Astăzi voi scrie despre un om ce nu se așteaptă să scriu despre el. Cel puțin așa cred eu :). Și nu se așteaptă să scriu despre el, din simplu motiv că tot ceea ce face este pentru că așa simte că este normal. Nu bravează cu faptele bune, deși le face în tăcere. Se spune că sufletul unui om se cunoaște după faptele pe care le face. Și pentru omul de astăzi faptele vorbesc. Știu că iubește copiii – lucrul acesta se poate observa din bucuria pe care o are atunci când vorbește despre proprii copii. Și nu numai. Ne cunoaștem de ceva timp și pot spune cu mâna pe inimă că este unul dintre oamenii pe care e bine să îi ai alături.

La un moment am avut nevoie de un pic de ajutor din partea omului despre care scriu astăzi. Și deși nu ne cunoșteam de foarte mult timp, nu a ezitat să își ofere ajutor. Astfel de oameni sunt destul de rari – să sară în ajutorul unui om pe care îl cunosc doar prin prisma interacțiunii profesionale. O cunoștință de a mea avea nevoie să ajungă din punctul A în punctul B. Și nu prea avea soluții de care să se poată bucura. Un singur telefon a fost de ajuns ca omul de astăzi să spună prezent și să își ofere ajutorul.

Da, omul de astăzi este acel gen de om care face bine din umbră. Lumea îl cunoaște din diverse interacțiuni pe care le-a avut cu persoana zilei de azi. Și cum faptele bune trebuie să rămână între cel care le face și cei pentru care sunt făcute, vor rămâne așa. Un lucru mai vorbește despre sufletul omului de astăzi. Din ce am observat nu poate spune nu, devenirii de părinți spirituali și pentru alți copii. Nu doar pentru ai lor. Pentru astfel de oameni am un respect deosebit. Pentru că din ”multul sau puținul” lor dau și altora. Și aici nu mă refer doar la partea financiară. Mă refer mai mult la partea de ghidarea a micuților pe cărarea vieții.

Dincolo de parolismul și responsabilitatea persoanei despre care vorbesc astăzi, mărturie pentru modul ei de ai fi stă ceea ce lasă în urmă. Se spune că bunătatea unui om se cunoaște după câte vieți a insuflat. Și așa am o bănuială că persoana de astăzi a influențat câteva destine.

Persoana despre care am ales să scriu astăzi este Ionela Diana Isari. Mulți poate o cunoașteți din diverse interacțiuni pe care le-ați avut cu ea. Prin prisma jobului pe care îl are. Dar, dincolo de profesionista Diana, dacă ați vorbit la telefon cu ea, nu ați putut să nu observați că este o mamă dedicată copiilor ei. Și educației lor. Și pentru că dragostea de părinți este prea mare, Diana și cu soțul ei au ales să ajute din umbră și alți copii – ai lui Bogdan Tănasă (și aici mă refer la copiii de care se ocupă Casa Share). Fără să stea pe gânduri și să facă calcule pun umărul la proiectul lui Bogdan. Fără să știe prea multă lume de ce fac ei.

Diana, felicitări pentru modul în care știi să ajuți fără să faci prea mare tam-tam din asta. Și pentru modul în care oferi exemplu copiilor tăi că se poate. Chiar dacă greu, se poate să fii bun. Pentru că din bunătate au izvorât și vor izvorî lucrurile ce vor dura peste trecerea anilor. Ține-o tot așa și nu ceda, oricât de greu ar fi lucrul acesta.

The post Oameni frumoși ai Iașului episodul 24 appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Acum lucrurile au evoluat în mai rău. Și copiii nu se mai rezumă doar la a lua în râs pe alți copii. Au trecut la nivelul următor. Cei care sunt mai tupeiști iau la bătaie pe cei ce au mai puțină încredere în forțele proprii. Și își mai filmează grozăviile tocmai pentru a arăta altora cât sunt ei de puternici și de invincibili. Peste ani, lucrurile se vor schimba în cele mai multe cazuri. Totuși, forma asta de agresivitate manifestată contra unui alt copil poate lăsa traume adânci. Am trecut prin experiența aceasta când eram mic. Și știu ce spun.

