Nici nu mai contează de ce s-a ajuns aici. Nici nu este important. Părinții care pot să își ducă copiii la școală știu câtă fericire apare pe chipul copiilor. Cel puțin în prima zi de școală. La fel de bine părinții știu ce înseamnă un nou început școlar și câtă investiții au făcut. Dar, dacă un deștept de ministru spune că ”învățământul este gratuit în România – jumătate plătește statul, jumătate plătesc părinții”. Tocmai din cauza aceasta probabil că este și abandonul școlar la cote așa de mari. Pentru că sunt părinți ce nu își pot suporta jumătatea din ”gratuitatea” unui an școlar.

Puțini se gândesc la copiii ai căror părinți nu își pot permite să îi țină în școală. La conducătorii țării. Oare ce este în sufletul unui copil, atunci când vede alți copii de vârsta lui cu ghiozdanele în spate? Credeți că ar vedea bucuria unui nou început? Sau ar oferi circumstanțe atenuante părinților pentru că nu i-au dat șansa să meargă la școală? Copii aceștia pot fi denumiți aripi frânte și îngeri maturizați.

Din păcate și o parte din copiii ce au șansa să meargă la școală devin îngeri maturizați și au aripi frânte. Pentru că sistemul actual de învățământ le frânge copilăria. Dacă acești copii nu au norocul de un dascăl care să se gândească la evoluția lor viitoare și nu la tocitul din cărți. Practic dacă au șansa să aibă un dascăl vizionar și care să pună accentul pe personalitatea copiilor, viitorul lor nu va fi cenușiu. În schimb dacă au neșansa să aibă un dascăl aplecat doar spre planul trimis de minister, fără să pună accent și pe copilăria lor, atunci vor deveni mici roboței. Eventual fără personalitate și fără să poată să aibă propria opinie.

Iar noi părinții avem poate rolul cel mai important în dezvoltarea armonioasă a propriilor copii. Dacă vom avea pretenția că școala trebuie să ne educe copii, atunci vom fi deja pierzători. Dacă nu vom înțelege că ei, copiii noștri au nevoie de noi lângă ei, atunci să nu ne mirăm că se depărtează de noi de la vârste fragede. Dacă vom pune accentul doar pe a încărca copilul cu învățat, cu diverse cursuri de dezvoltare a abilităților, copiii noștri vor deveni obosiți înainte de vreme. Dacă ne vom educa proprii copii să aibă doar capul plecat, pe principiul ”capul plecat sabia nu-l taie”, să nu ne mirăm în viitor că nu își vor putea asuma deciziile.

Copiii noștri au nevoie de ajutorul nostru. Și nu doar de ajutorul financiar. Pentru că mai târziu, când vor crește își vor aminti doar momentele petrecute cu părinții alături. Sau de momentele în care doreau să își descarce sufletul și părinții nu aveau timp de sentimentele lor. Dacă nu vom putea să ne implicăm activ în viața lor să nu avem pretenția că suntem cei mai buni prieteni ai lor. Trebuie să realizăm că viitorul propriilor copii stă în mâinile noastre și ale dascălilor. Și că odraslele noastre nu sunt intangibile și nu pot fi deranjate cu păreri contrare opiniei lor despre ei.

Dragostea noastră a părinților către copii nu trebuie condiționată de nimic. Îi iubim necondiționat și facem tot ce ne stă în putință pentru a avea un viitor strălucit. Sunt ai noștri și suntem răspunzători direct de ei. Încă din momentul în care s-au născut și până când vom închide ochii. Și dacă vreți este imaginea noastră proiectată în viitor. Fiecare sentiment investit în ei, îi vor ajuta să aibă încredere în ei. Tot ceea ce le insuflăm astăzi îi va ajuta în viitorul mai apropiat sau mai îndepărtat.

”Rădăcinile noastre se ascund în copilăria care ne luminează viitorul” – Marius Torok

The post Aripile frânte și îngeri maturizați appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Mănăstirea Petru Vodă se află în Poiana Largului la 40 de km de Târgu Neamț, într-un loc în care uiți de toate lucrurile lumești și parcă ești mai aproape de Dumnezeu.
Am revenit la Petru Vodă după aproape jumătate de an și parcă nu s-a schimbat nimic. Doar în inimile și sufletele noastre – al meu și al Simonei, simțeam că liniștea noastră vine de pe aceste meleaguri.
Este o zonă încărcată de dumnezeire și de tot ce este mai sfânt pe lumea aceasta. Îngerii coboară pe pământ și merg alături de oameni. Nu pot să uit cum stau oamenii la rând, uneori și peste 24 de ore, pentru a își spune păsul timp de doar 5 minute părintelui. Nu pot să uit cum oamenii sunt triști, cu gândurile la problemele pe care le au și cum, după ce au ieșit de la părintele Iustin, au o liniște dumnezeiască.
Îmi vin acum în minte, gândurile pe care le-am avut înainte de a intra la părintele Iustin și cum, ca și prima dată când am ajuns la el, mi-a anulat orice grijă și orice gând, cu o privire îngerească, ce a insuflat sufletului meu o liniste din altă lume. Am ieșit un alt om de la părinte, asta deși am intrat trist că nu putem să rămânem o perioadă mai lungă de timp. Dar cum lucrurile speciale se obțin prin râvnă, va trebui să revenim după o perioadă în aceste tărâmuri ale lui Dumnezeu.
Am rămas impresionant de cum poate părinterle Iustin să primească sufletele necăjite și să asculte păsurile oamenilor de la ora 9.00 și până la 12 noaptea, după care să meargă și să slujească până la ora 4 dimineața. Și asta în fiecare zi, timp de foarte mulți ani.
E greu să descriu în cuvinte tot ceea ce poți simți atunci când ești în preajma părintelui. Orice grijă lumească o lași la intrarea în curtea mănăstirii și esti mai apropae cu sufletul de cele sfinte.
Vă îndemn pe toți cei care îmi citiți aceste rânduri, să faceți tot posibilul să ajungeți la mănăstirea Petru Vodă să vă aduceți aminte de unde venim și unde ne vom duce. Să învățați să fiți mai buni, mai flexibili, mai aplecați spre nevoile semenilor voștri, mai calmi, mai modești, mai conștienți de faptul că fără Dumnezeu nimic nu ar fi posibil.
Voi încheia cu o frază care mi-a dat speranțe că nu vom fi singuri în aceste vremuri grele. Unul din calugării pe care i-am întâlnit acolo a spus la întrebarea mea, despre sănătatea părintelui Iustin: “Părintele e bine sănătos, mulțumim lui Dumnezeu. Se aude că va trăi 120 de ani ca Sfântul Moisi.” Să dea Dumnezeu să se întâmple așa. Avem mare nevoie de o oază de liniște și de un sfânt printe oameni.

The post Sfantul oamenilor si al lui Dumnezeu appeared first on Durbaca Ionut Lucian.