Am ramas dator cu o postare despre ce s-a mai intamplat cu ingerasii de la Spitalul Sf. Maria. Pot sa va spun ca implicarea mea a fost una infima, in comparatie cu ce au putut sa faca oameni cu inima mare. Nu am sa vorbesc acum despre piedici si conflicte, inerente in astfel de cazuri. Nu intotdeauna intentiile bune sunt interpretate complet. Ideea postarii mele initiale, a fost de informare si de sensibilizare a celor care isi doresc sa faca o fapta buna.

Copii nu au nici o vina ca s-au nascut in familii care nu si-au dorit o comoara. Iar atunci cand vezi suflete nevinovate lasate in valtoarea vietii, trebuie sa faci tot posibilul sa sari in ajutorul lor. S-a intamplat ca postarea mea sa fie citita de Asociatia Atelierul Parintilor, asociatie care si-a dorit sa se implice fara nici un interes in sustinerea cazurilor. Ba mai mult a sarit in ajutorul celor care au demarat aceasta campanie si au asigurat cadrul legal pentru strangerea de fonduri. S-a asigurat si o punte de legatura intre conducerea spitalului si dezvoltatorii campaniei.

Totul va culmina cu o actiune mare in preajma Sarbatorilor, ce are menirea sa ii ajute pe micuti pe termen lung. Mai multe detalii am sa le ofer in preajma demararii proiectului. Pot sa va spun ca actiunea va fi destul de mare, ce se spera ca va avea impact la nivel social din punct de vedere al Iasului.

Nu mai vorbesc de grupul voluntarilor care au si format un grup pe Facebook: Ingerasii de la Sp. Sf. Maria Iasi. Acolo si-au gasit ei locul unde sa discute si sa isi stabileasca strategiile prin care sa ii ajute pe cei mici. Au reusit chiar sa faca echipe de voluntari, echipe ce vor sta cu micutii si vor incerca sa le arate si altceva decat peretii albi ai salonului. Cat despre donatiile care s-au strans prin intermediul acestui grup nu pot decat sa spun ca nu am crezut ca se va ajunge sa fie depozitate intr-un loc special amenajat. Cinste lor!

Iar ceea ce mi-am dorit cu ardoare, s-a intamplat. Faptul ca o parte din cei mici au fost botezati si li s-au pus nume, m-a bucurat mai mult decat orice alta actiune pentru ei. Si aici trebuie sa o mentionez si pe buna mea prietena Felicia (nume fictiv – persoana a dorit sa isi pastreze anonimatul – doar oamenii cu suflet mare fac o fapta buna si nu doresc sa se afle), care impreuna cu sotul ei Calin (nume fictiv – din aceleasi considerente ca cele de mai sus), au devenit nasii unui micut ce s-a lipit de inimile lor – Iosif . Cinste lor pentru fapta deosebita pe care au facut-o. Ma bucur ca si preotii s-au raliat in demersul de ai ajuta pe micuti si i-au botezat in credinta crestina. De acum vor sti ca au si ei un nume, nu vor mai fi doar cateva cifre in dosarul Directiei de Protectie a Copilului.

O realizare importanta a intregului demers a fost si faptul ca o parte din micuti au fost dati in plasament la familii de asistenti maternali, care sa le ofere dragostea pe care ei o cautau. Vor mai urma si altii si speram ca in scurt timp paturile de la Sf. Maria vor ramane goale.

Sper ca lucrurile nu se vor opri aici. Pana atunci va rog sa primiti felicitarile mele sincere pentru tot ce ati facut pentru acesti copilasi.

The post Suflete de copii appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Am mai spus-o de multe ori ca parintii care isi abandoneaza copii nu pot fi considerati oameni. Oricat de greu ti-ar fi nu trebuie sa renunti la copilul tau, sa il privezi de dragoastea parinteasca. Nimic in lumea asta nu este mai dureros decat sa vezi copii ai nimanui, care asteapta orice zambet si orice urma de atentie. Nu au grejit cu nimic si totusi, de cand s-au nascut au fost condamnati la o viata grea, fara prea multe perspective.

In Romania, abandonul copiilor a devenit un fenomen alarmant. Din ce in ce mai multi asa-zisi parinti isi abandoneaza copii, pentru o viata mai usoara. Nu sunt impresionati de plansul lor dupa dragostea de mama, de zambetele lor inocente, nimic nu le poate inmuia inima lor de gheata.

Bebelusii de la Spitalul Sf. Maria au avut nesansa de a fi abandonati in sectia de recuperare pediatrica. Oricat de mult ar incerca, personalul de acolo nu poate suplini rolul de parinte. Si mai ales nu au cum sa asigure minimum necesar pentru cei 57 de copii aflati aici. Sunt copii nimanui, care totusi au nevoie de o mana intinsa, de o mana care sa ii mangaie. Mai ales ca au varste cuprinse intre 1 luna si 2 ani, varste la care isi formeaza personalitate si iau contact cu lumea reala.

Apelez la toti cei care imi veti citi acest articol si sper ca multi dintre voi veti intinde o mana de ajutor catre acesti copii. Daca parintii nu au stiut sa le ofere o viata buna, haideti ca macar noi sa incercam sa le alinam existenta. Pentru ca se poate sa le oferim zambete, dragoste si hainute.

Pentru cei dintre voi, care doriti sa ii ajutati mai jos sunt numerele de telefon ale persoanelor care au grija de ei in fiecare zi. Poate ca asa vor putea zambi:

The post Bebelusii de la Sfanta Maria au nevoie de ajutor appeared first on Durbaca Ionut Lucian.