Veți spune că lucrurile s-au schimbat. Vă dau dreptate – s-au schimbat în ceea ce privește agresivitatea cuvintelor folosite și nu în ultimul rând duritatea lor. Ba mai mult, acum copiii au exemple de agresivitate din partea părinților. Mulți sunt învățați să își impună punctul de vedere prin agresivitate. Și de aici apar tot felul de cazuri de copii bătăuși. Care, de cele mai multe ori sunt teribiliști și copie comportamente mature negative. Chiar dacă ei sunt doar niște puști sau puștoaice, stima lor de sine depășește propriile forțe. Ba chiar, mai mult, sunt sprijiniți de părinții lor. Unii dintre ei chiar bravează cu odraslele lor bătăușe.

Mai nou unui astfel de comportament, de agresiune verbală, i se spune bullying. Este un abuz emoțional și fizic. De cele mai multe ori se întâmplă pe coridoarele școlilor și nu trebuie să fie neapărat evident. Se văd doar urmele în sufletele celor cărora li se aduc cuvinte agresive. Și în inima lor, al celor agresați, se transformă în sentimente de rușine, de respingere din partea majorității și în teamă. Mai ales în teama de a mai ieși din cochilie. De aici și până la un comportament antisocial nu mai este decât un pas. Pe care din păcate, o parte dintre copiii agresați îl fac. Și așa se transformă din copii veseli, în copii retrași și triști, nesiguri pe ei.

Uneori acest fenomen nu este întâlnit doar în școli, ci și în sânul familiei. Chiar și atunci când ridicăm vocea la copiii noștri, sau folosim cuvinte dure pentru ei, le știrbim încrederea. Ne ascundem după statutul de părinte și avem senzația că putem să le vorbim cum considerăm noi. Nu vă sunt cunoscute expresii de genul ”brânză bună în burduf de câine”; ”eu te-am făcut, eu te omor”; ”tai frunze la câini”, etc? Le-am auzit venite dinspre părinții noștri și acum avem tendința de a le spune propriilor noștri copii. Fără să ne gândim că poate, astfel de cuvinte, lasă răni adânci în sufletul lor. Și la un moment dat începem să ne întrebăm de ce nu mai au încredere în ei.

Și uite așa copii care erau liniștiți, aleg să refuleze în comportamente agresive. Este modul lor de a reacționa la cuvintele zeflemitoare ale celorlalți. Pentru că nu este ușor de suportat un comportament permanent prin care ești luat în râs. Acumulezi frustrări pe care la un moment dat le scapi de sub control. Și nu îți mai poți controla comportamentul. Chiar dacă tu îi explici copilului că agresivitatea nu este o soluție în rezolvarea problemelor, dă-i exemplu personal. Altfel, vor fi doar cuvinte teoretice pe care nu le va vedea puse în practică nici de părinții lui. Ce să înțeleagă?

Excluderea copilului în mod repetat din jocurile celorlalți copii și ignorarea lui  este tot un bullying. La fel și tachinarea lui din partea altor copii prin glume răutăcioase și găsirea de porecle jignitoare. Amenințarea că dacă spune unui adult va fi vai și amar de el este tot bullying. Născocirea de povești mincinoase despre copil este tot un mod de bullying. Mai nou a apărut și cyber-bullying prin care copilul primește mesaje agresive pe telefon sau in social media.

Într-o societate din ce în ce mai agresivă este parcă mai greu să ne păstrăm echilibrul. Al nostru și al celor de lângă noi. Să oferim exemple de bunătate, chiar dacă uneori acestea pot duce în punerea unei etichete de prost. Cu toate acestea stă în datoria noastră, a părinților și a oamenilor maturi de a fi atenți la comportamentul propriilor copii. Și să le explicăm că folosirea cuvintelor agresive se poate întoarce înspre ei. La fel, trebuie să încercăm să îi învățăm să se pună în locul celui care primește aceste cuvinte. Să vadă cum s-ar simți dacă acele cuvinte ar veni înspre ei.

