Fraţilor 2015, va fi un an ca oricare altul cu bune şi cu rele. Chiar dacă horoscopul şi previziunile astrale decretează ca va fi un an mai bun-mai rău, dacă nu ne trăim noi viaţă nu e nimic. Dacă nu facem lucrurile să meargă, dacă nu punem umărul să împingem viaţa noastră, într-un sens mai bun, oamenii ne pot cânta în strună verzi şi uscate.

Dar pentru ca fiecare dintre noi să aibă un 2015 bunicel cred că trebuie să fim atenţi la câteva lucruri şi anume:

1. Sănătate – nu ştiu dacă se datorează înaintării în vârstă, dar de câteva luni încoace, încep să mă uit cu mai multă atenţie la starea mea de sănătate. Pentru că dacă am pierdut sănătatea, e greu să mai reuşim să o recâştigăm. Aşa că, în 2015, luaţi lucrurile căt mai calm, încercaţi să primiţi ceea ce vă oferă viaţa, fără să mai puneţi presiune inutilă pe voi. Stresul zilnic nu trebuie să mai fie în capul listei în 2015.

2. Familia – echilibrul fiecăruia dintre noi vine din familie – fie că familia înseamnă o soţie(soţ) şi copil, fie că înseamnă iubit (iubită). Cel mai important lucru în viaţă este familia. Pentru că, dacă eşti un om de succes, recunoscut şi cu bani, dar nu ai lângă cine să te bucuri, nu ai nimic. Noi oamenii din ziua de azi, punem familia pe ultimul loc în priorităţile noastre. În trecut seva societăţii stătea în familie şi familia era icoană. Poate că de asta şi lucrurile erau mai sănătoase.

3. Prietenii – nu mă refer la acei prieteni care vin numai la bine, mă refer la acei prieteni care rămân lângă noi la greu. Pentru că după cele de mai sus, prietenia este un lucru rar, ce trebuie apreciat la adevărata valoare. Când ai necazuri, le treci mai uşor lângă prieteni. Poate că 2015 poate fi şi anul în care ne cernem prietenii şi consolidăm relaţiile de prietenie.

4. Job-ul – nu e pe locul acesta, pentru că este mai puţin important, ci pentru că el trebuie privit ca o sursă de asigurare a traiului zilnic. În 2015, îmi doresc ca foarte mulţi dintre voi, să ajungă să îşi facă jobul cu plăcere şi responsabilitate. Ideal este să mergeţi din plăcere la muncă şi indiferent de ce se întâmplă să faceţi lucrurile cu zâmbetul pe buze.

5. Sufletul – fiecare dintre noi are o conştiinţă, un suflet de care trebuie să aibă grijă. Să nu uităm, in 2015, să ne oprim din când în când şi să ne hrănim sufletul. Să ne mai îndreptăm ochii, din când în când măcar, către Dumnezeu şi către cele divine. Pentru că orice am reuşi să facem, dacă nu avem ajutor de Sus, e în van. Oricât am vrea noi să credem, sau nu, Dumnezeu este în tot ceea ce se întâmplă în vieţile noastre.

Dar ce este mult mai important, constă în modul nostru de a vedea viaţa şi de a pune umărul şi sufletul în parcursul nostru prin 2015. Cu siguranţă că vor fi factori externi care ne vor influenţa starea noastră de zi cu zi. Nu vom reuşi să ne canalizăm eforturile noastre doar înspre ce este cu adevărat pentru noi. Dar dacă vom încerca să păstrăm echilibrul între cele de mai sus şi factorii externi, avem toate premizele ca, la final de 2015, când tragem linie, să fim liniştiţi şi împăcaţi cu noi şi cu cei de lîngă noi.

Trăiţi-vă frumos viaţa şi nu uitaţi să fiţi în fiecare zi OAMENI FRUMOŞI!

The post 2015 appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Am să scriu despre cum trece o zi în România, o zi pentru un om care dorește să schimbe ceva într-o țară cu mentalitate de cacao. O mentalitate pe care am moștenit-o, dar pe care nu încercăm să o îmbunătățim. Ca de obicei, va fi o postare proastă, așa cum sunt majoritatea postările despre România și români. Sau mai bine spus, va fi o postare despre un sistem prost – tot este la modă acum să se discute despre sistem.

