Suferința aduce fericire și de multe ori m-am întrebat de ce oamenii ce trec prin greutăți au puterea de a zâmbi. Asta până weekendul trecut, când am aflat răspunsul la multe din întrebările mele legate de acest subiect. Suferința aduce fericire nu este doar o maximă a unui renumit guru – este un fapt ce se întâmplă zi de zi. Dacă nu mă credeți, gândiți-vă la cele mai grele zile pe care le-ați avut și la cum v-ați simțit după ce au trecut.

Da, zilele în suferință te sfâșie în mii și mii de bucăți. Da, perioadele negre din viața fiecăruia dintre noi, ne fac să nu mai fim funcționali și să ne dorim doar să stăm retrași într-un colț. Eventual, un colț pe care să nu îl știe prea multă lume. Și da, în acele zile, de cele mai multe ori ești doar tu și cu suferința, sau cel mult unul, doi oameni stau lângă tine, în suferință.

Ați încercat vreodată să stați în suferință alături de cel ce e căzut? Ați încercat să simțiți ceea ce simte cel care este în genunchi? Ați încercat doar să stați lângă un om suferind? Dacă da, sunteți eroi. Pentru că de cele mai multe ori cu toții fugim de suferință și implicit de oamenii care suferă. În mintea noastră, a oamenilor, suferința are întotdeauna un aspect negativ și nu de eliberare. Iar să stăm alături de cel care suferă nu intră în visele noastre – ce să mai vorbim de a lua o parte din suferința celuilalt asupra noastră….

Prin suferind te poți încărca

Omul suferind este un om rănit – rănit de boală, rănit de alți oameni care l-au îndepărtat, rănit de lipsa dragostei celorlalți. Da, un om suferind nu este cea mai plăcută companie și de cele mai multe ori te încarcă cu sentimente apăsătoare. Și da, lângă omul suferind nu prea îți vine să dai petrecere. Dar, un minut petrecut lângă un om aflat la nevoie, te poate ajuta să înțelegi mai bine ceea ce ai. Și din ceea ce ai să dai și lui. Vorbesc despre sentimentele de bucurie pe care tu le ai – dă-i și lui din energia ta pozitivă, spune-i un cuvânt bun.

De cele mai multe ori oamenii aflați ”în boli nevăzute” sunt evitați pentru că nu sunt înțeleși. Sufletul unui astfel de om este sfâșiat în mii și mii de bucățele. Oare pentru care bucățică din sufletul lui ești și tu răspunzător? Astfel de oameni au nevoie doar de iubire, ei nu cer mai mult. Pentru că din iubire ești iau energia să se ridice din genunchi, să se scuture de praf și să se ambiționeze să revină la starea lor. Mai buni, mai puternici, mai iubitori.

Spuneam că weekendul trecut am înțeles că suferința aduce fericire. Pentru că în periplurile noastre am ajuns în locuri pline de fericire, pe care o simțeam prin toți porii. Iar în locurile alea și-au dus viața oameni ce au suferit cumplit și au iubit sufletele oamenilor nespus. Fiecare petec de pământ din acele locuri te încărcau cu o stare de bine și de liniște pe care o porți și peste zile.

Adu bucurie nu suferință

Ce ar fi dacă fiecare dintre noi am fi aplecați spre a aduce bucurie peste tot pe unde mergem? Da, e greu când ți se spune un cuvânt greu în față să spui un cuvânt bun. Dar, măcar tu spune din prima doar cuvinte bune. Când vezi un om trist, doar du-te la el și îmbrățisează-l, fără să îi spui nimic. Pentru că sufletele pot simți dincolo de cuvinte. Nu trebuie să ții discursuri, ci doar mângâie acolo unde vezi că sufletul suferă.

Am întâlnit oameni pe care viața i-a pus de nenumărate ori în situații dificile. Iar acei oameni au reușit să se ridice ori de câte ori viața le-a pus piedică. Și de cele mai mult ori, oamenii aceștia au un suflet atât de bun, încât chiar și atunci când sunt în suferință se gândesc la cei de lângă ei. Pentru că oamenii aceștia au fost atât de jos, încât acum știu să se bucure de fiecare lucru minor din viața lor.

Suferința aduce fericire, iar lacrimile unui om căzut pot fi șterse de fiecare dintre noi. Doar să vrem să putem. Nu mai puneți și voi răni în sufletele celor afalți în suferință. Nu mai evitați astfel de oameni. Nu îi mai fugăriți de lângă voi. Nu vă faceți că nu vedeți durerea lor. Întindeți-le o mână – pentru ca oamenii aceștia au nevoie doar de iubire pentru a renaște.

Câștigați suflete

Gândiți-vă cum ar fi să puteți să câștigați suflete. Să puteți să ridicați oamenii din zona cea mai neagră a vieții lor. Da, implică un efort emoțional imens, implică uneori și tăierea voii proprii, dar ceea ce veți avea de câștigat va fi etern. Nu fugăriți sufletele, apropiați-le, nu le biciuți cu atitudini de om rece, ci încălziți-le cu îmbrățișări venite din inimă. Nu trebuie să faceți mai mult decât să fiți acolo, doar să fiți!

The post Suferința aduce fericire appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Sursă foto: ziare.com

Recent unul dintre colegii mei mi-a arătat un filmuleț despre ce înseamnă fericirea pe intervale de vârstă. Și sincer să fiu mi-a dat de gândit. Pentru că, este cât se poate de adevărat că fericirea de la 10 ani este diferită de fericirea de la 20 de ani. Sunt momente pe care, odată ce ne-am maturizat le considerăm copilăroase. Creștem și odată cu evoluția noastră se schimbă și momentele care ne fac cu adevărat fericiți. Dacă vreți fericirea este cu noi și în noi tot timpul, dar de noi depinde cum și când o facem să devină activă.

Hai să ne gândim vă rog la ce înseamnă fericirea între 1 și 10 ani. Joaca este cea care ne-a adus cele mai mari fericiri. Este perioada în care supărările sunt trecătoare și fericirea este preponderentă. Fericirea se schimbă în intervalul 11-20 de ani. Este acea perioadă în care fericirea înseamnă să avem prietenii lângă noi, să avem părinții sănătoși. În perioada 21-30 de ani viața este cea mai frumoasă și nu avem motive să nu fim fericiți. Pentru că suntem la începutul urcușului nostru în viață. Dacă ne-am trăit viața frumos în perioada de până la 30 de ani, urmează intervalul 31-40 de ani. Acel interval al maturității, dar asta nu înseamnă că nu mai avem dreptul să fim fericiți. Ba poate chiar datorită faptului că suntem mai copți, știm cum să ne creăm propriile noastre stări de fericire.

