Copiii au nevoie de prezența noastră și nu de cadourile pe care noi le facem lor. Le dăm cadourile pentru că ne simțim vinovați de lipsa noastră din viața lor. Haideți să ne gândim un pic. Ne trezim dimineața, înainte de grădiniță/școală, stăm 1 oră împreună cu ai noștri copii, până când îi lăsăm la școală. Pentru părinții ocupați, după școală vine after-schoolul, unde stau până la 17-18. În cele mai fericite cazuri îi luăm de la afterschool și mai petrecem încă 2-3 ore cu ei, până când îi ducem la culcare. Deci, pe durata unei zile stăm cu al nostru copil undeva la 4-5 ore în timpul săptămânii. Atât și nimic mai mult.

Iar când ei vin să stea cu noi, să ne umple de dragostea lor, suntem prea obosiți ca să îi ascultăm, să îi îmbrățișăm. Să ne jucăm un pic cu ei. Suntem oameni de succes și copii noștri ne așteaptă să terminăm munca noastră de oameni mari și să le dăm un pic din atenție. Ar trebui să ne oprim un pic din tot ceea ce facem și să ne întrebăm dacă e mai important să fim oameni de succes, sau părinți de succes? În funcție de răspunsul la această întrebare, ne vom deschide ochii și îi vom îndrepta spre lucrurile cu adevărat importante. Și mai ales înspre cele mai importante persoane din viața noastră – copiii.

Să realizăm că imaginea noastra este oglinda copiilor. Și să ne ghidăm în toate acțiunile noastre după asta, știind că oricând este cineva în spatele nostru care ne va copia coportamentul, Iar acea persoană nu are ochi decât pentru noi. Copilăria lor se va ghida după modul în care noi vom ști să le arătăm dragostea părintească, să îi învățăm că banii, oricât de mulți ar fi, pălesc în fața sentimentului de apartenență la o familie frumoasă. Poate cel mai important lucru pe care un părinte îl poate oferi propriului copil este timpul petrecut cu el.

Copiii noștri au ajuns să își dorească să cumpere din timpul nostru, măcar jumătate de oră, pe care să o petreacă cu noi. Doar cu noi și ei să fie în centrul atenției. O jumătate de oră, în care să aruncăm telefoanele, să închidem rețelele sociale, să aruncăm rapoartele și bilanțurile contabile, să fim doar ai lor. Am ajuns în acel moment în care un copil își încarcă bateriile iubirii părintești doar într-o jumătate de oră de stat cu noi. Fericirea lor după acea jumătate de oră îi va ține de urât în ziua următoare, până la următoarea întâlnire cu noi.

V-ați gândit un pic la cum vă văd copiii voștri și care este imaginea reală a voastră? Pentru că dincolo de ceea ce credem noi, despre noi, imaginea din ochii copilului este cea mai reală – pentru că este plină de sinceritate. Dacă nu v-ați gândit, purtați această discuție cu ei și aflați-le părerea. S-ar putea ca ceea ce discutați cu proprii voștri copii să vă zdrungine echilibrul pe care credeați că îl aveți. Pentru că este posibil să vă spună lucruri pe care voi nu le vedeți din perspectiva copilăriei lor. Ascultați-i și încercați să schimbați comportamentul vostru. Atunci când vor crește nu vor ține minte cadourile pe care le-ați făcut, ci momentele petrecute cu voi, vacanțele avute lângă părinți, apartenența la o tradiție a familiei.

Se spune că, în cele mai multe cazuri, copiii sunt imaginea atitudinii părinților față de viață. Cea mai puternică influența asupra copilului o au părinții și nu anturajul, așa cum ne place nouă să ne amăgim. Iar copiii învață prin imitarea atitudinii propriilor părinți și a principiilor acestora. Și învață mult mai repede decât ne imaginăm noi – iar despre faptul că înțeleg mai multe lucruri decât suntem noi dispuși să le spunem, nici nu mai vorbim. Cel mai important aspect de luat în calcul pentru noi părinții, este că mediul familial în care crește copilul îi creează acestuia așteptări privind viața și modelul unui cuplu.

