Rămâne soare, rămân vorbe bune, amintiri plăcute lăsate celor ce ne-au cunoscut ? Atunci am fost un suflet frumos ce a atins alte suflete, lăsând ceva în urma noastră. Suntem suflete și după trecerea noastră pe pământ doar atât va rămâne. Nu tu averi, nu tu palate, nu tu grupurile în care am activat. Doar un suflet ce va trebui să călătorească, în lumină sau în întuneric. Fiecare faptă făcută pe pământ se va reflecta atunci când noi nu vom mai fi. Fiecare vorbă spusă la momentul potrivit, ne va încărca atunci când nu vom mai putea vorbi. Fiecare zâmbet dăruit celui trist, ne va ghida în drumul nostru spre….. Spre acel ceva spre care tânjește sufletul nostru.

Suntem noi oameni care lasă doar lumină în urma noastră? Sau suntem furnizori de tristețe? Clipa finală poate veni în orice moment, fără să mai avem dreptul la o ultimă dorință. Noi suntem singurii care, în mintea noastră, amânăm momentul în care va veni. Din frică, sau dintr-o bucurie prea mare a vieții. Dar, sunt oameni care prin plecarea lor ne mai trag un semnal de alarmă. Pe moment, după care iar o luăm la galop, considerându-ne nemuritori. Sunt cazuri pe care le tot auzim. Moartea se plimbă în stânga noastră, sau în dreapta noastră. Parcă ne dă târcoale, luând când pe unul, când pe altul. Fără să anunțe, fără să trimită scrisori de programare. Vine și doar atât. Nu te întreabă dacă ești pregătit.

Și atunci îți dai seama că este prea târziu pentru cei care nu mai sunt. Tu încă mai ai timp – asta dacă nu uiți până mâine că ești muritor. Se duc tineri, se duc bătrâni, se duc copii. Și se tot duc lăsând în urma lor goluri. Care nu se vor umple vreodată. Pentru că fiecare suntem unici și ne lăsăm dâra de lumină sau de întuneric. Puțin câte puțin ne putem pregăti pentru călătoria noastră finală. Dacă conștientizăm că mai devreme sau mai târziu se va sfârși. Sună deprimant, știu. Și totuși viața este atât de scurtă.

De când bunicul meu și-a terminat călătoria în lumea asta, mi-a rămas în minte ultimele clipe ale lui. În ultimele lui zile bunicămiu a întrebat pe cei ce aveau grijă de el – ”ați dat de mâncare tinerilor care mă așteaptă afară?”. Afară nu aștepta nimeni din cei ce pot fi văzuți. Și la un moment dat tot trăgea cu mâinile ca și cum s-ar fi agățat de o sfoară. Și spunea ”vreau să mai trag de firul ăsta de ață, dar s-a terminat”. Pentru mine cele de mai sus au rămas adânc întipărite în minte. Pentru că în ultimele noastre momente nu mai avem timp nici măcar de regrete.

Viața este frumoasă, dar foarte scurtă. Așa că poate ar fi bine ca, din când în când să ne mai gândim la propriul nostru final. Pentru că finalul nostru va fi individual. Doar noi și conștiința noastră. Fie că suntem cunoscuți, fie că suntem anonimi. Finalul este aproximativ la fel la fiecare. Uneori mai dur, alte ori mai lin. Ce rămâne după noi poate fi lumina aducerii aminte, sau întunericul uitării. De noi depinde dacă în călătoria noastră sădim lumină sau întuneric. Dacă ne vom analiza viața din când în când vom ști dacă oferim căldură celor de lângă noi. Sau le luăm din bucuria de a trăi. Și vom ști ce avem de făcut. Fiecare în dreptul lui.

Tu te-ai întrebat vreodată ce lași în urma ta? Dacă nu, poate că este timpul să te întrebi. Încă nu e târziu să schimbi ceva.

The post Ce rămâne după noi appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Sunt multe lucruri pe care mi le-as dori sa le fac in viata aceasta. Unele probabil ca se vor opri la stadii de vise, altele vor avea ocazia sa se indeplineasca. Dar cel mai important va fi ca imi voi atinge niste idealuri si niste obiective. Din fericire pentru mine, unele dintre ele se intampla in momentul de fata, altele au sanse foarte mari sa se intample in viitorul apropiat.

Un prieten, ce mi-a urmarit foarte atent activitatea mea la Superblog 2012 mi-a ridicat o intrebare, la care pe moment nu am avut raspuns. Si nu pentru ca nu as fi un tip hotarat, ci mai degraba pentru ca am fost pus in postura de a alege intre mai multe posibile destinatii viitoare ale viitorului meu job. Si aici ma refer la Radio Lynx, Trilulilu, Connect, PHOTO Magazine, PRwave, 121.ro, Robintel.ro, Obisnuit.eu, MoneyWatch.ro, ArenaIT.net, JurnalLifeStyle.ro. M-a intrebat ce mi-as dori sa fac daca unul dintre acesti parteneri mi-ar spune ca de maine m-ar angaja?

Ehei ce tareas fi eu atunci – imi si inchipui cu se bat partenerii media de la Superblog 2012 pe mine si sar cu oferte halucinante. Dar, va rog sa ma treziti, pentru ca imi pare ca ma departez de la subiect. Ceea ce mi-am dorit si imi doresc in continuare este sa evoluez intr-un domeniu captivant – cel de media. Si pentru ca are legatura cu domeniul in care activez acum – radio – cred ca cei de la Radio Lynx ar fi varianta optima pentru mine.

Ma si inchipui intr-o pozitie de marketer – mai exact marketer strategic si de dezvoltare. Am in cap niste strategii pentru o pozitionare mai buna a brandului Radio Lynx in randul radiourilor online. Una dintre strategiile pe care le-as adopta imediat ar fi o promovare continuua a Superblog. Si aici nu ma refer la o promovare doar pe perioada de desfasurare a concursului. Ma refer la promovarea Superblog in tot timpul anului. Am sa explic si de ce. In aceasta perioada s-au scris zeci de mii de articole, de catre un numar de blogeri. Va cer doar sa va inchipuiti cum ar fi ca prin promovarea Superblog in tot timpul anului sa se atraga un numar dublu de bloggeri, care sa scrie despre Radio Lynx si partenerii media.

Bineinteles ca ar fi o colaborare cu toti partenerii media ai Superblog, pentru ca doar impreuna putem sa ne promovam reciproc si fiecare sa urce in ierarhia online pe domeniul sau. Sunt zeci de mii de articole, unele mai reusite, altele mai putin reusite. Oare cum ar fi daca in fiecare zi s-ar citi cele mai bune postari, sau s-ar discuta cu omul din spatele postarii. In felul acesta se va da si o nota personala articolelor prin faptul ca autorii isi vor dezvalui emotiile avute din spatele laptop-ului. Nu este usor sa creez articole la comanda.

In plus as merge pe parteneriate strategice cu un radio clasic – on air, impreuna cu care sa realizez emisiuni ce sa se difuzeze atat pe Radio Lynx, cat si pe radioul partener. Si in acele emisiuni sa se discute despre Superblog.

Sunt de 2 ani concurent la Superblog si cred ca a venit momentul ca acesta sa treaca la nivelul urmator. Cred ca si-a atins maturitatea necesara pentru a iesi in lumea mare.

Postare scrisa pentru Superblog 2012.

The post Ce mi-as dori….. appeared first on Durbaca Ionut Lucian.