Dar tu, românul care va citi aceste rânduri, îmi vei da dreptate, cel puțin parțial. Pentru că, și tu te trezești în fiecare dimineață cu dorința de a schimba ceva în viața ta. Poate că îți dorești să îți schimbi job-ul, sau poate că îți dorești să îți mărești salariul, sau poate că unii dintre voi își doresc să își schimbe partenerul. Și te trezești, de cele mai multe ori cu noapte în cap, că așa ai învățat de la părinții tăi – ”cine se scoală de dimineață ajunge departe”. Departe, până într-un birou, băgat în colțul unei încăperi, de unde încerci să schimbi România. Și uneori te întrebi de ce nu merge. Îți pui hainele pe tine, da hainele pe care încerci să ți le schimbi de vreo 2 ani, îți faci toaleta de dimineață și încerci să te impulsionezi. Da, astăzi va fi o zi mai bună și vei avea mai multe realizări – realizări ce se vor cuantifica în venituri rotunjite pentru familia ta. Așa crezi tu….

Îți îndrepți atenția spre ceas – ai grijă să nu întârzii la job – l-ai obținut foarte greu și nu ai vrea să dai motive șefului să te dea afară. Treci prin bucătărie să îți admiri frigiderul  – unii dintre voi sunt norocoși și nu îl găsiți pe Cristian Țopescu stigând golllll, în frigiderul vostru. Iei micul dejun – e prea mult spus iei, îl înfuleci în 5-10 minute și ești gata de o nouă luptă, o luptă cu morile de vânt din sistemul românesc. Ieși din casă, de obicei pe fugă – ceasul tău era în urmă și îți dai seama de lucrul acesta, când vezi copiii intrând pe poarta grădinițelor – da, de mici sunt pregătiți pentru trezitul de dimineață. Te urci în mașina de serviciu, asta dacă ești norocos – dacă nu alergi cu limba scoasă după tramvai. Dacă nu îl prinzi iar întârzii la muncă – deja șeful s-a obișnuit cu micile tale întârzieri.

Ajungi la birou, aruncând scuze în stânga și în dreapta te duci țintă la treburile tale – da, la alea rămase nerezolvate de ieri. Păcat că nu s-a inventat ziua de 36 de ore. Poate că așa ai termina și tu la timp toate proiectele. Cum care proiecte? Cele de pe urma cărora te vei îmbogăți și vei scăpa de viața de creditat la bancă. Da, de alea vorbesc. Și te așezi în fața laptop-ului, calculatorului și de cele mai multe ori, îți aduci aminte de zicala – “Te uiți ca vițelul la poartă nouă”. Dintr-o dată începi să îți cauți cheful de muncă prin sertarele de la birou, începi să te motivezi – trebuie să îți vină cheful de muncă, îți faci planuri virtuale, de cum va arăta biroul tău și contul din bancă. Asta dacă îți pui fundul ăla mare la treabă.

Într-un final, peste vreo 20 de minute, te apuci de treabă – și ari pe câmpul muncii pionerești până când ai nevoie de o pauză de cafea – e meritată, doar ai muncit 15 minute. Și totuși simți că ceva nu merge, simți că șeful te caută prin birou cu privirea, simți că ceva se va întâmpla, ceva măreț pentru viitorul tău. Îți dai seama că era de la aburii de la cafea. Și te decizi, e momentul să îți deschizi propriul tău business, să nu mai stai după cheful șefului tău și să îi mai suporți aberațiile. Și cu un chef nebun te duci să îți rezolvi toate task-urile, să pleci și să nu te mai uiți înapoi. Te afunzi în sarcinile pe care le ai de terminat, cu gândul la afacerea căreia îi vei da startul. îți faci temeinic treburile și reușești în ziua aceea să termini tot ceea ce ți-ai propus. Îți dai seama că e tarziu, iar ai stat 2 ore peste program – așa nu se mai poate, e punctul final. Trebuie să vii și mâine, să îi predai proiectul șefului și să îi spui câte în lună și în stele.

