Nu știu cum se face dar, fie nu le găsesc pe niciuna, de parcă au făcut un pact să se ascundă. Fie găsesc doar una și cealaltă nu vrea să apară și pace. Parcă s-au vorbit și parcă au plănuit să îți dea peste cap planurile. Și pui pariu că le-ai lăsat într-un loc în care puteai să le găsești și cu ochii închiși. Dar, tragedie, nu sunt la locul lor. De parcă aseară au avut petrecere și stau amețite printr-un colț al camerei, acolo unde le-a prins vremea. Faci repede reconfigurare de traseu și îți dai seama că mai ai o pereche nou nouță. Special luată pentru astfel de situații. Și cu o ușurare mare le iei și ai ieșit pe ușă în graba cea mare.

Încerci să închizi ușa, dar îți dai seama că nu ai luat cheile de la apartament din casă. Te întorci și o iei de la capăt. Puteai să pui pariu că erau pe barul de pe hol. Dar ți-ai găsit – nu sunt acolo. Ai senzația că toate au făcut front comun să te întârzie cu orice preț. Îți vine ideea salvatoare de a le căuta în borseta pe care ai avut-o aseară. Ups, nu sunt nici acolo. Începi să te enervezi și îți vin tot felul de scenarii în minte. Iar unul dintre ele riscă să se transforme în realitate. Riști să nu poți ieși din casă fără acele chei. Le vezi cu coada ochiului cum stau atârnate în cuier. Nu îți explici cum au ajuns acolo – dar timpul este scurt și trebuie să ieși din casă.

Ajungi la mașină, te urci și pleci mașina. Totul este bine, ești pe drumul cel bun. Dar, intri pe strada principală și îți dai seama că doar dacă ai avion poți să ajungi în timp util. Vezi mașinile una în spatele celeilalte la câțiva milimetri una de alta. Resemnat te așezi la coadă. Vrei să fii civilizat și să respecți regulile de circulație. Unii te-ar numi papagal că stai să aștepți – da, acei care se cred zmeii șoselelor. Și stai pentru că de mers cu mașina nu poate fi vorba. Se înaintează în ritm de melc sătul. De, trăiești într-un oraș important al României și asta presupune niște dezavantaje. Vei amâna lucrurile importante pe care le aveai de făcut până la prima întâlnire pe care o ai stabilită. Te resemnezi că astăzi va fi una din acele zile în care din cauza șosetelor și cheilor va fi dată peste cap.

Începi să realizezi că ușor-ușor, în acea dimineață îți vei transforma mașina în birou. Asta este, încerci să reduci disconfortul la minimum și să salvezi ce mai poate fi salvat din ziua respectivă. E tardiv să te enervezi. Oricum nu mai rezolvi nimic și lucrurile nu se întâmplă mai repede. Și ceilalți oameni trec prin aceleași stări ca ale tale. Și nici măcar nu sunteți voi vinovați. Ce să-i faci, nu ai ce să-i faci! Trebuie ca de mâine să pleci cât mai repede din casă. Și îți promiți că te trezești cu jumătate de oră mai devreme. Pentru a evita situațiile neplăcute ce pot apărea.

Sunt sigur că la un moment dat ați trecut și voi prin astfel de stări și că diminețile nu sunt întotdeauna acele momente plăcute în care îți încarci bateriile pentru o nouă zi de muncă. Important este ca fiecare dintre noi să își seteze lucrurile astfel încât să fim echilibrați și să ne ajutăm noi pe noi. Și să luăm astfel de lucruri cu zâmbetul pe buze. Măcar să ai o percepție pozitivă a întâmplărilor prin care treci.

The post Șosetele te întârzie appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Sursa foto: promotor.ro

În fiecare zi pe care o petrec pe drumurile din Iași, trebuie să întâlnesc un șofer care în inconștiența lui să facă depășiri la limită, să treacă pe culoarea galben/roșie a semaforului, să meargă mult peste limita de viteză. Dacă intrăm pe grupurile de profil din oraș sunt mulți oameni care întreabă dacă sunt radare în oraș. Și mai ales unde sunt amplasate. Nu iau apărarea Poliției Rutiere – dar prezența lor stopează multe din pornirile noastre de vitezomani sau de regi ai șoselelor. Și poate că prezența lor pe străzi ne face să ajungem înapoi acasă sănătoși.

