Suferința aduce fericire și de multe ori m-am întrebat de ce oamenii ce trec prin greutăți au puterea de a zâmbi. Asta până weekendul trecut, când am aflat răspunsul la multe din întrebările mele legate de acest subiect. Suferința aduce fericire nu este doar o maximă a unui renumit guru – este un fapt ce se întâmplă zi de zi. Dacă nu mă credeți, gândiți-vă la cele mai grele zile pe care le-ați avut și la cum v-ați simțit după ce au trecut.

Da, zilele în suferință te sfâșie în mii și mii de bucăți. Da, perioadele negre din viața fiecăruia dintre noi, ne fac să nu mai fim funcționali și să ne dorim doar să stăm retrași într-un colț. Eventual, un colț pe care să nu îl știe prea multă lume. Și da, în acele zile, de cele mai multe ori ești doar tu și cu suferința, sau cel mult unul, doi oameni stau lângă tine, în suferință.

Ați încercat vreodată să stați în suferință alături de cel ce e căzut? Ați încercat să simțiți ceea ce simte cel care este în genunchi? Ați încercat doar să stați lângă un om suferind? Dacă da, sunteți eroi. Pentru că de cele mai multe ori cu toții fugim de suferință și implicit de oamenii care suferă. În mintea noastră, a oamenilor, suferința are întotdeauna un aspect negativ și nu de eliberare. Iar să stăm alături de cel care suferă nu intră în visele noastre – ce să mai vorbim de a lua o parte din suferința celuilalt asupra noastră….

Prin suferind te poți încărca

Omul suferind este un om rănit – rănit de boală, rănit de alți oameni care l-au îndepărtat, rănit de lipsa dragostei celorlalți. Da, un om suferind nu este cea mai plăcută companie și de cele mai multe ori te încarcă cu sentimente apăsătoare. Și da, lângă omul suferind nu prea îți vine să dai petrecere. Dar, un minut petrecut lângă un om aflat la nevoie, te poate ajuta să înțelegi mai bine ceea ce ai. Și din ceea ce ai să dai și lui. Vorbesc despre sentimentele de bucurie pe care tu le ai – dă-i și lui din energia ta pozitivă, spune-i un cuvânt bun.

De cele mai multe ori oamenii aflați ”în boli nevăzute” sunt evitați pentru că nu sunt înțeleși. Sufletul unui astfel de om este sfâșiat în mii și mii de bucățele. Oare pentru care bucățică din sufletul lui ești și tu răspunzător? Astfel de oameni au nevoie doar de iubire, ei nu cer mai mult. Pentru că din iubire ești iau energia să se ridice din genunchi, să se scuture de praf și să se ambiționeze să revină la starea lor. Mai buni, mai puternici, mai iubitori.

Spuneam că weekendul trecut am înțeles că suferința aduce fericire. Pentru că în periplurile noastre am ajuns în locuri pline de fericire, pe care o simțeam prin toți porii. Iar în locurile alea și-au dus viața oameni ce au suferit cumplit și au iubit sufletele oamenilor nespus. Fiecare petec de pământ din acele locuri te încărcau cu o stare de bine și de liniște pe care o porți și peste zile.

Adu bucurie nu suferință

Ce ar fi dacă fiecare dintre noi am fi aplecați spre a aduce bucurie peste tot pe unde mergem? Da, e greu când ți se spune un cuvânt greu în față să spui un cuvânt bun. Dar, măcar tu spune din prima doar cuvinte bune. Când vezi un om trist, doar du-te la el și îmbrățisează-l, fără să îi spui nimic. Pentru că sufletele pot simți dincolo de cuvinte. Nu trebuie să ții discursuri, ci doar mângâie acolo unde vezi că sufletul suferă.

Am întâlnit oameni pe care viața i-a pus de nenumărate ori în situații dificile. Iar acei oameni au reușit să se ridice ori de câte ori viața le-a pus piedică. Și de cele mai mult ori, oamenii aceștia au un suflet atât de bun, încât chiar și atunci când sunt în suferință se gândesc la cei de lângă ei. Pentru că oamenii aceștia au fost atât de jos, încât acum știu să se bucure de fiecare lucru minor din viața lor.

Suferința aduce fericire, iar lacrimile unui om căzut pot fi șterse de fiecare dintre noi. Doar să vrem să putem. Nu mai puneți și voi răni în sufletele celor afalți în suferință. Nu mai evitați astfel de oameni. Nu îi mai fugăriți de lângă voi. Nu vă faceți că nu vedeți durerea lor. Întindeți-le o mână – pentru ca oamenii aceștia au nevoie doar de iubire pentru a renaște.

Câștigați suflete

Gândiți-vă cum ar fi să puteți să câștigați suflete. Să puteți să ridicați oamenii din zona cea mai neagră a vieții lor. Da, implică un efort emoțional imens, implică uneori și tăierea voii proprii, dar ceea ce veți avea de câștigat va fi etern. Nu fugăriți sufletele, apropiați-le, nu le biciuți cu atitudini de om rece, ci încălziți-le cu îmbrățișări venite din inimă. Nu trebuie să faceți mai mult decât să fiți acolo, doar să fiți!

The post Suferința aduce fericire appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Strop de liniște

Strop de liniște, asta ne-ar trebui tuturor. Un moment în care să ne punem pe hold și să ascultăm de interiorul nostru, de sufletul nostru. Să ne retragem din tot zbuciumul din ultima perioadă și să ne liniștim inima, într-un loc departe de agitația orașelor. Să ne dăm timp, să ne liniștim gândurile, să fim mai noi cu noi.

