Oameni frumoși ai Iașului episodul 17

Oameni frumoși ai Iașului episodul 17. Este zi de miercuri prilej de a mai scrie despre ei, despre oamenii frumoși pe care i-am întâlnit de-a lungul vieții mele. Simt nevoia să mă repet – mai ales pentru cei care intră pentru prima dată pe articolele mele despre oameni frumoși ai Iașului – ceea ce scriu vine din experiența personală pe care am avut-o cu acești oameni. Îmi puteți da dreptate, cum la fel de bine puteți să nu fiți de acord cu mine. Dar, scriu despre ei pentru că m-am săturat de oamenii care ies în față deși nu au pe ce se baza în afara tupeului, iar oamenii frumoși au bunul simț de a face în tăcere lucruri frumoase.

Oameni frumoși ai Iașului episodul 17

Oamenii frumoși ai Iașului episodul 17

Astăzi va fi o altfel de postare. O postare despre un om frumos al Iașului apropiat sufletului meu. Veți înțelege de ce. Este un om altfel, mult mai profund decât majoritatea, dar totuși adânc ancorat în realitățile zilelor noastre. Un om care și-a ales o misiune grea, plină de pericole ce pândesc la tot pasul. Dar, indiferent de acestea este unul din oamenii asumați. Cu defecte și calități. Care niciodată nu a căutat să pară altfel decât uman. Ne cunoaștem de foarte mult timp și nu l-am văzut niciodată asumându-și ”roluri” care să nu se potrivească modului lui natural de a fi. Ceea ce mi-a plăcut la el a fost modul în care vede relația om-Dumnezeu.

Dincolo de ”meseria” pe care o are este unul dintre oamenii puternic ancorați în viața actuală. Și dacă vreți, pentru cine îl ascultă și îi urmează sfaturile este unul dintre punctele de echilibru ale vieții zbuciumate. Pentru că de fiecare dată când am mers să vorbesc, am primit sfaturi utile atât pentru găsirea liniștii, cât și pentru găsirea echilibrului meu interior. Când a trebuit a fost ferm în cuvintele folosite, dar a știut să privească lucrurile în ansamblu. Ceea ce m-a fascinat tot timpul la el a fost bucuria cu care vede viața și se raportează la lucrurile esențiale din ea. Prima dată când ne-am întâlnit în situații neoficiale, a fost acum 9-10 ani, dacă nu mă înșel. La o nuntă, locul în care nu mă așteptam să îl întâlnesc. Atunci a venit zâmbind la mine și mi-a spus calm că este om ca toți ceilalți. Dincolo de ceea ce face zilnic pot să îl întâlnesc și la o nuntă.

Omul despre care scriu astăzi este Preotu Alin, unul dintre preoții echilibrați ai zilelor noastre. Un om care are tot timpul sfaturi ce păstrează echilibru și dacă vreți își asumă cuvintele pe care le folosește. Am fost fascinant de modul în care știe să potrivească cuvintele cu starea sufletului tău. În fiecare cuvânt al lui este pus un înțeles aparte, pe care dacă ești atent îl observi. Chiar dacă uneori este mai dur în exprimare, are acea duritate care uneori mai trebuie folosită din când în când pentru a retrezi oamenii în simțiri. Dacă îl vezi pe stradă, trece neobservat, pentru că îi place să își vadă de sufletul lui. Când te uiți în ochii lui îi vezi bucuria și liniștea sufletului.

Sunt mulți oameni pe care i-a ajutat într-un mod sau altul. Dar asta o știe doar el și persoanele pe care le ajută. Îi place să fie liniște în jurul faptelor lui bune. Poate și pentru că, atunci când faci un bine e de ajuns că știi tu, cel pe care l-ai ajutat și Dumnezeu. Într-o perioadă în care cu precădere se caută motive pentru a scoate în evidență doar cei ce greșesc, Preotul Alin este unul dintre OAMENII care slujesc sufletelor oamenilor care au nevoie de puncte de echilibru. Și-a asumat tot ceea ce derivă din ajutorul pe care îl oferă zi de zi. Și poate tocmai de asta este iubit și respectat de majoritatea oamenilor care au interacționat cu el.

Preotu Alin este unul dintre acei oameni pe care îi bine să îi ai alături. Și nu doar datorită ”jobului”, ci pentru că este acel tip de om care nu te lasă la greu și care tot timpul îți poate sări în ajutor atunci când ești în bătaia furtunilor din viață. Și are o calitate – nu se bagă în viața ta cu forța, ci așteaptă până când realizezi că poate ar fi bine măcar să discuți odată cu el. Are și el războaiele lui, pe care le duce în tăcere și cu o bucurie ce rar mi-a fost dat să văd.

Felicitări pentru tot ce faceți părinte Alin și pentru modul în care știți să pansați rănile sufletești pe care le au oamenii. Și pentru modul în care știți să păstrați liniștea atât cea interioară, cât și cea exterioară. Doar dumneavoastră știți ce războaie duceți.

Lasă un răspuns