De la 41 la 50 de ani fericirea înseamnă să vezi cum se dezvoltă frumos proprii tăi copii. Iar împlinirile tale se rezumă la fericirea copiilor tăi. Ajungi să respiri fiecare acțiune a lor, fiecare emoție pozitivă te face să simți cu adevărat ce înseamnă fericirea trăită pentru alții. Nu mai ești tu în prim plan – sunt copiii tăi. Și asta este tot ceea ce contează. Apoi, în intervalul 51-60 de ani, fericirea este dată de copilașii care te vor striga bunicule/bunica. Vezi cum alți lăstari rodesc, atunci când tu te apropii cu pași repezi spre ieșirea din viața aceasta. Și toată dragostea ta se duce înspre ei. Încerci să îi înveți să fie cu adevărat fericiți. Pe cât poți încerci să transmiți fericirea mai departe.

În intervalul 61-70 de ani, fericirea înseamnă să te poți ridica fără dureri din pat. Fericirea înseamnă să poți deschide ochii în fiecare dimineață, să poți să te mai bucuri din nou de toți cei dragi ție. Fericirea la această vârstă înseamnă să primești un telefon din partea copiilor plecați departe, telefon ce îți va alina dorul față de ei. Cu alte cuvinte fericirea pură este dată de acei oameni care te fac să înțelegi că oamenii nu te-au uitat. În intervalul 71-80 de ani fericirea va fi dată de modul în care ți-ai trăit viața. Cu alte cuvinte vei fi fericit dacă ai conștiința curată că ți-ai trăit viața după sufletul tău. La finalul vieții vei ști dacă ai fost cu adevărat fericit, sau ai trăit doar fericiri aparente. După 81 de ani, fericirea ta va ține strict de modul în care te vei simți împlinit. Și poate cel mai important – după modul în care te vei simți împăcat tu cu tine.

Fericirea este diferită pentru fiecare dintre noi. Pentru că, fiecare dintre noi are sisteme diferite de valori, sisteme diferite aducătoare de fericiri. De cele mai multe ori fericirile pe care le am eu ca individ, vor fi diferite de fericirile celor de lângă mine. Dar, toți suntem fericiți dacă ajungem la concluzia că viața noastră este împlinită și mai ales dacă suntem împăcați cu rezultatele acțiunilor noastre.

Nu există rețete universale ale fericirii pe care dacă le aplicăm vom fi fericiți 100%. Dar, există în linii mari, acțiuni pe care dacă le vom face din toată inima și cu toată convingerea vom fi cu adevărat fericiți. Și în viața noastră profesională și în viața noastră personală. Pentru că fericirea se rezumă la cât de împăcați suntem noi cu noi. Un om împăcat este observat după lumina de pe chip, după modul în care trăiește fiecare experiență cu un calm ieșit din comun. Fericirea nu va aduce zbucium. Iar dacă ne zbatem să fim fericiți nu vom face nimic altceva decât să ne atragem nefericirea.

Fericirea depinde de pragurile pe care ni le stabilim noi înșine. Cu cât aceste vor fi mai mari, cu atât riscurile de a fi nefericiți cresc. Fericirea este dată de lucrurile aparent mărunte dar, care te fac să respiri și te definesc ca om. Așa că alegeți să fiți fericiți și împăcați cu voi, indiferent de vârsta pe care o aveți. Trăiți viața frumos, pentru că fericirea vine și din acțiunile voastre frumoase. Fiți fericiți azi, pentru că mâine poate fi prea târziu – știți vorba aceea ”ziua de azi este a omului, ziua de mâine este a lui Dumnezeu”.

” Ei m-au întrebat care sunt treptele succesului, iar eu le-am răspuns că nu treptele succesului sunt importante, ci treptele împlinirii sufletești. Succesul fără scrupule este machiavelic. Împlinirea ta sufletească contează” – Dan Puric

The post Împlinirea te face fericit appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Sursa foto: www.catchy.ro

Pentru a zâmbi avem nevoie de 17 mușchi de la extremitățile gurii dar și din apropierea ochilor. Dar, dacă ne gândim că zâmbetul stimulează creierul să producă edorfină și să ne dea o stare de bine. Zâmbind uităm de durerea fizică sau emoțională, sau măcar o ameliorăm. Da, știu, în România este greu să zâmbești, dar nu imposibil. Încercați să fiți cu zâmbetul pe buze cât mai mult timp și veți avea surpriza ca, la un moment dat, să vă surprindeți zâmbind fără să vă dați seama. Să fiți acei oameni veseli pe care toată lumea caută să îi aibă în preajmă. Pentru că zâmbetul și râsul este contagios, iar uneori poate fi pansament pentru orice rană fizică sau sufletească.

Un studiu realizat de cei de la Universitatea de Stat Penn a scos la iveală că oamenii care zâmbesc crează imaginea unor persoane mai plăcute, mai politicoase. Nu ne costă nimic ca dimineața să ne trezim cu zâmbetul pe buze, cu o stare de bine, fără stresul timpului. Pare imposibil la un moment dat, dar din experiență vă spun că se poate realiza. Veți observa că, dacă veți începe ziua zâmbind, la finalul ei, vă veți simți mult mai odihniți și mai plini de viață.

Păstrați-vă zâmbetul pe toată perioada unei zile și veți observa că veți începe să schimbați stări de spirit. Veți întâlni oameni supărați care, atunci când le veți zâmbi, își vor descreți frunțile. Veți vedea că oamenii cărora le zâmbiți sunt mai amabili cu voi, atunci când interacționați cu ei. Colegii voștri dacă au o zi ”neagră”, plină de nereușite, se vor mai detensiona de la un zâmbet pe care îl primesc. Toate astea le puteți obține cu un zâmbet.

Am mai spus-o și o repet – de la copii avem multe de învățat – iar despre zâmbet am putea lua adevărate lecții de viață de la ei. Păi ați văzut voi un copil sănătos, care să stea trist mai mult decât câteva minute? Până și copiii afectați de o boală grea zâmbesc. Este modul lor natural de a privi viața – oricât de grea ar fi ea și oricât de plină de lipsuri. Un zâmbet al unui copil îți transformă o zi proastă în una excepțională. Oricât de încruntați și reci ar fi oamenii mari, în fața unui copil zâmbitor își vor schimba atitudinea la 180 de grade. Pentru că forța unui zâmbet este mult prea mare ca cinvea să îi poată rezista.