În ultima perioadă am tot auzit oameni care simt o presiune venită de nicăieri. Se simt ca și cum nu ar fi ei. Unii cu dureri, alții cu stări de ”lasă-mă să te las”, iar cei mai mulți cu stări de incertitudine, efect al evenimentelor prin care am trecut. Așa arătăm după o perioadă în care sufletele noastre au fost zbuciumate, speriate, îngrijorate. Suntem debusolați, triști, trebuie să reînvățăm să socializăm fără frică față de cel din față.

Liniștea promisă

Ceea ce am să scriu acum, nu am spus-o public niciodată. Dar, în 2003, atunci când la un meci de fotbal am dat cu tărtăcuța de asfalt, am stat în altă lume timp de vreo 20 de minute. Dacă ați ști ce sentiment de liniște m-a cuprins – auzeam tot ce se vorbea în jurul meu, dar eu eram atât de liniștit. Simțeam că sunt acasă. Simțeam cum sufletul meu se bucură de liniștea promisă de Dumnezeu oamenilor. Eram atât de bucuros deși știam că „mor” un pic. Atâta împăcare, atâta liniștire, atâta bucurie nu am mai cunoscut niciodată. Și nu, nicio stare de liniște din lumea asta nu seamănă cu aceea pe care am simțit-o dincolo.

Poate doar atunci când mă rog să mă apropii de starea de liniște promisă. Nu spun toate astea decât pentru a motiva și a spune că putem găsi liniștea dacă ne ascultăm sufletul. Eu am fost norocos să mă întorc ”să îmi termin treaba pe Pământ” așa cum a fost primul meu gând înainte să îmi revin în simțiri. Dar de atunci am rămas cu dorul pentru liniștea simțită atunci.

Cum obținem un strop de liniște

Nu este o rețetă general valabilă pentru a ne găsi un strop de liniște. Depinde de felul fiecăruia de a fi, depinde de felul fiecăruia de a se consuma, depinde de felul fiecăruia de a recepționa tot ceea ce vine din exteriorul nostru. Dar ceea ce este universal valabil este faptul că totul depinde de noi și de dorința noastră de a ne găsi liniștea. Poți să îți găsești liniștea ajutând, așa cum au făcut-o mii de români ajutând refugiații din Ucraina. Poți să îți găsești liniștea în momentele tale de rugă către Dumnezeu. Sau poți găsi linștea într-o cabană pe un vârf de munte, acolo unde ești tu și cu natura.

Important este să îți dai seama când ești aproape de scurtcircuit și să te scoți din priză. Pentru că atunci când te ții în tensiune continuă riști să ți se ardă hardware-ul. Când ești în coloană așteptând la semafor, ascultă o muzică ce te relaxează și nu sta cu mâna pe claxon. Când ești sub presiunea terminării unui proiect, pune-ți în minte momentele relaxante de după. Atunci când o persoană din fața ta caută să se certe cu tine, zâmbește-i din toată inima și vorbește-i frumos – așa vei vedea că de cele mai multe ori se detensionează. Și nu în ultimul rând, când simți că nu mai poți, pune-te pe hold, închide toate conexiunile cu exteriorul și efectiv dormi.

Liniștea se găsește dacă o cauți

Mi-a luat ceva timp ca să înțeleg că liniștea se găsește dacă o cauți. Asta până când Simona mi-a zis la un moment dat că ar fi fain să fie un radio care să se numească ”Liniște FM” și să fie al nostru. Să stăm și să ascultăm liniștea unui susur de apă, a unui tril de păsări, a unui răsărit de soare iar pe fundal o muzică relaxantă.

Tot Simona mi-a zis zilele trecute că mergea pe Păcurari și observa cât de agitată este lumea și cum gonește spre lucruri lipsite de importanță. Că i-ar plăcea să se mute într-un oraș de munte, acolo unde liniștea este mai des găsită. Inițial i-am spus că poți să îți găsești liniștea și într-un oraș ca Iașul. Dar trebuie să depui efort mai mare.

Dar în cele din urmă i-am dat dreptate în sinea mea. Liniștea poate fi găsită acolo unde încă nu a ajuns zbuciumul decât într-un procent mult mai mic. Pentru că într-un oraș mare, liniștea nu mai poate fi auzită de zgomotul și decibelii din exterior.

Vine o perioadă de liniște

Vine o perioadă de liniște. O perioadă în care ne putem pune pe hold, sau putem funcționa pe avarie, dar să lăsăm loc liniștei să pătrundă în viața și sufletele noastre. Să ne extragem din zbuciumul cotidian și să ne gândim la Cel ce și-a dat viața pentru noi în liniște. Acolo este poate cel mai bun exemplu de a vedea cum ne putem găsi liniștea, indiferent de chinurile la care suntem supuși.

Vreme de o săptămână să încercăm să facem liniște în sufletul nostru, ordine în gândurile noastre și curățenie în faptele fiecăruia dintre noi. Pentru că un om liniștit aduce lumină în jurul lui și oferă liniște celor pe care îi întâlnește. Și ce poate fi mai frumos decât să aduci linște în jurul tău….

The post Strop de liniște appeared first on Durbaca Ionut Lucian.