Plictisit și obosit, te duci să îți iei geanta și să pleci acasă. S-a mai terminat o zi de muncă. Măcar astăzi ai reușit să faci ceva notabil. Pentru viitorul firmei tale – pardon, pentru viitorul firmei șefilor tăi. Te întorci spre casă –  și ca întotdeauna, în trafic dai peste un cocalar cu mașină de zeci de mii de euro, care îți râde în față. Vezi, dacă nu ai avut noroc în viață și nu te-ai născut într-o familie înstărită? De vină sunt părinții tăi, pentru că ți-au spus să mergi la școală și să studiezi – vorba aceea “Cine are carte are parte”. Și tu ai fost un copil ascultător, ai învățat, ți-ai stabilit niște principii pe care nu vrei să le încalci. Nu este etic și nici moral. Vrei să ajungi sus prin forțele tale și prin cunoștințele tale. Ajungi într-un final acasă și te uiți la ceas – e târziu, foarte târziu – firma ta va mai avea de așteptat – trebuie să faci capital să îți deschizi firma. Până atunci, vei căuta să schimbi sistemul din interior – e o muncă sisifică, dar poate că într-un final va da rezultate.

Obosit, te duci la culcare, nu înainte de a contempla la ziua care tocmai a trecut. Iarăși nu ai reușit să mănânci la timp, ai reușit să te neglijezi din nou, părinților și familiei tale nu le-ai răspuns la telefon – erai prea ocupat să rezolvi sarcinile de serviciu și să vorbești cu ai tăi clienți la telefon. Ai uitat să îți suni copiii și să le spui că îi iubești, doar ești părinte de 2 ore în timpul zilei și de weekend. Ar trebui să se obișnuiască – așa vor face și ei când vor fi  mari – vor alerga să le asigure un viitor propriilor copii. Oare e corect?

Asta înseamnă să lupți pentru viața ta, pentru o viață mai bună în România. Poate că unii dintre voi îmi vor spune că gândesc prea simplist. Dar eu nu fac altceva decât să observ, să observ colegul de lângă mine, colega din fața mea, prietenii mei care au ales să rămână în țară și să lupte. Văd doar niște oameni prizonieri în propriile lor credite, alergând ca șoarecii în cușcă, având senzația că fac ceva folositor tot timpul. Suntem tineri și lăsăm viața să treacă prea repede pe lângă noi, fără să ne gândim la lucrurile cu adevărat importante. Încercăm să fim super-eroi și să fim profesioniști la muncă și membri implicați în familie. De cele mai multe ori ne neglijăm familia pentru sarcini de serviciu. Pentru că asta înseamnă să trăiești o zi în România.

Mi-ar fi plăcut să scriu despre cum vede un șef o zi în România, dar din păcate, trebuie să mai aștept un pic până să pot spune din experiență proprie. Haideți să încercăm să rezolvăm o parte cât de mică din sistemul actual – poate în felul acesta, vom reuși să ne bucurăm de pensie și de nepoți. Nu mai alergați aiurea pe bandă – vedeți că este un buton de stop, pe care, din când în cînd, e bine să îl mai apăsați. Pentru sănătatea voastră și a familiei voastre.

The post O zi din România appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Experienta data de pierderea locului de munca nu este placuta orice ai face. Stiu lucrul acesta din proprie experienta – mai ales atunci cand nu ti se ofera explicatii plauzibile. Treci printr-o perioada de zbucium interior, generat de nesiguranta zilei de maine si de perceperea unui viitor intunecat. Si starea aceasta e cu mult mai accentuata cu cat trec zile, luni in care nu reusesti sa gasesti o alternativa. Zilele trec, banii se duc si tu nu reusesti sa mai ajungi la liman. Iar atunci cand nu cunosti prea multi oameni situatia poate deveni cu adevarat critica.

Cand stii ca ai facut tot posibilul sa iti faci cat mai bine munca ciuda este cu atat mai mare. Si cand afli ca demiterea ta a fost rezultatul unui joc de ruleta iti vine sa te napustesti cu ura asupra pratonului. Vrei pentru cateva luni sa fii in locul lui, dar lucrul acesta nu se poate.

Pierderea unui loc de munca poate genera adevarate traume, atat la nivel de individ, cat mai ales la nivel de familie. In Romania piata locurilor de munca este imatura si nimeni nu se gandeste la cei afectati direct de reducerea locurilor de munca. Iar salariile compensatorii acordate sunt prea mici pentru o viata atat de scumpa. Asta daca se dau.

Toti ne dorim sa iesim la pensie de la actualul loc de munca, dar in ziua de astazi acest lucru este o minune. Te rogi ca si maine sa mai ai unde sa te duci si sa muncesti.

