Sunt genul de oameni care au căzut de multe ori,  au cunoscut gustul amar al eşecului, au trecut prin momente grele ale vieţii, indiferent de felul lor, dar s-au ridicat şi au plecat mai departe pe drumul propriu.  Sunt genul de oameni care atunci când au căzut, stau câteva minute, îşi revin şi se ridică pentru a merge mai departe. Sunt oameni sensibili, dar care ştiu că sensibilitatea nu le rezolvă problemele. Pentru ei viaţa şi valorile ei sunt cu totul şi cu totul altele. Nu au timp să piardă convingând oamenii de felul lor de a fi, nu au timp să fie invidioşi, nu au timp să judece şi nici măcar să dorească răul altora. Din simplul motiv că, ei sunt canalizaţi doar pe lupta lor şi pentru a reuşi să nu fie acoperiţi de greutăţi.

Am mai spus-o şi o repet – oamenii care au trecut prin greutăţi mari în viaţă sunt acei indivizi care au tot timpul zâmbetul pe buze şi lumină în ochii lor. Sunt cei care dau energie pozitivă altor oameni aflaţi în dificultate. Oamenii aceştia se lasă pe ei şi necazul lor şi încearcă să ofere alinare şi sprijin celor care sunt căzuţi. Nu sunt deţinătorii fericirii şi nici măcar a unei reţete perfecte de viaţă, dar din experienţa lor ar putea scrie cărţi ce s-ar vinde ca bestsell-uri

De obicei nu îi recunoşti şi nu îi deosebeşti pentru că nu lasă să se vadă că sunt afectaţi de situaţiile lor. Eu le spun profesionişti în ale vieţii. Şi de obicei îi urmăresc atent pentru că sunt plini de profunzime, înţeleg altfel viaţa şi de obicei îşi găsesc drumul lor prin viaţă şi de cele mai multe ori îl şi înţeleg. Înţeleg sensul vieţii lor.

Profesioniştii vieţii  nu se vor schimba în faţa greutăţilor. Sunt oamenii naturali care nu îşi schimbă atitudinea în funcţie de persoana aflată în faţa lor. Sunt oamenii simpli, care se bucură de fiecare vietate şi dau din iubirea lor câte un pic la fiecare. Oamenii aceştia, atunci când greutăţile îi încearcă, îşi îndreaptă privirea spre cer şi continuă să îşi trăiască viaţa lor. Şi sunt împăcaţi cu ea. Pentru noi sunt de neînţeles, dar ei sunt liniştiţi în propria piele.

Profesioniştii în ale vieţii sunt oamenii pe care eu îi numesc autentici şi care am observat că au câteva caracteristci de luat în calcul. Dar nu sunt general valabile.

1. Profesioniştii în ale vieţii sunt oameni de cuvânt şi fac ceea ce spun, indiferent dacă respectarea cuvântului lor îi pune în dificultate. Sunt oameni pe care te poţi baza şi la bine şi la greu;

2. Profesioniştii în ale vieţii sunt oameni care nu au nevoie de foarte multe lucruri pentru a se simţi bine în piele lor. Iubesc simplitatea şi viaţa adevărată;

3.  Profesioniştii în ale vieţii sunt oameni care sunt consecvenţi în propriile principii şi valori ale vieţii. Nu se dau după cum bate vântul. Sunt oameni hotărâţi, chiar dacă le este greu să rămână pe poziţie;

4. Profesioniştii în ale vieţii nu sunt afectaţi de părerea celorlalti despre ei, pentru că nu îi interesează decât să rămână pe drumul lor;

5. Profesioniştii în ale vieţii nu vor să iasă în evidenţă şi nici nu caută atenţia cu orice preţ. Îi descoperi din greşeală şi de cele mai multe ori se întâmplă să îi întâlneşti la momentul potrivit pentru tine şi pentru ei.

Astfel de oameni sunt aur curat pentru că te pot învăţa din propria lor experienţă şi pot să te ajute cu propriul lor exemplu. E bine ca atunci când îi întâlniţi să nu îi lăsaţi să plece foarte repede. Să profitaţi cât mai mult posibil de prietenia lor şi împreună să încercaţi să vedeţi cum puteţi ajuta alţi şi alţi oameni.

Diferenţa între oamenii profesionişti în ale vieţii şi alţi oameni este dată de bunătatea inimii lor, de sufletul lor pur şi de modul profund în care ei se raportează la viaţă.

The post Profesioniştii vieţii appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Seva lor stă în ură, în dispreţul faţă de tot ceea ce nu este ca ei. O ură care îi face să comită crime în numele nu ştiu cărei cauze nobile, doar de ei ştiută. Dar oare, ce cauză poate fi nobilă, în momentul în care, pentru a o atinge, trebuie să moară oameni nevinovaţi ? Din păcate, libertatea a rămas doar aparentă, în prezenţa unor astfel de oameni. Şi aici nu este vorba doar despre Franţa, este vorba despre umanitatea întreagă, acolo unde oamenii cred în valorile ce stau la baza vieţii liniştite.

