Șosetele te întârzie

De felul meu sunt un tip organizat, căruia îi place să pună lucrurile în ordine. Și să știe exact unde este locul fiecărui lucru. Dar, de multe ori mi se întâmplă să caut disperat lucrurile prin casă. Să nu le găsesc și pace. Atunci când am mai mare nevoie de acele lucruri. Iar de cele mai multe ori mi se întâmplă să caut lucrurile mult și bine și ele să nu apară. Iar cel mai dese lucruri care fac picioare sunt șosetele. Da, ați auzit bine șosetele fac picioare atunci când mă grăbesc mai mult și când am cea mai mare nevoie. Și îți dai seama că șosetele te întârzie.

Șosetele te întârzie

 

Nu știu cum se face dar, fie nu le găsesc pe niciuna, de parcă au făcut un pact să se ascundă. Fie găsesc doar una și cealaltă nu vrea să apară și pace. Parcă s-au vorbit și parcă au plănuit să îți dea peste cap planurile. Și pui pariu că le-ai lăsat într-un loc în care puteai să le găsești și cu ochii închiși. Dar, tragedie, nu sunt la locul lor. De parcă aseară au avut petrecere și stau amețite printr-un colț al camerei, acolo unde le-a prins vremea. Faci repede reconfigurare de traseu și îți dai seama că mai ai o pereche nou nouță. Special luată pentru astfel de situații. Și cu o ușurare mare le iei și ai ieșit pe ușă în graba cea mare.

Încerci să închizi ușa, dar îți dai seama că nu ai luat cheile de la apartament din casă. Te întorci și o iei de la capăt. Puteai să pui pariu că erau pe barul de pe hol. Dar ți-ai găsit – nu sunt acolo. Ai senzația că toate au făcut front comun să te întârzie cu orice preț. Îți vine ideea salvatoare de a le căuta în borseta pe care ai avut-o aseară. Ups, nu sunt nici acolo. Începi să te enervezi și îți vin tot felul de scenarii în minte. Iar unul dintre ele riscă să se transforme în realitate. Riști să nu poți ieși din casă fără acele chei. Le vezi cu coada ochiului cum stau atârnate în cuier. Nu îți explici cum au ajuns acolo – dar timpul este scurt și trebuie să ieși din casă.

Ajungi la mașină, te urci și pleci mașina. Totul este bine, ești pe drumul cel bun. Dar, intri pe strada principală și îți dai seama că doar dacă ai avion poți să ajungi în timp util. Vezi mașinile una în spatele celeilalte la câțiva milimetri una de alta. Resemnat te așezi la coadă. Vrei să fii civilizat și să respecți regulile de circulație. Unii te-ar numi papagal că stai să aștepți – da, acei care se cred zmeii șoselelor. Și stai pentru că de mers cu mașina nu poate fi vorba. Se înaintează în ritm de melc sătul. De, trăiești într-un oraș important al României și asta presupune niște dezavantaje. Vei amâna lucrurile importante pe care le aveai de făcut până la prima întâlnire pe care o ai stabilită. Te resemnezi că astăzi va fi una din acele zile în care din cauza șosetelor și cheilor va fi dată peste cap.

Începi să realizezi că ușor-ușor, în acea dimineață îți vei transforma mașina în birou. Asta este, încerci să reduci disconfortul la minimum și să salvezi ce mai poate fi salvat din ziua respectivă. E tardiv să te enervezi. Oricum nu mai rezolvi nimic și lucrurile nu se întâmplă mai repede. Și ceilalți oameni trec prin aceleași stări ca ale tale. Și nici măcar nu sunteți voi vinovați. Ce să-i faci, nu ai ce să-i faci! Trebuie ca de mâine să pleci cât mai repede din casă. Și îți promiți că te trezești cu jumătate de oră mai devreme. Pentru a evita situațiile neplăcute ce pot apărea.

Sunt sigur că la un moment dat ați trecut și voi prin astfel de stări și că diminețile nu sunt întotdeauna acele momente plăcute în care îți încarci bateriile pentru o nouă zi de muncă. Important este ca fiecare dintre noi să își seteze lucrurile astfel încât să fim echilibrați și să ne ajutăm noi pe noi. Și să luăm astfel de lucruri cu zâmbetul pe buze. Măcar să ai o percepție pozitivă a întâmplărilor prin care treci.

 

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.