Situaţia în sistemul sanitar nu a stat mai bine niciodată. Doar că acum a ieşit la suprafaţă mizeria din sistemul sanitar. Pentru că au murit nişte oameni, de la care a pornit ancheta care face vâlvă acum în România. Şi aici nu sunt vinovaţi medicii, sau mă rog, au o parte mică din vină. Ei trebuie să se descurce cu ceea ce le oferă sistemul. Vorbesc în cunoştinţă de cauză, când spun că, adevăraţii medici, fac eforturi supra-omeneşti si salveaza vieţi (de la medicii care se ocupă de salvare copiilor nou-născuţi şi până la medicii care salvează pacienţii veniţi în stare gravă, în secţiile de urgenţe ale spitalelor din toată ţara).

În 2003 am avut ocazia să fac cunoştinţă cu sistemul sanitar românesc. Şi mai ales cu cel din Iaşi. Neşansa de a mă accidenta grav (fractura craniană cu pierdere a conştienţei timp de 20 minute), la un meci de fotbal, m-a făcut să fiu la un pas de moarte. De ce spun lucrul acesta – pentru că, la acel moment am fost purtat între Spitalul de Neurochirurgie şi Spitalul de Urgenţe (fără salvare – am fost trimis cu taxiul), pentru că în Spitalul de Neurochirurgie nu puteam să fac un computer-tomograf (investigaţie obligatorie în fracturile craniene cu pierdere a conştienţei). Varianta oficială a medicului rezident de gardă a fost că, computerul-tomograf nu funcţiona (era stricat cu alte cuvinte).

Doar Dumnezeu a făcut ca naveta între cele două spitale să nu se termine cât se poate de prost pentru mine. Şi bineînţeles de la Spitalul de Urgenţe am fost trimis înapoi (tot cu taxiul) de către un medic foarte cunoscut acum în Iaşi. Nu eram urgenţă medicală. Chiar dacă aveam fractură craniană. Acum stau şi mă întreb (dacă periplu acesta de vreo oră între spitale nu se termina bine), cine răspundea pentru eventualul meu deces?

Până la urmă, computerul-tomograf de la Spitalul de Neurochirurgie se reparase ca prin minune şi am fost băgat de urgenţă pentru investigaţii. Asta, după ce la radiografie, îmi ieşise ca şi cum aş fi avut fractura de la baza craniului şi până la frunte. Norocul meu, a fost, că ceea ce se ieşise la radiografie, era de fapt edemul subcutanat. iar pe creier, nu aveam decât un edem cât un vârf de ac.

Spun nu pentru a mă plânge, sau a ieşi cu ceva în evidenţă, ci pentru a arăta că problemele din sistemul sanitar românesc au fost la nivel alarmant cu mult înainte de a ieşi acest scandal. Doar doctorii pot să spună cât de multe nereguli sunt în sistemul sanitar (aici mă refer la lipsa de medicamente, la lipsa de substanţe la concentraţie corectă, la lipsa de aparatură modernă care să ofere rezultate cât mai bune). Şi asta pentru că, în fruntea ţării, conducătorii nu sunt preocupaţi de sănătatea românilor, ci de cum să îşi umple conturile bancare.

Acum, scandalul Hexi Pahrma este doar vârful aisbergului din sistemul sanitar românesc. Dar, lucrurile sunt cu mult mai grave decât auzim noi la ştiri. Sunt doar o parte din informaţiile şi situaţiile din sistemul sanitar românesc. Probabil că, pentru situaţiile mult mai grave din acest sistem, interesele sunt cu mult prea mari pentru a putea face obiectul unor investigaţii.

Aşa că nu ne mai rămîne decât să sperăm că nu ne vom îmbolnăvi grav, că nu va trebui să stăm prin spitalele de stat. Pentru că, oricât de buni şi profesionişti ar fi medicii, sunt limitaţi de un sistem sanitar putred, în care interesele financiare sunt mai presus de sănătatea bolnavilor. Iar medicii fac adevărate minuni, în situaţiile cele mai grave, cu un sistem sanitar limitativ.

Din păcate “peştii mari” care au decimat sistemul sanitar românesc nu vor fi niciodată scoşi în faţă. Şi acum se face vâlvă mare un pic, după care se va aşterne iar liniştea. În continuare vor muri oamenii cu zile în spitale (din cauza sistemului), în continuare oamenii vor intra în spitale cu o boală şi vor ieşi cu mai multe (din cauza infecţiilor intra-spitaliceşti), în continuare medicii vor fi cu mult prea puţini şi vor fi acuzaţi că nu îşi dau interesul, deşi nimeni din cei care acuză nu au stat măcar odată într-o gardă la secţia de urgenţă a unui spital.