Un zâmbet pe zi aduce multiple beneficii, tuturor. Și asta nu o spun eu, ci studiile realizate pe acest subiect. Dacă nu știați:

1. Zâmbetul este contagios – sunt sigur că ați observat că atunci când zâmbiți cuiva, vi se întoarce de cele mai multe ori cel puțin un zâmbet. Dacă într-o cameră intrați zâmbind, veți observa că oamenii din încăpere vor începe și ei să zâmbească. Așa că zâmbiți – e greu să nu fiți fericiți dacă zâmbiți
2. Oamenii zâmbesc – asta cred că am uitat noi – că zâmbetul este uman și nu este o stare pe care trebuie să o importăm de undeva. Este în noi și îl avem din momentul nașterii. Priviți bebelușii când dorm și vă veți da seama că zâmbetul este o stare naturală a noastră. Pe care, uneori, pe parcursul vieții uităm că o avem. Dar o reputem readuce în comportamentul nostru normal.
3. Zâmbetul este de mai multe tipuri – oricât de mult am vrea să întâlnim doar oameni cu zâmbete sincere este imposibil. Și asta pentru că sunt mulți oameni care au uitat cum este să zâmbești și acum reînvață. Până și un zâmbet artifical se poate transforma într-unul sincer, dacă posesorul lui va continua să zâmbească. Așa că și acei oameni care au un rânjet în colțul gurii sunt pe drumul cel bun. Dacă va exersa va ajunge la un zâmbet sincer.
4. Zâmbetul are efect pozitiv asupra stării noastre de sănătate. Ați încercat ca atunci când vă doare ceva să zâmbiți? Zâmbind ajutăm organismul. Este demonstrat că un zâmbet reduce stresul, îmbunătățește circulația sângelui și ajută sistemul imunitar să lupte cu infecțiile. Așa că zâmbetul poate fi un medicament pe care să nu îl luăm de la farmacie. El poate fi eliberat și fără rețetă.
5. Zâmbetul este mai des întâlnit la femei – dap, se pare că în situațiile tensionate, doamnele de lângă noi au tendința de a schimba starea printr-un zâmbet. Cum credeți că a fost ademenit Adam să mănânce din măr? Probabil că tot printr-n zâmbet :). Puterea unui zâmbet pe fața unei femei poate fi devastatoare. Bineînțeles în starea de bine.
6. Zâmbetul aduce fericirea în căsnicii – atunci când soții își zâmbesc nu mai au timp să discute în contradictoriu, iar situațiile tensionate se rezolvă mult mai ușor. Și iubirea poate fi păstrată mult mai ușpor dacă între cei doi se face schimb de zâmbete – cât se poate de des. Zâmbind și o observație este primită mai bine de către cel căruia i se face observația.

Așa că terapia prin zâmbet poate schimba multe dintre stările pe care le experimentăm în fiecare zi. Și o spune un om care a fost taciturn mult timp din viața lui. Dar, de când am descoperit efectul unui zâmbet asupra stării mele generale, am ales să zâmbesc cât se poate de des. Nu am nimic de pierdut – nici măcar un zâmbet. Încercați și veți vedea că am dreptate. Zâmbind veți trece mai ușor prin momentele grele ce sigur vor apărea în viață. Dacă veți zâmbi timp de 21 de zile, zâmbetul va intra în comportamentul vostru natural.

” Nu lăsa să treacă timpul/Fără să zâmbești!/Tristețea îți schimbă chipul/ Și îmbătrânești./Zâmbind mai des în viață,/Vei fi mai sănătos./ Când ai zâmbet în față,/ Ai și un chip frumos./ Așadar zâmbește!/ Zâmbește tot timpul!/ Că te-ntinerește/ Și-ți luminează chipul” – Dumitru Delcă – Zâmbetul întinerește.

The post Un zâmbet pe zi pentru o viață sănătoasă appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Am fost întrebat de multe ori, care este secretul căsniciei noastre, a mea și a Simonei. Dacă lumea se aștepta la o rețetă a succesului, mă tem că le-am înșelat așteptările. Pentru că, din păcate nu există o rețetă secretă pentru o căsnicie fericită – aici depinde de temperamentul fiecăruia dintre soți, de modul lor de a se raporta la celălalt, de punctele comune pe care le au cei doi și poate de felul în care știu să lase de la ei pentru celălalt. Dar, cel mai mult pentru trăinicia unei căsnicii contează modul în care cei doi știu să tragă în aceeași direcție. Despre asta este vorba într-o căsnicie – despre punctul comun spre care trag împreună cei doi.

Dacă vreți, căsnicia este un joc pe multe nivele, în care pentru a fi declarați câștigători trebuie să depășim mai multe obstacole. Asta pentru a trece la nivelul următor. Iar dușmanii cei mai mari din acest ”joc” sunt: rutina, pierderea respectului pentru celălalt, pierderea încrederii în celălalt și nu în ultimul rând pierderea dragostei în celălalt. În fiecare etapă a căsniciei dintre cei doi soți, există momente de cotitură, care pot fi asociate foarte ușor cu nivelele unui joc interactiv. La început totul este roz bombon – imediat după căsătorie ești doar tu cu persoana iubită, urmează săptămăna de miere, apoi anul în care vă bucurați de toate lucrurile din lume, doar voi doi. După urmează copilul sau copiii care întregesc familia. Dar toate astea sunt presărate și de momente grele ale căsniciei care, după ce au fost trecute, ne fac să ajungem la nivelul superior al ”jocului” nostru.

Sunt câteva reguli pe care noi doi le respectăm. Poate le știți și voi, dar la noi se pot sintetiza astfel:

1. Petrecem mult timp împreună – de când ne știm ne place să rezolvăm foarte multe din treburile noastre împreună. Mulți dintre prietenii noștri și chiar din rudele noastre nu înțeleg de ce ne văd în majoritatea timpului împreună. În cazul nostru acest lucru a dus la consolidarea relației noastre și a cuplului nostru.
2. Ne implicăm cât se poate de mult în relație – în fiecare zi ne place să fim implicați. Să nu îl lăsăm doar pe celălalt să lase de la el. Iar implicarea înseamnă să îl respecți pe cel de lângă tine, să încerci să îi iei cât mai mult din grijile de zi cu zi.
3. Nu uităm ce ne-a atras la cel de lângă noi – și aici nu mă refer la acele lucruri plăcute de care ne-am îndrăgostit. Mă refer mai degrabă la acele lucruri care ne fac să fim diferiți unul de celălalt. Și nu uităm că acele lucruri ne completează – practic ne-am îndrăgostit de cel de lângă noi în tot ceea ce reprezinta el/ea pentru noi.
4. Comunicăm foarte mult – amândoi vorbim mult. Nu am putea să stăm tăcuți și supărați unul pe altul mai mult de 5 minute. Și asta pentru că ne place să vedem ce are celălalt pe suflet. Și așa aflăm cu ce îl putem ajuta ca să iasă din dilemele pe care le are. Dacă am avut ceva ce ne-a deranjat la celălalt am discutat despre aceste lucruri. Pentru că dacă ne interiorizăm, cel de lângă noi nu va ști unde greșește.
5. Problemele nu au tot timpul o rezolvare – ne ghidăm după un principiu al bunicului meu ”o problemă are cel puțin două rezolvări, ori se poate rezolva, ori nu se poate rezolva”. Dacă o problemă nu poate fi rezolvată, lăsăm timpul să treacă. Și de cele mai multe ori rezolvarea vine de la sine. A nu se înțelege că nu ne batem capul, ci atunci când nu stă în puterea noastră să rezolvăm, lăsăm timpul să rezolve.
6. Ne surprindem cât mai des posibil – ne place să ne surprindem prin mici lucruri pe care le facem unul pentru altul. Și micile dovezi de dragoste sunt cele mai frumoase. Nu mă refer la cadouri, mă refer la micile gesturi și micile surprize pe care le poți face – fără să te coste o avere.
7. Nu am fugit de cel de lângă noi – atunci când au fost momente grele în căsnicia noastră, am stat unul lângă altul. Pentru că la biserică, în fața lui Dumnezeu, am promis că vom fi unul lângă altul și la bine și la greu. Sudarea unei relații trainice se face în momentele grele și nu în momentele de fericire, când totul este roz. Cele mai puternice relații sunt cele ale oamenilor care au știut să rămână unul lângă altul, atunci când au fost probleme de sănătate, sau probleme de orice fel.
8. Suntem corecti unul față de altul – mă refer la acea corectitudine pe care o relație trainică trebuie să se bazeze. Cu alte cuvinte, știm ce avem acasă și nu uităm de ce suntem împreună cu cel de lângă noi. Ne ghidăm și după principiul ” ce ție nu îți place, altuia nu-i face”. Și ne este tare bine așa cum suntem.
9. Avem credința că nu am ajuns împreună întâmplător – relația noastră a avut multe momente de cotitură. Dacă nu aveam credință și încredere că acolo unde noi nu putem să ne rezolvăm problemele, intervine Dumnezeu, probabil că de mult eram încă un cuplu ce a eșuat în jocul numit căsnicie. Dar, din fericire, în fiecare zi simțim binecuvântarea lui Dumnezeu în căsnicia noastră și în viața noastră.
10. Suntem naturali unul cu altul – nu avem ascunzișuri. În fiecare zi a vieții noastre suntem sinceri unul cu altul și nu în cele din urmă nu uităm sentimentele pe care le avem unul pentru altul. Adică, astăzi ne iubim la fel de mult ca ieri, dar și la fel de mult ca mâine.