Iarăși un lucru pe care nu trebuie să îl uităm este că relația pe care o avem cu proprii copii, le va crea acestora modelul despre cum trebuie să se comporte ei, atunci când vor deveni părinți. Obiceiurile de pe întreaga durată a vieții se deprind în primii ani de viață, în sânul familiei. Să nu uităm nici o clipă aceste lucruri foarte importante pentru dezvoltarea copiilor noștri și pentru sănătatea relației părinte-copil.

The post Imaginea noastra este oglinda copilului appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Luptăm în fiecare zi cu mori de vânt, căutăm tot timpul să ne îmbunătăţim viaţa şi tot timpul suntem dornici de a obţine mai mult. Fără să ne gândim că poate acel mai mult nu ne va face bine. Nouă şi celor de lângă noi. Dar noi continuăm să tindem spre idealuri, fără să ne gândim dacă acele idealuri sunt pentru noi sau nu. Şi de cele mai multe ori, ajungem la acele ţinte şi nu mai simţim nici o satisfacţie, simţim că am murit pe interior, simţim că nu aşa ne aşteptam să fie, atunci când am plecat la drum.

Şi atunci începem să realizăm că nu am luptat pentru ceea ce trebuia să conteze cu adevărat pentru noi, ci am fugit după o himeră. Şi mai mult decât atât ne dăm seama că pentru a atinge acest “ideal” am pierdut tot ce era mai scump pentru fiecare dintre noi. Sunt mulţi oameni care îşi pierd liniştea ce doar în familie o regăseşti, oameni care îşi pierd minţile încercând să caute o stare din ce în ce mai bună. Dar care pierd din vedere lucrurile şi stările care le aduceau liniştea cu adevărat. Acele puncte de echilibru care îi făceau să funcţioneze la parametri normali.

Şi atunci încep să apară regretele şi deziluziile. Regretele că nu au fost atenţi la cei de lângă ei, regretele că au luptat pentru lucruri materiale şi si-au pierdut liniştea sufletului, sau acea stare de ZEN. Regretele că acum nu mai au cu cine să îşi împartă bucuriile şi tristeţile. Firea noastră umană ne face să ne dorim luna de pe cer, fără să ne gândim şi la cei de lângă noi.

Sunt multe familii care se destramă pentru că unul din cei doi soţi caută doar fericirea lui şi nu fericirea familiei. Şi de cele mai multe ori, uită că până într-un starea de fericire îi era adusă tocmai de omul de lângă el. Şi nu de puţine ori s-a dovedit faptul că, fericirea unuia dintre soţi, aduce nefericirea celuilalt. Şi de aici încep dramele, din lipsa mersului către fericirea în doi, din lipsa de comunicare, din prea mult egoism, din prea mult individualism.

Şi nu pot să nu mă gândesc la ce însemna ideea de familie, pe vremea bunicilor noştri, şi chiar în tinereţea părinţilor noştri. Atunci când soţii luptau pentru a ţine familia unită, atunci când niciunul dintre ei nu era emancipat şi erau mulţumiţi cu viaţa în doi. Îşi trăgeau seva şi starea de mulţumire din zâmbetul copiilor şi din îmbrăţişările lor. Acum lumea s-a emancipat şi nu încearcă să mai repare, înlocuieşte direct ceea ce consideră că s-a stricat în relaţia lor. Şi de cele mai multe ori, se înlocuieşte soţul sau soţia.

“Familia și nu individul este celula socială. De aici rezultă că pentru a face să progreseze societatea, sub toate raporturile, mijlocul cel mai sigur și mai direct este să facem să progreseze familia, prin virtute. Familia este leagănul societății civile și doar la vatra părintească se pregătește și se hotărăște destinul patriei” – Papa Leon al XIII-lea.

The post Unele alegeri pot distruge appeared first on Durbaca Ionut Lucian.