Nu uitați că ”violența este arma celor slabi” – Gandhi.

The post Grasu bombasu appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Sursa foto: www.bihorstiri.ro

Nu am văzut nici o știre în schimb despre tendința părinților de a oferi totul pe tavă copiilor. Și aici mă refer atât la modul în care le cumpărăm ultimele telefoane apărute, pentru a fi la modă. Mă refer la faptul că îi lăsăm cu orele în fața televizoarelor, din lipsa timpului sau a chefului de a ne juca cu ei. Mă refer și la lăsarea copiilor să se joace pe calculator fără să existe un control. Doar suntem părinți moderni, cu gândire tânără. Și dintr-o dată îi vedem cum se depărtează de noi, cum se închid în ei, cum încep să nu mai comunice. Vedem că dintr-o dată copiii noștri se feresc de noi și își caută liniștea în ultimele jocuri apărute. Sau în prieteniile virtuale.

Un pic de conservatorism nu strică. Poate că voi părea un părinte învechit. Mi-o asum. De fapt am prieteni care mai în glumă sau mai în serios îmi spun ”bunica” Ionuț. Dar dacă faptul că îmi place să știu ce face copilul meu fără ai îngrădi libertatea îmi atrage această părere, mi-o asum. Prefer să fiu privit ca un om de modă veche, decât să am un copil ancorat în lumea virtuală, acolo unde prietenia dintre copil și părinte se pierde. Balena Albastră este un joc periculos, nimic de zis, dar părinții copiilor care joacă s-au au jucat acest joc, unde erau? Faptul că ei au ajuns să se refugieze în acest joc spune multe despre relația dintre părinți și propria lor persoană.

Nu pot să îmi explic ca părinte cum, atunci când îți vezi copilul tăiat pe mâini cu lama, nu îl întrebi ce s-a întâmplat. Prietenește poți afla ce are pe suflet. E greu de crezut că atunci când îți vezi copilul tăcut, abătut, nu îl întrebi despre ce vrea să vorbiți. Și mai greu de trecut cu vederea sunt părinții care deși văd schimbări în comportamentul propriului copil, nu îl descoase și nu îl fac să se deschidă. E totuși propriul lor copil și nu un străin de pe stradă.

Dragostea excesivă față de copil îl poate strica. Și aici mă refer la faptul că sunt unii părinți care nu pot refuza nimic copilului. Pentru că vor să fie părinți iubiți de copii. Dar, dragostea nu se cumpără cu jucării și cu ultimele jocuri. Dacă vreți, vă puteți gândi la faptul că oferindu-le totul pe tavă îi puteți transforma în niște adulți inadaptați. Care vor aștepta să vină totul pe tavă de la mama sau tata toată viața. Părinte modern nu înseamnă să îți dotezi copilul cu absolut toate gadget-urile apărute peste noapte. Nu înseamnă să îl lași să își instaleze toate jocurile, fără să verifici dacă respectivele sunt recomandate vârstei lui. Doar pentru ca al tău copil să fie la modă.

Părinte modern înseamnă să discuți des despre problemele copilului tău. Părinte modern înseamnă să faci parte din grupul lui de prieteni. Da, sună ciudat, dar copilul trebuie să te privească ca pe cel mai bun prieten al lui și tu să fii primul care știe despre orice trăire a lui. Părinte modern înseamnă să știi și până unde poți fi un părinte de ”gașcă” și unde trebuie să îți iei rolul de îndrumător al propriului tău copil. Și nu în cele din urmă, părinte modern înseamnă să știi când trebuie să spui nu dorințelor copilului. Mai ales dacă acestea nu îl vor ajuta, ci mai mult îi vor încărca sufletul.