Pentru că din păcate războiul este cu mult prea mare şi noi, oamenii obişnuiţi nu avem “armele” necesare să luptăm constant şi eficient împotriva celor ce ne conduc. Sună fatidic, dar haiducii au apus de foarte mult timp.

The post Sistemul sanitar e în colaps – din 1989 appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Astazi am retrait un episod din vara, episod ce m-a marcat profund. Mi-am dat seama cat suntem de mici, in fata intamplarilor banale din viata noastra, intamplari ce ne pot scoate din circuit. De multe ori mergem pe strada, ne plimbam sau conducem, fara sa ne gandim nici o clipa la ce se poate intampla cu noi. E specific noua oamenilor sa spunem ca noua nu ni se poate intampla. Si asta pentru ca ne credem mici dumnezei si ne place sa credem ca ne conducem propriul destin si propria viata.

Va spuneam ca in vara am retrait un moment ce m-a scuturat din toate inchieturile. Iesisem cu fetele mele la cumparaturi, cand am vazut niste copii jucandu-se, fara sa se gandeasca la pericole. La un moment dat una din fete a cazut si a dat cu tampla de ciment si a ramas nemiscata. Ca orice om dornic sa ajute, m-am repezit sa ii dau primul ajutor si sa ma asigur ca salvarea va ajunge repede.

Nu am sa vorbesc despre ce am facut eu, nu asta este important. Mai important mi s-a parut faptul ca in Romnania, daca nu ai nume sau nu esti copilul cuiva esti tratat la diverse. Pentru ca, nici mie nu mi-a venit sa cred, dar Smurd-ul a ajuns in 30 de minute de la primul apel. Nu au fost ei de vina – initial am sunat la 112 si mi s-a facut legatura la ambulante – iar aici am fost tratat tipic romanesc. Desi tocmai ce spusesem ca fata este incostienta, am fost intrebat daca respira si daca poate sa spuna cum o cheama. Ori eu nu sunt prea destept, ori tanti de la serviciul de preluare apeluri nu era in apele ei……

In Romania nu trebuie sa cazi pe strada, nu trebuie sa te bazezi ca institutiile statului vor sari sa iti salveze viata sau pielea. Am ajuns ca in Romania sa fim doar noi cu noi si cu cei apropiati noua. Nu te mai poti baza pe oamenii de langa tine, chiar daca acestia lucreaza la servicii cheie din Iasi. Pe buzele tuturor, in astfel de cazuti sta exprresia – 112 cand vine? Cand esti intins pe pamant timpul nu se mai scurge in secunde, minute sau ore, tot ce te intereseaza e sa te ridici in picioare. Si cum tu nu poti sa faci lucrul asta singur, ai nevoie de ajutor specializat.

Meritele celor de la SMURD sunt nenumarate, au salvat multe vieti si cu siguranta ca in Romania sunt foarte multi oameni care le poarta recunostinta eterna. Dar 112 este un serviciu la care ai pretentia ca atunci cand suni pentru o urgenta structurile lor sa fie operative. Pentru ca este in joc viata unor oameni, care din cand in cand mai sunt si copii.

De asta de fiecare data cand vad salvari, SMURD sau pompieri plecand spre interventii, ma dau la o parte din calea lor. Pentru ca stiu ca cineva are nevoie de ajutorul lor si pentru ca oricand pot sa fiu eu in locul celui care are nevoie de ajutor. Realizez si voi realiza importanta serviciilor medicale mobile si a celor de prim ajutor, mai ales ca la un moment dat, acestea mi-au salvat tatal. Dar nu voi accepta niciodata ca din cauza unei doamne sau domni, care nu au chef in ziua aia de munca, sa fie pusa in pericol viata unui om, indiferent de statutul lui social.

Pentru ca nu suntem stapani pe viata noastra, nici macar pe ceea ce facem noi. Iar daca altii ne pot salva viata, trebuie sa dam totul ca omul aflat in dificultate sa aiba o sansa de supravietuire. Si totusi 112 cand vine?

The post 112 cand vine appeared first on Durbaca Ionut Lucian.