Ceea ce m-a şocat cel mai tare, a fost o poză, ce din păcate, în scurt timp va deveni probabil virală. Este vorba despre o poză cu un copilaş acoperit pe caldarâmul unde s-a produs masacrul şi lângă el, păpuşa. În poza asta am văzut practic întreaga scenă petrecută acolo. Am văzut drama în care a ajuns umanitatea, când nişte descreieraţi omoră viitorul plin de viaţă. Poza, rezumă într-un mod brutal că inocenţa, puritatea, curăţenia sufletească, vor fi puternic ameninţate cu dispariţia. Am ajuns într-un punct în care, dramatismul a ajuns o obişnuinţă a zilelor noastre, am ajuns în situaţia în care moartea să fie lângă noi.

La Nisa nu au murit doar 84 de oameni şi au fost răniţi alţii 120. Aceşti oameni reprezintă o nouă jertfă a modernităţii şi a permisivismului faţă de oameni care nu au nimic uman în ei. Prin fiecare dintre cei care au murit, a mai murit puţin din libertatea aparentă de care avem senzaţia că ne bucurăm. Din păcate terorismul nu va face altceva decât să şubrezească securitatea oamenilor şi a societăţilor în general. Doar nişte inadaptaţi pot recurge la crime, doar pentru că nu pot respecta regulile după care funcţionează alţi oameni diferiţi de ei.

Teroriştii nu sunt altceva decât indivizi atribuie puţină valoare vieţii omeneşti şi au senzaţia că în mâinile lor stă diferenţa dintre viaţă şi moarte. Sunt oameni care se cred “Dumnezei” şi care cred cu tărie în prostia asta. Şi totuşi de ce astfel de oameni nu sunt limitaţi în mişcări? De ce pot circula liber peste tot în lume? De ce astfel de oameni  nu sunt prinşi şi privaţi de libertate pe viaţă. Mă refer la faptul că astfel de celule trebuiesc arestate încă înainte de a săvârşi astfel de fapte urâte.

Indiferent de religia fiecăruia, îndiferent de divinitatea în care oamenii cred, toţi profeţii importanţi ai spiritualităţii au vorbit despre dragoste. Depre iubirea între oameni şi despre umanitate, despre principii morale, despre valori ale vieţii. Şi totuşi de ce s-a ajuns la atâta ură, la atâta duritate între oameni? De ce trebuie să cadă atâtea vieţi, în numele unui război inventat şi nevăzut? Până când trebuie să mai moară copii, oameni de toate vârstele? Pentru ce?

Dumnezeu să ierte victimele atentatului de la Nisa. Iar celor răniţi să le dea putere să treacă peste traumele fizice şi psihice. Iar noi, să ne oprim un pic şi să înălţăm o rugă şi un gând bun în memoria sufletelor nevinovate ce au murit pentru continuarea vieţii.

The post Ura, arma letală a terorismului appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Mulți s-au gândit să îi terfelească numele și să ia în râs tot ceea ce venea dinspre Mănăstirea Petru Vodă. Dar oare chiar așa de mult a deranjat un “simplu” călugăr de prin meleagurile Neamțului? Sau poate există o doză mare de adevăr în spusele părintelui?
Pentru cei care nu ați auzit de comunicatul părintelui intrați pe www.razbointrucuvant.ro și veți putea trage voi singuri concluziile.
Totuși de unde atâta preocupare pentru aceste pașapoarte biometrice? Ce se află în spatele acestei forme de control? Pentru că este o formă de control deși nouă ni se dă senzația că vom fi mai în siguranță. Fals. S-a demonstrat că aceste pașapoarte sunt foarte usor de falsificat de rețelele de interlopi din întreaga lume.
Haideți să vedem ce avantaje ne oferă aceste pașapoarte și ce pericole ne așteaptă. Bun, le vom trata pe rând.
Avantaje:
1. Vom putea călători “mai în siguranță”;
2. Se va putea controla infracționalitatea;
3. Vom putea călători fără vize.
Dezavantaje:
1. Se va ști unde suntem în orice moment al zilei, atâta timp cât vom avea pașaportul la noi;
2. Nu vom mai avea libertate de mișcare;
3. Toate datele vor fi incluse în acel cip și ușor – ușor ne vom pierde identitatea personală;
4. Dacă nu vom avea acest pașaport nu vom putea prinde job-uri în care trebuie să călătorești în exterior;
5. Aceste pașapoarte nu sunt altceva decât un prim pas în instaurarea unei noi puteri mondiale.
Mulți dintre cei care mă cunoașteți, poate veți spune că am luat-o razna, dar la ultimul test psihologic am ieșit super ok. Eu nu fac altceva decât să vă atrag atenția, că nu tot ceea ce ni se pregătește este spre binele nostru.
Pentru a putea trage mai multe concluzii, voi înșivă, vă rog să urmăriți filmul “Îngerul digital”. Îl găsiți dacă veți da căutare pe Google.
Să dea Domnul să mă înșel eu, dar ne așteaptă vremuri grele. Voi încheia printr-un citat din părintele Ilie Cleopa, care în ultimele sale zile a zis: “Fii mei eu acum mă duc la Domnul, dar pe voi vă așteaptă vremuri foarte grele”.

The post Pasapoartele biometrice sfarsitul appeared first on Durbaca Ionut Lucian.