Oamenii care o cunosc cel mai bine spun despre ea că este o luptătoare. Dar orice luptător are nevoie de sprijin. La 16 ani a fost diagnosticată cu o boală grea. E grea pentru un adult, dar pentru o adolescentă aflată la începutul vieții. Sunt sigur că va reuși să câștige lupte, dar pentru asta are nevoie și de ajutorul nostru cât de mic. Pentru că este un copil mai mare. Și dacă aveți copii știți sentimentele pe care le aveți când aceștia sunt bolnavi cu forme ușoare de răceală. Acum înmulțiți cu minim 10 și vă veți da seama ce este în inima părinților săi.

Fiind tată de fata nu pot să trec peste nevoia de ajutor pe care o are Andreea. Nici nu vreau să mă gândesc cât este de greu. Șansa Andreei o reprezintă începerea unui tratament la o clinică din Viena, unde tratamentul și spitalizarea pentru prima tură este de 70.000 de euro. Tocmai de aceea m-am decis să scriu. Pare mult – dar puțin câte puțin se face mult. Și merită – nu este unul dintre cazurile false ce tot circulă pe net. Andreea este reală și are nevoie de ajutorul nostru. Al fiecăruia dintre noi.

Mai jos găsiți strigătul de ajutor al mamei Andreei, luat de aici

”Mă uit la zâmbetul cald al fiicei mele. Da, și l-a păstrat și acum, în ciuda durerilor prin care a trecut în ultima lună și, mai ales, în ciuda durerii pe care o vede în ochii noștri, a părinților, a surorii ei mai mici, a prietenilor. Este incredibil de curajoasă, nu se teme de boala gravă, cât se teme ca noi să suferim, așa că luptă zâmbind, făcându-ne pe toți mai încrezători și puternici.

Acum o lună, am ajuns la spital pentru ceea ce părea o simplă durere la picior. Chiar și atunci când doctorii au cerut efectuarea unui RMN, am gândit că este doar o procedură, o măsură suplimentară pentru a ne asigura că totul este în regulă. Cum ne-am fi putut imagina altfel? Cum ne-am fi putut gândi măcar o clipă că fata noastră, de doar 17 ani, ar putea fi altfel decât sănătoasă, cu un viitor îndelungat în viață?

Realitatea a fost izbitor de șocantă. Ne-am trezit cu toții puși în fața unui diagnostic cumplit: Sarcom, un tip de cancer o pe cât de greu de spus cu voce tare, pe atât de greu de înțeles. Greu de înțeles, greu de acceptat că i s-ar putea întâmpla ei, la doar 17 ani, în momentul în care se bucura cel mai mult de viață. În ciuda diagnosticului sumbru, a ridicărilor resemnate din umeri din partea doctorilor, a căutărilor care nu păreau să ducă nicăieri, nu am încetat nicio clipă să o vedem alături de noi, cu același viitor lung pe care orice părinte îl dorește pentru copilul său.

Așa că am continuat să căutăm neîncetat, până am găsit locul și oamenii care pentru prima dată ne-au oferit o speranță că fata noastră se poate face bine. Clinica Wiener Privatklinik din Viena a acceptat să îi ofere tratament, tratament ce costă 70.000 de euro. Așa că iată-ne aici, față în față cu următoarea noastră provocare, aceea de a strânge suma pentru tratament. Știm că nu va fi ușor, însă facem apel la voi toți, cei care o știți pe Andreea Rodiana, așa cum este ea, veselă, talentată, cu o voce uimitoare, implicată în diferite acțiuni de voluntariat și proiecte pentru comunitate, omul care și-a dorit mereu să-i ajute pe ceilalți. Facem apel la toți cei care citesc acest mesaj și ne pot ajuta cu orice sumă pentru a strânge cei 70.000 de euro necesari pentru tratament.

Astăzi am ajuns în Viena pentru primele investigații, iar speranța că ne vom întoarce acasă cu Andreea Rodiana sănătoasă este din ce în ce mai mare.

Știm că ea este o luptătoare. Vă rugăm pe toți să luptăm alături de ea!

Haideți să o ajutăm pe Andreea să rămână în continuare același om frumos, donând orice sumă în unul dintre conturile:

RO66BTRLRONCRT0359194901 – cont RON
RO16BTRLEURCRT0359194901 – cont EURO
Titular cont Fumu Carmen Maria

Orice sumă sau distribuire a poveștii sale o va ajuta pe Andreea Rodiana. Vă mulțumim tuturor celor care vă puteți implica în susținerea acestui caz.”

The post Sprijin pentru Andreea appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Și cum să nu fiu, când în această perioadă, la 16 ani am cunoscut-o pe cea care avea să îmi devină soție – o persoană delicată (poate prea delicată uneori), cea care mi-a înfrumusețat viața, mi-a redat încrederea în mine și în forțele proprii; apoi la 16 ani l-am cunoscut pe cel care mi-a fost un foarte bun prieten și din 2008 am devenit cumnați; tot la 16 ani am cunoscut un om deosebit, pe care Dumnezeu l-a chemat la el – pe Lică – cei ce l-au cunoscut nu au să poată spune niciodată că a fost un om rău, ci totdeauna avea zâmbetul pe buze; nu în cele din urmă la 16 ani am cunoscut-o pe cea care avea să îmi devină cumnată – o persoană în care oricând m-am putut baza și care ne-a fost alături mie și Simonei în momentele grele; la 16 ani am cunoscut mulți din actualii mei prieteni – Anda, Luciana, Ionuț, George, Simona, Carmen.
A urmat o perioadă foarte frumoasă în care am simțit ce înseamnă să ai prietenii alături de tine. Vine perioada de 25-26 de ani, o perioadă în care Dumnezeu m-a binecuvântat cu multe lucruri frumoase. În primul rând am cunoscut mai bine doi oameni deosebiți, care aveau să ne devină nași – Marius și Cătălina. Atâta bucurie s-a citit în ochii lor atunci când ne-au fost alături în cel mai important moment al vieții noastre, încât sincer să fiu m-au trecut fiorii pe șira spinării. A venit nunta, o nuntă de vis în care, după o perioadă de 10 ani de când sunt împreună cu Simona, ne-am simțit în sfârșit unul singur. După nuntă ce putea fi mai frumos decât să vină o prințesă în familia lărgită – nepoțica noastră Teodora – un îngeraș așa cum numai îngerii sunt.
Cum să nu mă declar mulțumit după atâtea bucurii pe care mi le-a dăruit Dumnezeu. Au fost și momente grele, dar acelea au trecut și în amintire rămân doar acestea.
Vă mulțumesc tuturor că existați și că îmi faceți bucuria de a mă lăsa să vă fiu prieten.

The post Amintiri dintr-o perioada de demult appeared first on Durbaca Ionut Lucian.