Veți ști dacă aveți o căsnicie/relație fericită atunci când vă veți uita în ochii celui de lângă voi și aceștia vor fi sinceri. Iar la bătrânețe, veți ști că ați format un cuplu cu cel de lângă voi dacă, atunci când veți ieși la plimbare, vă veți sprijini bătrânețile unul de altul. Iar roadele căsniciei voastre vă vor urma exemplu și îi veți vedea fericiți lângă alesele/aleșii lor. Atunci veți avea confirmarea că ați avut o căsnicie fericită și că ați fost buni părinți. Atunci veți ști că ați ieșit câștigători din ”jocul” căsniciei. Sau că ați fost printre cei ce au câștigat jocul și sunt fericiți și împliniți.

Nu uitați că ” O căsătorie de succes este un edificiu care trebuie reclădit în fiecare zi” – Andre Maurois. Și că ” toate nunțile sunt la fel, dar fiecare căsnicie este diferită” – John Berger. Așa că faceți ceea ce simțiți că este mai bine pentru trăinicia căsniciei voastre. Nu există rețete universal valabile de urmat pentru a avea o căsnicie fericită. Ci poate doar anumite tipare ale unei căsnicii fericite. Dar, fiecare trebuie să își personalizeze căsnicia pe baza temperamentului celor doi soți.

The post Căsnicia este un joc pe multe nivele appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Și în acele momente ne pierdem echilibrul, ne ducem într-o groapă a melancoliei, ne trezim într-o lume plină de întuneric. Cheful nostru de viață se duce pe zi ce trece, iar toate visele noastre se duc pe apa sâmbetei. Din când în când, mai scoatem capul din văgăuna în care ne-am băgat, să luăm pulsul vieții din exterior. Și de cele mai multe ori, vedem lângă noi oameni fericiți, oameni care și-au îndeplinit visele. Iar asta ne pune capac – pentru că de cele mai multe ori, atunci când nouă ne merge rău, totul se hiperbolizează. Totul parcă este contra noastra și contra spiritului nostru. Dintr-o dată îi vedem pe toți mai fericiți decât noi, îi vedem împliniți. Doar noi singuri suntem cu visele spulberate.

Citim în cărțile motivaționale că trebuie să fim fericiți, că trebuie să fim împliniți. Dar nimeni, din cei ce se ocupă de partea motivațională, nu ne spune cum să ne ridicăm în momentele în care ni se spulberă visele. Atunci suntem singuri, noi și cu sufletul nostru. Nimeni parcă nu poate să ne mai redea speranța că lucrurile se vor rezolva. Probabil că ați fost și voi în această situație de multe ori – cu siguranță ați avut vise și idealuri care nu s-au realizat. Și care v-au dat de pe traiectorie. În acele momente totul parcă se prăbușește și nimic nu pare că se așează în ordine.

Sunt acele momente în care parcă dai din rău în mai rău. Cum se spune în popor ”dai din lac în puț” și parcă nu mai găsești ușa de ieșire. Estea acea ciclicitate care te face să te învârți în cerc și care de foarte multe ori îți dă senzația că treci de foarte multe ori prin aceleași locuri, vezi aceeași oameni, trăiești aceleași experiențe dureroase. Vorbesc despre acele perioade în care pierzi de mai multe ori decât câștigi, prietenii îți înșeală așteptările de mai multe ori decât îi dezamăgești tu pe ei. Și totul se leagă parcă în defavoarea ta și a viselor tale. Parcă toți și toate îți pun piedici în îndeplinirea viselor pe care le ai.

Am avut ocazia să experimentez și eu astfel de momente. Cine mă cunoaște mai de demult știe că am avut perioade în care eram morocănos, lipsit de chef de viață, fără vise pe care să le îndeplinesc. Eram genul de om care vedea în toate situațiile doar partea riscantă și periculoasă. Cu alte cuvinte nu mă puteam bucura de viață. Pentru că am avut multe vise, care s-au spulberat așa cum au venit. A fost cea mai cruntă perioadă de până acum. Și parcă lucrurile negative nu mai încetau să vină în viața mea. După, mi-am dat seama că un gând negativ le atrăgea pe celelalte – teoria o știam, practica era cea care nu putea fi îndeplinită. Nu era depresie – era doar starea unui om a cărui vise nu se îndeplineau.

Și ca mine probabil că au fost mulți dintre voi, cei care îmi cititi acest blog. Eu am reușit să mă ridic din acea perioadă, atunci când am schimbat perspectiva. Am văzut lucrurile din alte unghiuri și am reînceput să zâmbesc. Atunci când am reușit să văd lucrurile altfel, deja s-au schimbat și au început să mi se îndeplinească visele. Dar, recunosc că nu am reuși singur lucrul acesta. Din când în când îmi îndreptam ochii spre cer și ceream ajutorul. Și de acolo a venit și rezolvarea multora din gândurile mele de tipul drobului de sare.

