În continuare voi vorbi despre un OM care a riscat mult pentru a face un loc altfel, un loc care să-l reprezinte și în care să își găsească liniștea. Liniștea pe care el însuși pare că și-a găsit-o. Când am discutat prima dată cu acest om, am avut un sentiment că ne știam de foarte mult timp. Era acel tip de sentiment pe care îl trăiești doar în preajma celor speciali. La prima mea discuție cu acest OM nu am simțit când a trecut timpul – aș putea spune că toate au devenit atemporale. Și cred că acesta este cuvântul care exemplifică personalitatea lui. Este genul acela de OM frumos care te ajută să înțelegi că în viață altele sunt lucrurile importante și nu neapărat confortul tău financiar. Și nu este reprezentant de asigurări de viață.

OMUL acesta nu este interesat de sensul actual în care merge societatea. Încearcă să croiască el un sens mai frumos pentru el. Și cine vrea poate să îl urmeze. Consideră că fiecare anotimp are grijă să îi amintească rânduiala și farmecul acestei lumi! Este adeptul sintagmei ”cât trăiți, nu uitați să respirați”. Și aici se referă la modul real de a respira. Să respirăm tot ceea ce ne înconjoară. OMUL acesta este atras de orice îi aduce aminte de neamul lui, de partea spirituală, de ceea ce înseamnă să fii român și să simți românește. Cu alte cuvinte este atras de toți cei prin care respiră Dumnezeu. El nu caută prezența vedetelor, ci a oamenilor simpli. Pentru că în simplitatea lor, oamenii aceștia crează lucruri ce rămân în urma lor. De fapt, acesta este și crezul lui – să lase ceva în urmă, ceva care să rămână și peste ani. Și care să vorbească despre el când el nu va mai fi.

Daniel Gorbănescu este acel gen de părinte care face tot posibilul să lase urmașilor lui cele mai importante lucruri. Le arată viața simplă, așa cum este ea, la bază. Fără confortul și luxul ce ne înconjoară. I-a învățat că cel mai prețios lucru pe care îl are omul este sufletul. Iar fericirea trebuie văzută în lucrurile mici și împlinirea vine și din discuțiile cu oamenii simpli, dar plini de înțelepciunea populară. Noi, părinții am avea ce să învățăm din practica acestui om, în ceea ce privește creșterea propriilor copii. Pe copiii lui nu îi știe lumea toată – este de ajuns că îi știe Dumnezeu. Din punctul meu de vedere, Daniel poate sta liniștit – ceea ce vrea să transmită, ajunge fix la persoanele care trebuie să primească învățăturile lui.

Locul pe care l-a creat te introduce într-o altfel de lume. Cum treci pragul acelui loc simți că parcă ai pășit într-un alt timp, simți cum liniștea te cuprinde și toții porii tăi se liniștesc. Este o oază de oxigen prin care să îți încarci bateriile, într-un oraș plin de răutăți și ieșenisme. Dacă ai fost acolo odată, sufletul îți va cere să mergi mereu. Pentru că acolo găsești liniștea. De fapt liniștea OMULUI Daniel Gorbănescu este transferată și locului pe care l-a creat. La el vorba : ”omul sfințește locul” se potrivește perfect. Și ce este și mai important, OMUL acesta ține legătura cu satul. Și nu doar pentru achiziția materiei prime. Dă înapoi satului din timpul lui, atunci când acesta i-o cere. Este unul dintre puținii oameni care atunci când simte că ”merită” lucrează în ”pierdere”.

Și pentru că Daniel Gorbănescu este un OM frumos și special al Iașului,cu o energie aparte, a avut  acum câteva zile  o surpriză frumoasă. Una dintre persoanele care a ales să meargă în locul lui special, a fost pe cale să aducă un nou suflețel, chiar acolo. Probabil că datorită energiei pe care o emană acel loc. Pentru că da, Daniel Gorbănescu a împrumutat din energia lui specială și locului pe care îl păstorește. Dacă vreți să vă convingeți singuri, vă recomand să mergeți acolo. Sau urmăriți-l aici. Și veți vedea că este unul din OAMENII frumoși ai Iașului.