Știu, veți spune că drumurile sunt proaste, că nu este infrastructură. Dar, totuși multe din accidentele produse în Iași sunt din vina inconștienței șoferilor. Fiecare dintre noi, atunci când suntem la volan, este bine să fim preventivi. Să nu ne ghidăm pe principiul ” nouă nu ni se poate întâmpla”. Aseară a murit un om nevinovat, iar alții sunt în spitale în stare gravă. Asta, din cauza inconștienței unui alt șofer care, pe lângă faptul că era băut, a mers și cu viteză. Altfel acul de la vitezometru nu se bloca la 155 km.

Discuția este complexă, dar am să vă povestesc despre un accident în care am fost implicat la începutul acestei luni, chiar pe 1 martie. Dap, la mine primăvară a venit cu un accident. O clipă de neatenție, un pic de zvâc din partea celuilalt șofer, o stradă îngustă și accidentul a fost gata. Nici nu mai contează a cui a fost vina – legea ne dădea dreptate ambilor șoferi. Unele articole din Codul Rutier îmi dădeau dreptate mie, alte articole îi dădeau dreptate lui. Am întrebat 10 persoane a cui este vina. Nu au coincis părerile – în sensul de a fi unanimitate. Dar, toată bătăia de cap de după impact nu mai era, dacă exista un pic de prevenție și din partea mea și din partea celuilalt șofer.

Gândiți-vă la cât de zguduiți vă simțiți la o ștergere, sau la o mică tamponare, produse la o viteză de 30 km/h. Oare cum ar fi la un impact de 60 km/h? Am fost zguduit în câteva tamponări ușoare, unele din vina mea, altele din vina altora. Vă spun că atunci, nu vă mai gândiți la cine este vinovat. Nici măcar nu este așa de important. Importantă este starea de disconfort creată și alterarea stării de sănătate. Tablele se repară, dar o clipă de neatenție și inconștiență la volan, îți pot transforma viața într-un chin. Ție și altor familii implicate.

Fostul meu instructor auto avea o vorbă: ”Ionuț, cât vei fi la volan, trebuie să ai privirea la 360 de grade. Și să îi păzești tu pe alții. Așa vei ști că ai șanse mai mari să nu intri pe ușa casei tale cu picioarele înainte”. Ceasul rău, pisica neagră pot fi evitate cu un pic de prudență și responsabilitate la volan. Iar atunci când ne urcăm la volan să ne gândim că și alte familii vor să ajungă acasă întregi, ca și noi. Oricât de mult ne-am grăbi, nu merită să ne asumăm niște riscuri inutile. Iar atunci când vezi un tănău pe stradă, lasă-l să se ducă. Nu îți pune mintea cu el. Dacă el nu ține la viața lui, ține măcar tu la a ta.

Atunci când se înăsprește Codul Rutier sărim ca arși. Dar, poate că multe din modificările făcute sunt tot pentru siguranța noastră în trafic. Anul trecut în România au murit 1700 de oameni și au fost răniți 7500 în accidente rutiere. Sunt aproape 10.000 de oameni care au avut de suferit pe șoselele din România. Plus familiile tuturor celor implicați. Oare merită atâta grabă? Oare merită să trecem cu viteză de peste 30-40 km peste limita admisă și să ne punem viața în pericol?

Să nu mai dăm vina că ăla are numere de BT,VS,NT, etc. Să nu ne mai considerăm noi singurii șoferi profesioniști și cu experiență. Iar toți ceilalți trebuie să ne dea nouă prioritate pe aceste considerente. Să începem să respectăm regulile de circulație de pe străzile din Iași. Să ne asigurăm când facem depășirile și să nu ne bazăm că se va feri cel din fața noastră, sau de pe contrasens. Să nu mai forțăm semafoarele și să ne punem centura de siguranță. Să nu mai vorbim la telefon în timp ce șofăm. Dacă am băut să știm că și taxiul este o variantă de luat în calcul. Și să învățăm că oricât de incisivi am fi la volan, oricât de mult am merge pe liniile de tramvai și am forța reintrarea pe bandă tot cam în același timp ajungem. Diferența între cei care se grăbesc și ceilalți este de 10 -15 minute. Merită?

The post Cum se moare în accidente rutiere la Iași… appeared first on Durbaca Ionut Lucian.