Dar momentele în care visele par că s-au spulberat continuă și acum în viața mea. Doar că am schimbat abordarea și am început să văd lucrurile altfel. În sensul în care, dacă nu a fost să se îndeplinească visul meu, înseamnă că nu a venit momentul ca visul meu să devină realitate. Pentru că în viața aceasta, toate se îndeplinesc la momentul potrivit. Nimic nu este întâmplător și oricât de mult am încerca noi să facem lucrurile să meargă într-un anumit sens, ele se vor întâmpla la momentul potrivit.

The post Vise spulberate appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Sursa foto: 9am.ro

Întrebările de genul acesta nasc în mintea mea o serie de gânduri pe care stau și le analizez. Fraților, voi credeți că este chiar așa de ușor să îți deschizi o afacere? Să fii un om de succes? Încă de la început întâmpini dificultăți – de la actele pe care trebuie să le faci și până la contabilul/contabila pe care să o angajezi. Știu multe persoane care au palpitații din cauza contabililor (nu am nimic cu meseria asta, doar că de cele mai multe ori, dacă contabilul nu este bun, se simte în toată firma). Cum ar fi să îți sune telefonul de la bancă, să îți spună că nu mai poți folosi conturile din cauza unei popriri puse de stat? Atunci tot antreprenor te chemi. Chiar dacă te dai jos dintr-o mașină – ultimul model.

Pe de altă parte, admir oamenii care au luat decizia să aibă propriul business. Din simplu motiv că au curaj. Mai ales în România, unde statul caută să te subjuge prin taxe și impozite, mai ceva ca turcii. Trebuie să ai ficatul tare pentru a putea să reziști în mediul de business românesc. Pe lângă faptul că trebuie să te lupți, să te poziționezi pe piață, trebuie să fii atent și la mișcările statului. Asta dacă nu vrei să fii prins în ofsaid și să plătești amenzi peste amenzi.

Cum devii un tânăr afacerist/specialist de succes

Cum poți fi un tânăr de succes? Astfel încât lumea, atunci când interacționează cu tine, să rămână cu impresia unui om responsabil, cu picioarele adânc înfipte în pământ, care stăpânește cuvintele și care nu este impresionat de poziția celui din fața lui. Nu am pretenția că sunt un guru, ci mai degrabă vorbesc dintr-o experiență de lucru cu oamenii tineri. Pai hai să vedem.

1. Fă voluntariat în facultate – dacă încă ești pe băncile facultății, înscrie-te într-o organizație studențească. E primul loc în care poți aplica ideile tale împletite cu teoria făcută la facultate. Și asta fără să îți fie teamă că vei plăti pentru greșelile făcute. Sau că vei fi responsabil de falimentul organizației. În felul acesta vei învăța să îți asumi acțiunile tale și să fii atent la efectele acțiunilor tale. Tot prin implicarea într-o organizație studențească vei reuși să scapi de timiditate și vei deveni sociabil. Cel mai bun networking îl faci în facultate.
2. Fă internship-uri – până la salariile alea de mii de euro la care visezi, începe cu un internship într-o firmă, acolo unde ai posibilitatea să înveți, să aplici teoria. La un moment dat, roagă-l pe managerul firmei, unde ești în internship, să te ia cu el la întâlniri. Doar ca să îi cari geanta. Nu fi mândru – căratul genții îți va aduce mai multe beneficii ulterioare decât îți poți imagina. Dar fii atent la tot ce discută managerul, la cum pune problema. Stai și observă. Mai târziu vei pune în aplicare și tu vei fi managerul. Dacă mergi în pași mici spre succes.
3. Angajează-te cât mai repede – dacă ai să te uiți la toți oamenii tineri care au reușit, au un punct comun – acela că au început să își câștige proprii bani devreme. Pentru că atunci când muncești din timpul facultății, înveți că poți și singur să îți câștigi pâinea. Ești independent de părinți și ușor, ușor înveți și ce înseamnă chibzuința. Pentru că vei avea o strângere de inimă atunci când vei cheltui banii câștigați de tine. Vei aprecia altfel lucrurile pentru care ai muncit.
4. Aplică la cât mai multe joburi pe domeniul tău. Nu fi dezamăgit de primele interviuri pe care le vei pica. Nu au fost să fie ale tale. Vei ajunge la momentul potrivit să ocupi și locurile respective. Dacă îți vei mai dori. Dar fiecare interviu la care vei participa, fiecare om pe care îl vei întâlni la interviuri, te vor ajuta să îți controlezi emoțiile, să știi să te vinzi și nu în cele din urmă, să știi să porți o discuție până la capăt.
5. Citește cât mai mult – pentru a deveni un specialist în domeniul pe care ți l-ai ales trebuie să fii tot timpul la curent cu tendințele. Să îți pui creierul în mișcare, să citești tot ceea ce te poate ajuta – de la titluri din domeniu și până la titluri ce nu sunt în area domeniului tău. Pentru că atunci când citești, pe lângă dezvoltarea profesională, vei avea și o dezvoltare personală. Cititul nu a omorât pe nimeni.
6. Muncește – dacă stau bine să mă gândesc munca este cea mai importantă latură, dacă vrei să ai succes. Adevărații campioni stau și se antrenează atunci când ceilalți aleg confortul de a sta. Dincolo de toate cunoștințele pe care le acumulezi, trebuie să existe munca susținută. Fără muncă, nimci nu poate fi dus la nivelul succesului pe termen lung. Așa că muncește, muncește, muncește.
7. Încearcă să fii consecvent – stabilește-ți obiectivele cu hotărâre și nu lasă nici un obstacol să stea în calea îndeplinirii lor. Implică-te 200% pentru realizarea lor – e greu, dar nu imposibil să reușești să faci lucrurile așa cum trebuie până la urmă.
8. Ajută-te să fii sănătos – pentru că ai multe planuri pe care vrei să le duci la îndeplinire, protejează-ți sănătatea. Este bunul tău cel mai de preț, pe care dacă îl pierzi nimic și nimeni nu te mai poate ajuta. Trebuie să existe un echilibru între muncă și relaxare. Știu că acum ești tânăr și nimic nu crezi că ți se poate întâmpla ție. Dar nu te lăsa surprins și ai grijă de tine.
9. Învață tot timpul – marii învățați spuneau că ”omul cât trăiește, învață”. Pentru că atunci când vei învăța ceva nou, te vei adapta la schimbările ce se produc în domeniul tău și vei fi în pas cu timpurile. Din fiecare întâmplare, din fiecare discuție pe care o ai cu omul din fața ta, încearcă să înveți ce este mai bun. Fură meserie din mers cum ar veni. Luând cei mai bun din fiecare lucru sau întâmplare, vei căpăta experiență și abilitatea de a avea răspunsuri în probleme diferite.
10. Asumă-ți greșelile – atunci când vei ști să îți asumi greșelile și să le repari, vei da semn de maturitate. Vei fi un om complet, ce poate să recunoască atunci când greșește. Și ce este cel mai important, asumându-ți greșelile vei învăța să devii responsabil. Iar responsabilitatea este foarte apreciată de oameni și vei avea de câștigat.