”CRED cu tărie, într-o “LUMINĂ” interioară! Și SURSA ei… ” – Daniel Gorbănescu

The post Oamenii frumoși ai Iașului – episodul 3 appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Seara zilei de 1.11.2016 se anunţa o seară relaxantă petrecută cu familia. Plină de energie şi ore încărcate de voie bună. Deşi eram terminaţi de energie, după muncă, vroiam să fie o seară frumoasă, alături de Iustina. Dar, după cum ştiţi că potriveala din târg nu se potriveşte cu cea de la piaţă, nu ne-a ieşit nimic din ceea ce ne-am propus. Şi asta pentru că s-a transformat într-o seară lipsită de energie electrică. Mai bine zis de energie electrică.

Am retrăit amintiri pe care le credeam uitate, amintiri despre întuneric şi despre stat la lumina lumânării. Pentru că, din păcate am ajuns să stăm pe întuneric aseară, timp de 2 ore şi. Motivul – o avarie la reţeaua de energie electrică. Toate bune şi frumoase, până când am descoperit că fiicei mele nu îi place întunericul. Oare cui îi place? Ei, aseară am discutat despre vampiri, vrăjitoare, fantome, moarte, dracula. Poate că vă veţi întreba de la ce ne-am luat… De la o simplă pană de curent :). De 2 ore. Am avut timp berechet.

Timpul pe care Iustina îl petrecea la televizor şi-a arătat tributul aseară. În creieraşul ei de copil, întunericul era asociat cu toate personajele tip monstruleţi pe care le vedea la televizor. Şi asta s-a activat atunci când a trăit pe propria ei piele, cum este să te orientezi în întuneric. Cu toţii ştim teoria care face referire la lăsatul copiilor în faţa televizorului. Dar, doar puţini dintre noi realizează ce efecte au desenele din ziua de azi, asupra copiilor noştri. Noi am aflat aseară. Şi pentru asta trebuie să mulţumim EON-ului că ne-a lăsat pe întuneric.

Deşi în primă fază am fost revoltaţi de faptul că a trebuit să ne amintim de timpurile ceauşiste, atunci când lăsatul în întuneric era o practică des întâlnită, mai apoi am realizat că aveam nevoie de experienţa aceasta. Pentru a vedea ce are pe sufleţel propriul nostru copil. Şi automat mi-am adus aminte de fricile mele din vremea copilăriei. Atunci când, în gaşca copiilor de la scară se discuta despre fantome, vampiri, vârcolaci, nu îndrăzneam să mai intrăm în scară.

În astfel de momente îţi poţi da seama cât mai bine de trăirile pe care le are copilul tău. În situaţii de criză ies la suprafaţă frici pe care nu bănuiai că le simte. Şi ştii pe viitor cum să acţionezi pentru a linişti copilul. Pentru că, fiind tot timpul pe fugă nu îţi dai seama, sau nu ai timp să înţelegi sentimentele lui, la adevărata lor valoare. Şi noi, părinţii îi băgăm în astfel de frici, de sentimente, de tot ceea ce credem că nu îi afectează. Şi după ne facem mustrări de conştiinţă că se adună ofuscări şi că ne devin copiii sensibili.

Lăsând la o parte experienţa personală, ceea ce m-a frapat aseară, la pana de curent, a fost lipsa de reacţie promptă a celor care erau în măsură să remedieze problema. Şi a lipsei de răspuns la telefonul de deranjamente. Păcat că aşa se ştie să se rezolve situaţiile apărute din neant. Şi ironia sorţii sau conincidenţă, ieri a fost şi simularea în caz de calamitate. Pai dacă aşa se gestionează o situaţie obişnuită, cum se va gestiona o situaţie critică?

E o întrebare la care nu sunt eu cel care trebuie să găsească răspuns.

The post Amintiri cu energie appeared first on Durbaca Ionut Lucian.