Sursă foto: neptuntv.ro

Discuția este cu mult mai complexă decât se poate vedea la prima vedere. Într-un sistem în care lipsesc cele mai elementare tratamente, cei ce lucrează în sistem sunt ultimii vinovați de ce se întâmplă. Atitudinea unora dintre medici este însă cea care te face să îți iei câmpii. Ca în mai toate domeniile, medicii care fac abuz de meseria lor, crezându-se mici dumnezei sunt în prim plan. Cred că se pot juca cu viața pacientului după bunul lor plac. Dar, sunt cu mult mai mulți medici care își fac treaba și sunt dedicați pacienților. Fiind preocupați în tratarea pacienților, nu mai au timp să iasă în evidență. Pentru că nu este așa, ni se pare normal ca medicii să ne trateze…

Totuși, în România prevenția este unul dintre elementele ce lipsesc cu desăvârșire din viața noastră. Nu prea ne ghidăm pe principiul e mai ușor să previi decât să tratezi. De cele mai multe ori ajungem la medici doar atunci când nu mai putem de durere, sau când este prea târziu. Și atunci așteptăm ca medicii să facă minuni cu sănătatea noastră. Da, medicii și-au ales această meserie pentru a salva vieți. Dar, oare noi de ce nu căutăm să ne salvăm propria viață? De ce nu suntem preocupați de sănătatea noastră decât atunci când ea este șubredă?

Sistemul sanitar este în colaps. Așa este. De cele mai multe ori plătim asigurări de sănătate degeaba. Iar atunci când ajungem să avem nevoie de ele suntem nevoiți să scoatem alți bani din buzunar. Este adevărat sistemul sanitar este la cel mai jos nivel unde putea ajunge. Da, sunt medici care nu pun în prim plan sănătatea pacientului. Și cu toate acestea noi ce facem pentru sănătatea noastră?

Majoritatea populației nu poate apela la serviciile private de sănătate. Dar de ce apelăm la ambulanță și ajungem în urgențe pentru boli ușoare ce pot fi tratate de medicul de familie? De ce plecăm de prezumția că medicul trebuie să mă trateze instant de cum am ajuns? Oare dacă am gândi cu toții așa cum ar mai exista o prioritizare a gravității bolilor? Am fost și eu în serviciul de urgență a spitalelor din România. Am fost și eu tratat cu răceală de cei ce preluau urgențele. Am fost revoltat de cele mai multe ori. Dar, după ce am stat și am cugetat, mi-am dat seama că erau alte cazuri mult mai grave.

Da, cazurile în care pacienții sunt purtați între spitale până mor sunt grave. Sau cazurile în care pacientul se duce pentru o operație banală și iese într-un sicriu. Iar medicii care se joacă cu viața pacienților sunt vinovați de lipsă de umanitate. Am fost și eu purtat între spitale prin 2003, cu taxiul și doar norocul a făcut ca totul să fie bine până la urmă. Dar îmi pare rău că generalizăm atunci când vine vorba despre medici. Nu toți medicii sunt nesimțiți, și fără lipsă de empatie față de suferința pacientului. Încă mai sunt mulți medici care își fac treaba cu sârg și care nu au uitat jurământul lui Hippocrate. Să nu îi băgăm pe toți în aceeași oală.

Ca în orice meserie, cei ce s-au făcut medici doar pentru bani trebuie să plătească lipsa de moralitate. Atunci când pun actul medical pe planul doi și partea financiară în prim plan. Să facem distincție între sistemul sanitar și profesioniștii care lucrează în el. Poate că nu degeaba medicii care aleg să plece în afară sunt căutați de cele mai bune clinici. Poate că nu degeaba recunoașterea meritelor medicilor români se face în statele din afară. Dacă toți medicii ar fi corupți, lipsiți de empatie și de etică, atunci țările unde ajung i-ar pune pe liber.

Într-o țară cu multe sisteme nefuncționale, sistemul sanitar face parte dintr-o mașinărie care merge poticnindu-se. Și nu pentru că nu ar fi o mașinărie de calitate, ci pentru că cei ce o conduc nu au nici-o urmă de profesionalism. Nu mă refer la managerii de spitale, ci la cei care fac cadrul legislativ pentru buna funcționare a sistemului sanitar.

Cu oameni profesioniști sistemul poate fi îmbunătățit și adus la nivelul calitativ al majorității medicilor din România. Al celor care pun actul medical pe prim plan. Deși omenește vorbind și medicii când ajung acasă trebuie să pună ceva pe masă. Însă statul trebuie să oprească exodul medicilor – și nu doar prin salarii decente, ci și printr-un sistem sanitar bine pus la punct.

Și da Ministerul Sănătății trebuie somat să ajute sănătatea.

