie de ce procedeaza asa – noi nu gasim explicatii logice, dar lucrurile nu stau tot timpul asa dupa cum vrem noi. Multi din cei care l-au cunoscut mai bine, spun ca era o persoana deosebita, care nu supara pe nimeni.

Viata e scurta, o secunda de neatentie, sau o boala care iti taie firul vietii, te poate desparti de persoanele dragi. Tocmai de aceea e bine sa ne bucuram de adevaratele lucruri frumoase ale vietii – sa ne bucuram de copii nostri, de zambetul lor gingas, de oamenii dragi noua – sa cautam sa ne intalnim cat mai des cu ei, pentru ca poate maine nu ii mai poti vedea. In viata noastra trebuie sa avem grija sa lasam in urma imaginea unui om care nu a suparat pe nimeni, care a ajutat mereu si care a incercat sa isi lase amprenta buna in vietile oamenilor pe care i-a intalnit.

Dumnezeu are motivele lui pentru care ne-a creat si trimis pe pamant. Unii dintre noi au venit ca sa aline alti oamenii, altii au venit ca prin ei sa se mantuiasca altii, unuii poate ca au venit cu un plan binestabilit si in momentul in care l-au indeplinit se retrag de pe scena vietii. Dar fiecare dintre noi am fost inzestrati cu viata si atata timp cat prin noi mai curge viata, e bine sa facem ce trebuie cu ea.

Viata e scurta, traiti ca si cum fiecare zi ar fi ultima (traiti viata cu mintea), bucurati-va de cei dragi voua ca si cum ar fi ultima zi in care ii intalniti si nu in ultimul rand lasati lucrurile neimportante si negative sa treaca pe langa voi.

The post Viata se rezuma la cateva secunde appeared first on Durbaca Ionut Lucian.