Vor mai apărea jocuri periculoase pentru copii. Vor apărea și multe alte tentații care vor trage efectiv în inocența propriilor noștri copii. Vor mai fi pericole care vor atenta la dezvoltarea armonioasă a lor. Noi părinții suntem cei care putem echilibra viața copiilor noștri. Asta până la vârsta la care vor putea ei să ia decizii. Nu spune nimeni că un copil nu se poate juca pe calculator sau tabletă, dar, părinții au obligația și datoria să verifice cât, ce și cum joacă. Un control trebuie să existe pentru că altfel se va ajunge în situația disperată ca, din cauza unor jocuri, să îți poți pierde copilul în depedență sau și mai grav, pentru totdeauna.

Alexander von Schonburg, în cartea sa ”Arta de a renunța cu stil” spunea că – ”jumătate dintre copiii de zece ani au în camera lor, un set de complet de aparatură – televizor, computer, playstation și DVD – recorder – și își petrec zilnic în jur de două ore cu jocurile video. Capacitatea lor de a învăța materia cerută la școală s-a redus masiv, deoarece zonele scoarței cerebrale dedicate activității școlare sunt suprasolicitate de jocurile video și televizor”.

The post Copiii și dependența jocurilor video astăzi Balena Albastră appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Copiii au nevoie de prezența noastră și nu de cadourile pe care noi le facem lor. Le dăm cadourile pentru că ne simțim vinovați de lipsa noastră din viața lor. Haideți să ne gândim un pic. Ne trezim dimineața, înainte de grădiniță/școală, stăm 1 oră împreună cu ai noștri copii, până când îi lăsăm la școală. Pentru părinții ocupați, după școală vine after-schoolul, unde stau până la 17-18. În cele mai fericite cazuri îi luăm de la afterschool și mai petrecem încă 2-3 ore cu ei, până când îi ducem la culcare. Deci, pe durata unei zile stăm cu al nostru copil undeva la 4-5 ore în timpul săptămânii. Atât și nimic mai mult.

Iar când ei vin să stea cu noi, să ne umple de dragostea lor, suntem prea obosiți ca să îi ascultăm, să îi îmbrățișăm. Să ne jucăm un pic cu ei. Suntem oameni de succes și copii noștri ne așteaptă să terminăm munca noastră de oameni mari și să le dăm un pic din atenție. Ar trebui să ne oprim un pic din tot ceea ce facem și să ne întrebăm dacă e mai important să fim oameni de succes, sau părinți de succes? În funcție de răspunsul la această întrebare, ne vom deschide ochii și îi vom îndrepta spre lucrurile cu adevărat importante. Și mai ales înspre cele mai importante persoane din viața noastră – copiii.

Să realizăm că imaginea noastra este oglinda copiilor. Și să ne ghidăm în toate acțiunile noastre după asta, știind că oricând este cineva în spatele nostru care ne va copia coportamentul, Iar acea persoană nu are ochi decât pentru noi. Copilăria lor se va ghida după modul în care noi vom ști să le arătăm dragostea părintească, să îi învățăm că banii, oricât de mulți ar fi, pălesc în fața sentimentului de apartenență la o familie frumoasă. Poate cel mai important lucru pe care un părinte îl poate oferi propriului copil este timpul petrecut cu el.

Copiii noștri au ajuns să își dorească să cumpere din timpul nostru, măcar jumătate de oră, pe care să o petreacă cu noi. Doar cu noi și ei să fie în centrul atenției. O jumătate de oră, în care să aruncăm telefoanele, să închidem rețelele sociale, să aruncăm rapoartele și bilanțurile contabile, să fim doar ai lor. Am ajuns în acel moment în care un copil își încarcă bateriile iubirii părintești doar într-o jumătate de oră de stat cu noi. Fericirea lor după acea jumătate de oră îi va ține de urât în ziua următoare, până la următoarea întâlnire cu noi.