Înainte de a te întreba dacă tu ești un tânăr de succes, stai calm și gândește-te dacă tu ești un om fericit. Pentru că dincolo de succes, fericirea ta, a omului din tine este cel mai important lucru pe care trebuie să îl ai din vedere. Altfel nu vei vedea decât succesul pe care vrei să îl atingi și nu vei fi fericit. Atunci când vei ajunge să cunoști succesul vei vedea că nu te face fericit. Și poate că această dramă o au mulți oameni de succes cu afaceri imense din România și poate chiar din Iași. Pentru că succesul se măsoară în bani, pe când fericirea se măsoară în clipe.

The post Fericirea cheia succesului appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Dar, de cele mai multe ori, ne place ca, atunci când presiunea este pe noi şi rezultatele nu sunt conforme cu aşteptările noastre, să căutăm vinovaţi. Şi nu ştiu cum se face, dar de foarte puţine ori,ne găsim pe noi vinovaţi. Căutăm scuze şi întotdeauna alţii vor fi de vină pentru că nu ne-am îndeplinit targetul, pentru că nu am realizat lucruri măreţe până acum, pentru că, viaţa noastră nu arată aşa cum ne-am închipuit-o noi, în tinereţile noastre. Şi da, uneori viaţa nu este aşa cum ne-am dorit-o, dar asta vine şi ca un efect al deciziilor noastre luate în diverse momente ale vieţii.

Suntem oameni, cu toţii luăm decizii greşite în viaţă. Dar, dacă vom şti să ne asumăm atât reuşitele, cât mai ales eşecurile, atunci vom fi împăcaţi cu tot ceea ce vine în viaţa noastră. De câte ori, nu am luat decizii cu inima căt un purice, neştiind dacă este bine, sau dacă este rău să facem o acţiune? De câte ori, nu am stat cu frică în suflet, gândindu-ne la ce am stârnit făcând sau nefăcând ceva? Sunt sigur că, la un moment dat, în viaţa fiecăruia dintre noi, au existat decizii de cotitură, iar luarea acestora, ne-a influenţat viaţa, făcându-ne să cotim într-un sens sau altul.

Rudele noastre, mai înaintate în vârstă, spuneau că noaptea este cel mai bun sfeşnic. Nu o spuneau degeaba – aveau înţelepciunea să nu ia decizii la cald, ci aşteptau să se limpezească gândurile, să treacă momentul zero şi abia mai apoi analizau şi luau decizia cea mai potrivită pentru ei şi cei de lângă ei. Din păcate acum, noi luăm deciziile în grabă şi poate şi de aici căutarea vinovaţilor, în exteriorul nostru, atunci când lucrurile nu ies aşa cum ne dorim.

În 2014, Universitatea din Toronto a demarat un studiu privind momentul potrivit pentru a lua decizii, astfel încât acestea să fie unele asumate. S-a ajuns la concluzia că, atunci când analizăm lucrurile pe întuneric, obiectivitatea noastră creşte şi implicit şi asumarea deciziilor pe care le luăm. Şi cum deciziile pe care trebuie să le luăm trebuiesc luate şi ziua, e dificil să facem întuneric pentru a fi lucizi. Dar, nu ne este dificil să ne retragem din “furtună”, să închidem ochii pentru câteva minute şi abia după ce ne-am liniştit să luăm decizii.

Studiul de care vă spun arată că emoţiile sunt mai intense pe o luminozitate mai puternică. De asemnea, reacţiile noastre emoţionale faţă de diverşi stimuli, persoane, întâmplări sunt intensificate de luminozitatea strălucitoare. Şi totuşi asta nu înseamnă că, în zilele însorite nu trebuie să luăm decizii pe care să ni le asumăm. Indicat ar fi, ca acestea să nu fie luate la cald, ci să analizăm cât mai bine situaţia şi abia mai apoi să decidem.

Deciziile pe care le luăm vor avea întotdeauna o doză de risc, indiferent de cât de mult vom analiza toate posibilităţile ce vor decurge din ele. Pentru că din păcate sunt şi factori independenţi care pot influenţa rezultatul deciziilor noastre. Dar, cu cât vom avea mai multe informaţii, cu atât vom reuşi să luăm decizia care să ne ducă cât mai aproape de rezultatul dorit. Important pentru noi este ca aceste decizii să producă efectele pe care le aşteptăm să le producă, dar să avem şi un plan de rezervă, atunci când acestea nu sunt conforme cu aşteptările noastre.

Suntem oameni supuşi greşelilor. Dar aceste greşeli vin de cele mai multe ori, din interiorul nostru şi de foarte puţine ori din exterior. Oricât vom căuta noi alinarea, aruncând vina exclusiv în exteriorul nostru,nu vom reuşi să ne găsim liniştea. Greşelile sunt făcute de noi, deciziile sunt luate de noi şi de nimeni altcineva. Dumnezeu ne-a înzestrat cu liber arbitru, ne-a ajutat să putem face deosebirea între bine şi rău – aşadar, deciziile noastre trebuie să ni le asumăm.

Alţi oameni, mult mai deştepţi decât mine au ajuns la concluzia că sunt 5 principii ce ne vor ajuta să luăm deciziile cât mai aproape de dorinţele noastre. Voi încerca să le prezint mai jos, cu o mică amprentă personală:

1.  Gândeşte-te unde vrei să ajungi şi munceşte pentru asta – scurtăturile te vor ajuta să ajungi mai repede unde ţi-ai propus, dar nu vor reuşi să te ţină acolo. În plus, dacă ajungi repede acolo unde ai visat, nu vei avea o evoluţie sănătoasă. Politica paşilor mărunţi dar siguri este mult mai sigură pentru a reuşi să te menţii sus. În plus, dacă vei ajunge acolo unde ai visat, prin propria ta muncă, vei şti că ai luat deciziile corecte. Gândiţi-vă că munca este un catalizator pentru experienţă, experienţa este un catalizator pentru flexibilitate. Şi atunci când iei decizii trebuie să ştii să fii flexibil

2. Imaginea ta este aşa cum o ştii tu, sau aşa cum o vor alţii – atunci când trăieşti viaţa doar pentru a fi plăcut altora, vei fi nefericit. Dacă te vei hrăni tot timpul din părerea altora despre tine, nu vei ajunge să fii tu niciodată. Şi de cele mai multe ori, deciziile pe care le vei lua, vor fi pentru că aşa e bine pentru alţii şi nu pentru tine. Nu vor fi deciziile tale, ci vor fi oglinda ta în ochii celorlalţi. În momentul în care vom reuşi să aliniem imaginea pe care o avem noi despre noi, cu imaginea pe care o au alţii pentru noi, atunci şi deciziile noastre vor produce linişte în sufletul nostru

3. Nu fă nimic din ceea ce nu îţi place – sună destul de ciudat, mai ales în societatea în care trăim şi care ne obligă să supravieţuim şi nu să ne gândim dacă facem ceea ce ne place. Dar, ideea este simplă – nu încerca să deţii controlul dacă mai mult de jumătate din acţiunile tale zilnice sunt pentru că aşa vor alţii. Caăută să faci mai mult lucrurile care îţi aduc mulţumire, decât pe cele care trebuie să fie făcute. Acţiunile care trebuie făcute că aşa trebuie, sunt strict pentru a reuşi să trăieşti decent în societatea de astăzi. Liniştea ta va depinde de limitele superioare pe care singur ţi le stabileşti. Şi dezamăgirile vor fi pe măsură.