The post Inca unul si ma duc…….. appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Nu am o experienta foarte vasta in procesele de recrutare – dar ma pot lauda cu peste 150 de interviuri la care am participat ca si candidat. Cred ca toti dintre noi stim ce inseamna emotiile unui interviu si dorinta de a castiga respectivul post. De multe ori procesele de recrutare sunt subiective, iar cel pe care il avem in fata greseste in luarea deciziei – este om la fel ca si noi.

Dar am observat de-a lungul experientelor avute la interviuri, ca atunci cand te prezinti ca un profesionist, de putine ori nu ai sansa. Nu sunt specialist in resurse umane, dar am sa incerc sa creionez cativa pasi pentru a creste sansele de reusita la un interviu:

1. CV real: nu umflati datele din el – cu siguranta ca daca veti face acest lucru, angajatorul se va prinde cu mult inainte de a va avea in fata. Treceti informatii reale, care sa fie oglinda cunostintelor si experientelor pe care le-ati dobandit in scurta sau lunga voastre experienta;

2. Scrisoarea de intentie: nu mergeti pe ideea ca un CV este de ajuns pentru a reflecta ceea ce voi stiti. Cei mai multi dintre angajatori au placerea de a citi scrisori de intentie in care sa vada cat de bine stiti sa va prezentati si sa va promovati. In plus o scrisoare de intentie bine redactata va ofera sansa de a va fi selectat CV-ul din alte mii.

3. Interviu: multe firme merg pe 2-3 sesiuni de interviu, de la interviu de contact si pana la interviu final unde veti discuta partea financiara. Pe durata interviului incercati sa dat raspunsuri scurte si la obiect la intrebari. Nu divagati pentru ca in felul acesta oferiti posibilitatea angajatorului sa va puna in incurcatura. Poate ca aveti tendinta de a spune cat mai multe despre voi, dar sincer e mai bine sa lasati un pic de suspans sa va invaluie. Nu incercati sa va denigrati fostii parteneri de munca – colegi, sefi, etc pentru ca nu veti arata altceva decat faptul ca angajatorul nu poate avea incredere in voi. La interviuri lasati senzatia angajatorului ca el este cel care conduce interviul, dar oferiti doar raspunsurile pe care le doriti voi.

4. Finalul interviului: Pastrati-va calmul indiferent de cum ati reusit sa treceti peste interviu – in felul acesta veti lasa impresia ca sunteti o persoana cu stapinire de sine. Nu uitati ca un zambet face mai mult decat o mie de cuvinte. Sa nu uitati ca postul pentru care sunteti la interviu este ceea ce va trebuie.

5. Asteptarea raspunsului: ati cam facut tot ceea ce tinea de voi – de acum depinde doar de latura subiectiva a angajatorului. Aveti rabdare si nu grabiti voi lucrurile – daca nu ati primit raspunsul in ziua promisa, nu inseamna ca nu ati luat interviul ci ca problemele zilnice ale companiei au fost mai importante. Cu siguranta ca telefonul de confirmare sau de infirmare va veni.

6. Negocierea contractului: aici e momentul in care trebuie sa va puneti abilitatile de negociator la bataie. Nu cedati la prima oferta facuta de angajator – e bine sa incercati sa mai negociati. In felul acesta veti arata ca sunteti hotarati si ca va cunoasteti adevarata valoare.

7. Prima zi de munca: nu trebuie sa fie in nici un caz un moment in care sa iesiti in fata. E momentul sa luati pulsul job-ului, sa va faceti o opinie asupra colegiloc, sa vedeti care sunt sefii si care sunt teamleaderii neoficiali. Asa veti sti cum sa va pozitionati in cadrul organizatiei.

La final va voi da un exemplu intalnit la unul din interviurile avute: cand am intrat in incaperea de interviu am observat ca scaunul meu lipsea si ca in fata mea angajatorii stateau relaxati pe doua scaune. Initial am fost pus in incurcatura, dar norocul meu a fost ca in fractiunea urmatoare am zarit un scaun un pic mai indepartat. In acel moment mi-am cerut permisiunea sa il iau si ma asez in fata dumnealor – nu neg ca mi-a placut uimirea de pe fata lor. Voi ce ati fi facut in locul meu?

Bafta la interviurile viitoare si la cat mai multe oferte bune.

The post Pasii unui interviu reusit appeared first on Durbaca Ionut Lucian.