V-ați gândit un pic la cum vă văd copiii voștri și care este imaginea reală a voastră? Pentru că dincolo de ceea ce credem noi, despre noi, imaginea din ochii copilului este cea mai reală – pentru că este plină de sinceritate. Dacă nu v-ați gândit, purtați această discuție cu ei și aflați-le părerea. S-ar putea ca ceea ce discutați cu proprii voștri copii să vă zdrungine echilibrul pe care credeați că îl aveți. Pentru că este posibil să vă spună lucruri pe care voi nu le vedeți din perspectiva copilăriei lor. Ascultați-i și încercați să schimbați comportamentul vostru. Atunci când vor crește nu vor ține minte cadourile pe care le-ați făcut, ci momentele petrecute cu voi, vacanțele avute lângă părinți, apartenența la o tradiție a familiei.

Se spune că, în cele mai multe cazuri, copiii sunt imaginea atitudinii părinților față de viață. Cea mai puternică influența asupra copilului o au părinții și nu anturajul, așa cum ne place nouă să ne amăgim. Iar copiii învață prin imitarea atitudinii propriilor părinți și a principiilor acestora. Și învață mult mai repede decât ne imaginăm noi – iar despre faptul că înțeleg mai multe lucruri decât suntem noi dispuși să le spunem, nici nu mai vorbim. Cel mai important aspect de luat în calcul pentru noi părinții, este că mediul familial în care crește copilul îi creează acestuia așteptări privind viața și modelul unui cuplu.

Iarăși un lucru pe care nu trebuie să îl uităm este că relația pe care o avem cu proprii copii, le va crea acestora modelul despre cum trebuie să se comporte ei, atunci când vor deveni părinți. Obiceiurile de pe întreaga durată a vieții se deprind în primii ani de viață, în sânul familiei. Să nu uităm nici o clipă aceste lucruri foarte importante pentru dezvoltarea copiilor noștri și pentru sănătatea relației părinte-copil.

The post Imaginea noastra este oglinda copilului appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Pemiul cel mare, o excursie la Disneyland a ajuns anul acesta, la unul din copiii care se va bucura cu adevărat de eroii desenelor animate. Astfel, eleva norocoasă se va bucura timp de un weekend împreună cu familia ei la Disneyland Paris, alături de personajele din desenele animate preferte, bucurându-se de diferitele jocuri și spectacole, special organizate pentru ei.

În cadrul concursului, elevii au avut posibilitatea să își folosească imaginația, desenând pe planșele distribuite în toate școlile participante la acțiune, conform temei ” Sărbători de poveste cu Carrefour!”. Desenele micilor artiști vor putea fi admirate în cadrul expoziției din Carrefout Felicia.

”Pentru că ne plac atât de mult magazinele împodobite cu desenele copiilor, cu ocazia acestei ediții a concursului de desene am hotărât să dăm startul expoziției din hipermaket-uri cu două săptămîni mai devreme ca în anii precedenți. Este o reală bucurie să ne întâlnim astăzi cu cei mai norocoși dintre micii artiști pentru a le mulțumi personal pentru acest dar pe care ni-l fac nouă, clienților și angajaților noștri an de an” a declarat Andreea Mihai, director marketing Carrefour Romania.

Premiile pe care Carrefour Felicia le-a oferit au fost următoarele:

Premiul I – excursie de un weekend pentru câștigătoarea si familia acesteia (2 copii și 2 adulți), la Disneyland Resort Paris, oferite de Carrefour Felicia, Philips și P&G

Premiul II – 1 laptop oferit de Carrefour

Premiul III – 2 biciclete oferite de Carrefour

Mențiuni Clasele V-VIII – o tabletă oferită de Network One Distribution

Mențiuni clasele O – IV – un MP4 player oferite de Carrefour

Mențiuni speciale – constând cupoane de cumpărături Carrefour în valoare de 100 lei oferite de Carrefour.

Ca o părere personală – anul acesta câștigătorii norocoși au fost elevii care, după părerea mea, chiar se vor bucura cu adevărat de valoarea premiilor.

The post Carrefour Felicia a premiat cele mai frumoase desene appeared first on Durbaca Ionut Lucian.