4. Realitatea nu este întotdeauna ceea ce crezi tu – sună ciudat ştiu. Dar fiecare dintre noi, percepem realitatea într-un mod diferit. Pentru a vedea că nu aberez, încercaţi să vă aduceţi aminte de ultima ceartă pe care aţi avut-o cu un om apropiat vouă. Unul credea ceva despe acelaşi lucru faţă de care, voi aveaţi altă percepţie. Atunci când simţiţi că aveţi o viaţă de “rahat”, imaginaţi-vă că alţii ar da orice să fie în locul vostru. Ne plângem că suntem “depresivi”, că totul merge de-andoaselea, că ţipă şefii la noi. Dar credeţi că un om care mai are câteva luni de trăit din cauza unui cancer, nu ar prefera să treacă prin ce treceţi voi, dar să mai aibă ani de petrecut lângă cei dragi lui? Fiecare va răspunde în numele lui

5. Fii tu fericit, chiar dacă nu deţii controlul – cu alte cuvinte, bucură-te de tot ceea ce ai în momentul acesta, nu încerca să ţinteşti către ceea ce nu ai. Fii fericit cu tot ceea ce ai realizat până în acest moment al vieţii tale. Pentru că este rodul muncii pe care ai întreprins-o. Nu încerca să deţii controlul asupra vieţii, pentru că de cele mai multe ori, aceasta îţi va arăta că nu poţi să o controlezi. În schimb dacă eşti fericit şi împăcat cu tine şi cu viaţa ta, vei avea surprinderea ca lucrurile bune să se întâmple când te aştepţi mai puţin. Atunci când nu ştim ce soluţii să mai găsim, să ne lăsăm în voia lui Dumnezeu. O să fim surprinşi de cum şi cât de repede vin rezolvările.

Să ne asumăm deciziile, să nu mai dăm vina pe alţii pentru eşecurile noastre. Să fim împăcaţi cu noi şi cu ceea ce suntem în acest moment al vieţii noastre. Să căutăm să fim fericiţi. Viaţa e scurtă şi fiecare întâmplare din viaţa noastră, fie că e bună, fie că e rea, ne ajută să ieşim mai buni, mai întelepţi, mai pregătiţi pentru ce va urma.

The post Responsabilitatea deciziilor appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Şi totuşi, de cele mai multe ori, zâmbetul poate fi trist. Pentru că, dincolo de aparenţe, oamenii cu zâmbetul pe buze pot fi oameni trişti. De ce spun asta? Pentru că, îţi dai seama când zâmbetul unui om vine din adâncul sufletului lui, plin de fericire, sau dacă zambetul este doar un apanaj şi o mască folosită pentru a masca tristeţea. Cei mai veseli oameni dau din energia lor altora, dar nimeni nu se întreabă ei cu ce rămân în schimb.

De cele mai multe ori, oamenii la prima vedere au vieţi normale, unii dintre ei sunt invidiaţi pentru tot ceea ce au reuşit şi pentru tot ceea ce pare în exterior perfect. Dar, atunci când vorbeşti cu un om şi când emiţi supoziţii despre el, nu ştii ce dramă se ascunde în spatele lui. Nu ştii dacă zâmbetul afişat la discuţia cu tine, nu se transformă în plâns când nimeni nu îl vede. Şi rămâi cu imaginea lui de om fericit. Şi aşa îl vei considera de fiecare dată când îl vei întâlni.

Am întâlnit foarte mult situaţii de oameni care debordau de fericire în societate, dar care trăiau drame în viaţa lor privată. Erau persoane sociabile, bine-văzute de oameni, dar când ieşeau  din scena publică, îşi luau sacii cu pietre de moară în spate şi luptau pentru fericire. Cădeau, se ridicau, se scuturau pe genunchi şi începeau să urce din nou. Chiar dacă viaţa le mai trăsese încă zeci de mii de şuturi. Strângeau din dinţi şi îşi duceau lupta până la capăt. Dar, cei care îi vedeau pentru prima dată, nu ştiau drama din spatele aparentei lor fericiri.

Astăzi se vinde fericirea – toate spoturile publicitare, toate clipurile publicitare prezintă situaţii fericite, oameni zâmbitori, fericiţi, plini de reuşite, oameni perfecţi. Astăzi, nu ai voie să fii altfel decât fericit. Şi totuşi, trăim într-o societate tristă, apăsată de nevoi, de lipsuri, de griji. De unde discrepanţa asta? Poate că din cauza faptului că, în spatele unui zâmbet aparent fericit se ascunde o dramă.

Gândiţi-vă la cel mai fericit om pe care l-aţi întâlnit şi analizaţi-l un pic. Atât cât ştiţi despre omul respectiv. Sau mai bine întrebaţi-l direct despre necazul pe care îl trăieşte. Cu siguranţă că îl veţi lua prin surprindere şi s-ar putea să descoperiţi un altfel de om, cu necazuri, cu lipsuri, cu nevoi care trebuie rezolvate. Dacă am filosofa, am spune că suntem fericiţi atât cât ne permite viaţa.

Şi cum spunea o prietenă – fiecare om, fiecare copil, trece prin necazurile şi dramele proprii. Dacă ajungi să auzi povestea fiecărui om, fiecărei familii, îţi vei da seama că în spatele fiecărei aparente fericiri, sunt lucruri triste, pe care nu le credeai posibile. Şi atunci îţi vei da seama ca trăim într-o lume a zâmbetelor triste.

Şi totuşi zâmbetul este considerat leacul tuturor situaţiilor negative. Zâmbiţi aşadar! Chiar dacă zâmbetul este trist! Mâine va fi un zâmbet fericit!

The post Zâmbete triste appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Fie că îţi doreşti să fii perfect la muncă, fie că îţi doreşti să ai o relaţie perfectă, fie că îţi doreşti cu ardoare ca odrasla ta să fie perfectă, nu faci altceva decât să pui presiune inutilă pe tine şi pe cei de lângă tine. Pentru că, atunci când vei atinge perfecţiunea pe care tu ţi-ai dorit-o, îţi vei dori din ce în ce mai mult să te perfecţionezi. Faptul că ne dorim să fim mai buni şi că tindem spre perfecţiune nu constituie un lucru rău, dar ducerea acesteia către un crez în viaţă, ne poate schimba la 180 de grade. Şi perfecţiunea pe care o atingem noi, poate să reprezinte o stare perfectă de imperfecţiune pentru cei faţă de care avem o interacţiune.