The post Sistemul sanitar e pe ultimul loc în Europa appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Situaţia în sistemul sanitar nu a stat mai bine niciodată. Doar că acum a ieşit la suprafaţă mizeria din sistemul sanitar. Pentru că au murit nişte oameni, de la care a pornit ancheta care face vâlvă acum în România. Şi aici nu sunt vinovaţi medicii, sau mă rog, au o parte mică din vină. Ei trebuie să se descurce cu ceea ce le oferă sistemul. Vorbesc în cunoştinţă de cauză, când spun că, adevăraţii medici, fac eforturi supra-omeneşti si salveaza vieţi (de la medicii care se ocupă de salvare copiilor nou-născuţi şi până la medicii care salvează pacienţii veniţi în stare gravă, în secţiile de urgenţe ale spitalelor din toată ţara).

În 2003 am avut ocazia să fac cunoştinţă cu sistemul sanitar românesc. Şi mai ales cu cel din Iaşi. Neşansa de a mă accidenta grav (fractura craniană cu pierdere a conştienţei timp de 20 minute), la un meci de fotbal, m-a făcut să fiu la un pas de moarte. De ce spun lucrul acesta – pentru că, la acel moment am fost purtat între Spitalul de Neurochirurgie şi Spitalul de Urgenţe (fără salvare – am fost trimis cu taxiul), pentru că în Spitalul de Neurochirurgie nu puteam să fac un computer-tomograf (investigaţie obligatorie în fracturile craniene cu pierdere a conştienţei). Varianta oficială a medicului rezident de gardă a fost că, computerul-tomograf nu funcţiona (era stricat cu alte cuvinte).

Doar Dumnezeu a făcut ca naveta între cele două spitale să nu se termine cât se poate de prost pentru mine. Şi bineînţeles de la Spitalul de Urgenţe am fost trimis înapoi (tot cu taxiul) de către un medic foarte cunoscut acum în Iaşi. Nu eram urgenţă medicală. Chiar dacă aveam fractură craniană. Acum stau şi mă întreb (dacă periplu acesta de vreo oră între spitale nu se termina bine), cine răspundea pentru eventualul meu deces?

Până la urmă, computerul-tomograf de la Spitalul de Neurochirurgie se reparase ca prin minune şi am fost băgat de urgenţă pentru investigaţii. Asta, după ce la radiografie, îmi ieşise ca şi cum aş fi avut fractura de la baza craniului şi până la frunte. Norocul meu, a fost, că ceea ce se ieşise la radiografie, era de fapt edemul subcutanat. iar pe creier, nu aveam decât un edem cât un vârf de ac.

Spun nu pentru a mă plânge, sau a ieşi cu ceva în evidenţă, ci pentru a arăta că problemele din sistemul sanitar românesc au fost la nivel alarmant cu mult înainte de a ieşi acest scandal. Doar doctorii pot să spună cât de multe nereguli sunt în sistemul sanitar (aici mă refer la lipsa de medicamente, la lipsa de substanţe la concentraţie corectă, la lipsa de aparatură modernă care să ofere rezultate cât mai bune). Şi asta pentru că, în fruntea ţării, conducătorii nu sunt preocupaţi de sănătatea românilor, ci de cum să îşi umple conturile bancare.

Acum, scandalul Hexi Pahrma este doar vârful aisbergului din sistemul sanitar românesc. Dar, lucrurile sunt cu mult mai grave decât auzim noi la ştiri. Sunt doar o parte din informaţiile şi situaţiile din sistemul sanitar românesc. Probabil că, pentru situaţiile mult mai grave din acest sistem, interesele sunt cu mult prea mari pentru a putea face obiectul unor investigaţii.

Aşa că nu ne mai rămîne decât să sperăm că nu ne vom îmbolnăvi grav, că nu va trebui să stăm prin spitalele de stat. Pentru că, oricât de buni şi profesionişti ar fi medicii, sunt limitaţi de un sistem sanitar putred, în care interesele financiare sunt mai presus de sănătatea bolnavilor. Iar medicii fac adevărate minuni, în situaţiile cele mai grave, cu un sistem sanitar limitativ.

Din păcate “peştii mari” care au decimat sistemul sanitar românesc nu vor fi niciodată scoşi în faţă. Şi acum se face vâlvă mare un pic, după care se va aşterne iar liniştea. În continuare vor muri oamenii cu zile în spitale (din cauza sistemului), în continuare oamenii vor intra în spitale cu o boală şi vor ieşi cu mai multe (din cauza infecţiilor intra-spitaliceşti), în continuare medicii vor fi cu mult prea puţini şi vor fi acuzaţi că nu îşi dau interesul, deşi nimeni din cei care acuză nu au stat măcar odată într-o gardă la secţia de urgenţă a unui spital.

Pentru că din păcate războiul este cu mult prea mare şi noi, oamenii obişnuiţi nu avem “armele” necesare să luptăm constant şi eficient împotriva celor ce ne conduc. Sună fatidic, dar haiducii au apus de foarte mult timp.

The post Sistemul sanitar e în colaps – din 1989 appeared first on Durbaca Ionut Lucian.