În ultima vreme, am observat că din ce în ce mai multă lume, tinde spre a fi perfectă. Cel puţin în ochii lumii. Pe Facebook, dacă te uiţi, vezi o mulţime de exemple de oameni perfecţi, de familii perfecte, de copii perfecţi, de vieţi perfecte. Dacă revii în viaţa reală, vezi foarte multă lume care pozează în oamenii perfecţi, în oameni cu o viaţă exemplară, în profesionişti în ale perfecţiunii. Imperfecţiunea. deşi foarte prezentă în viaţa multora dintre noi este ascunsă sub preş. Şi lăsăm la suprafaţă doar “hainele de gală”, pentru că societatea ne vrea spoiţi în oamenii perfecţi.

Imperfecţiunea este damnată, nu are voie să existe în viaţa noastră. A devenit un subiect tabu să discuţi despre imperfecţiune. Negăm cu toată fiinţa noastră că mai avem şi momente de slăbiciune, atunci când îşi face apariţia omul real din noi. Cu alte cuvinte ne place să avem o viaţă falsă, plină de compromisuri, doar pentru a ne păcăli conştiinţa. Încercăm să avem tot timpul zâmbetul pe buze, dar sufletul plini de cicatrici. Încercăm să fim prietenoşi cu toţi cei de lângă noi, chiar dacă sufletul nostru simte altceva. Încercăm să părem nişte oameni împliniţi, chiar dacă, atunci când rămânem noi cu noi, ne dăm seama că suntem săraci cu adevărat. Încercăm să fim tari în faţa obstacolelor vieţii, când interiorul nostru se clatină mai ceva ca la un cutremur. Încercăm să fim iubitori, dar nu recunoaştem că mai avem mult de luptat până să ajungem la nivelul la care, chiar să dăruim iubire.

Oricât ne dorim noi să ascundem lucrul acesta, sunt momente în care suntem falşi. Suntem falşi pentru că ne place să părem altceva faţă de ceea ce suntem cu adevărat. Suntem falşi pentru că ne îmbrăcăm viaţa noastră cu un ambalaj frumos, ascunzând de ochii lumii, problemele noastre reale. Suntem falşi când zâmbim chiar dacă nu o facem din toată inima, doar pentru că aşa este frumos.

Este oare aşa de greu ca din când în când să mai lăsăm să se vadă imperfecţiunile fiecăruia dintre noi? Să lăsăm să se vadă defectele pe care fiecare dintre noi le are? De ce este aşa de greu să fim noi, să fim aşa cum conştiinţa noastră ştie că suntem? Oare pe cine vrem să păcălim că suntem perfecţi, tari ca o stâncă şi puternici ca zeii din antichitate? Imperfecţiunea poate fi transformată în atuu, pe când perfecţiunea, odată ce ai ajuns aparent la ea, se poate transforma într-un dezavantaj, în deazavantajul că nu îţi trăieşti propria ta viaţă.

“Dacă nu poţi iubi imperfecţiunea, cu siguranţă nu o să poţi vreodată iubi perfecţiunea.” – Maria Damian. Sau cu alte cuvinte acceptaţi că fiecare dintre noi are o doză mare de imperfecţiuni şi nu le mai ascundeţi. De abia atunci când vom recunoaşte că suntem oameni imperfecţi, vom putea să ne îmbunătăţim şi să devenim mai buni, dar nu perfecţi.

Încercaţi să nu mai păreţi perfecţi. Încercaţi să fiţi fericiţi.

The post Perfecţiunea şi imperfecţiunea appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Luptăm în fiecare zi cu mori de vânt, căutăm tot timpul să ne îmbunătăţim viaţa şi tot timpul suntem dornici de a obţine mai mult. Fără să ne gândim că poate acel mai mult nu ne va face bine. Nouă şi celor de lângă noi. Dar noi continuăm să tindem spre idealuri, fără să ne gândim dacă acele idealuri sunt pentru noi sau nu. Şi de cele mai multe ori, ajungem la acele ţinte şi nu mai simţim nici o satisfacţie, simţim că am murit pe interior, simţim că nu aşa ne aşteptam să fie, atunci când am plecat la drum.

Şi atunci începem să realizăm că nu am luptat pentru ceea ce trebuia să conteze cu adevărat pentru noi, ci am fugit după o himeră. Şi mai mult decât atât ne dăm seama că pentru a atinge acest “ideal” am pierdut tot ce era mai scump pentru fiecare dintre noi. Sunt mulţi oameni care îşi pierd liniştea ce doar în familie o regăseşti, oameni care îşi pierd minţile încercând să caute o stare din ce în ce mai bună. Dar care pierd din vedere lucrurile şi stările care le aduceau liniştea cu adevărat. Acele puncte de echilibru care îi făceau să funcţioneze la parametri normali.

Şi atunci încep să apară regretele şi deziluziile. Regretele că nu au fost atenţi la cei de lângă ei, regretele că au luptat pentru lucruri materiale şi si-au pierdut liniştea sufletului, sau acea stare de ZEN. Regretele că acum nu mai au cu cine să îşi împartă bucuriile şi tristeţile. Firea noastră umană ne face să ne dorim luna de pe cer, fără să ne gândim şi la cei de lângă noi.

Sunt multe familii care se destramă pentru că unul din cei doi soţi caută doar fericirea lui şi nu fericirea familiei. Şi de cele mai multe ori, uită că până într-un starea de fericire îi era adusă tocmai de omul de lângă el. Şi nu de puţine ori s-a dovedit faptul că, fericirea unuia dintre soţi, aduce nefericirea celuilalt. Şi de aici încep dramele, din lipsa mersului către fericirea în doi, din lipsa de comunicare, din prea mult egoism, din prea mult individualism.

Şi nu pot să nu mă gândesc la ce însemna ideea de familie, pe vremea bunicilor noştri, şi chiar în tinereţea părinţilor noştri. Atunci când soţii luptau pentru a ţine familia unită, atunci când niciunul dintre ei nu era emancipat şi erau mulţumiţi cu viaţa în doi. Îşi trăgeau seva şi starea de mulţumire din zâmbetul copiilor şi din îmbrăţişările lor. Acum lumea s-a emancipat şi nu încearcă să mai repare, înlocuieşte direct ceea ce consideră că s-a stricat în relaţia lor. Şi de cele mai multe ori, se înlocuieşte soţul sau soţia.

“Familia și nu individul este celula socială. De aici rezultă că pentru a face să progreseze societatea, sub toate raporturile, mijlocul cel mai sigur și mai direct este să facem să progreseze familia, prin virtute. Familia este leagănul societății civile și doar la vatra părintească se pregătește și se hotărăște destinul patriei” – Papa Leon al XIII-lea.

The post Unele alegeri pot distruge appeared first on Durbaca Ionut Lucian.