Stăteam de multe ori și mă gândeam dacă mi-ar plăcea să trăiesc la țară. Nu știi ce surprize îți rezervă viața și trebuie să fii pregătit pentru orice – sau măcar să te adaptezi din mers. La prima vedere toată lumea ar spune că este ușor să trăiești la țară, dar poți spune asta doar dacă nu iei  în calcul tot ce înseamnă să trăiești la țară – aici includ și muncile câmpului, gestionarea propriilor resurse, etc. Viața la țară poate fi frumos de istovitoare.

Nu e ușor să lucrezi pământul, să însămânțezi, să culegi recolta, mai ales când acestea se succed într-un ritm alert. Câți dintre noi au dat cu sapa, sau au strâns fânul de pe câmp? Chiar dacă am făcut lucrurile astea, le-am făcut doar în concediile sau vacanțele petrecute la rudele de la țară și pentru noi nu a fost un stil de viață.

La un moment dat Ceaușescu s-a decis să aducă oamenii de la țară, la oraș. Mulți dintre părinții noștri au fost fii de țărani și au fost rupți de frumusețea satului tradițional. Mulți dintre ei au început să lucreze în marile uzine comuniste și ușor-ușor au uitat ce înseamnă traiul la țară. Au fost mutați la bloc, în acele cutii de chibrituri și sentimentul de libertate oferit de viața la țară a fost înlocuit de betoane.

Dar, în ziua de azi, multă lume se reorientează spre mediul rural, unii forțați de împrejurările economice, alții purtați de sentimentul întoarcerii acasă – aici mă refer la părinții noștri. Unii știu ce înseamnă să crești animale pe lângă casă, alții încep să experimenteze acum – cert este că satul a rămas ultimul refugiu din fața stresului vieții cotidiene și a crizei actuale.

Nu știu câți dintre voi priviți satul ca pe o oază de liniște și câți îl priviți ca pe o înapoiere. Eu unul cred că aș fi mult mai liniștit la țară, chiar dacă mutarea la țară ar însemna o muncă mai grea și mai multă. Măcar nu aș mai depinde foarte mult de marile supermaket-uri , atunci când aș vrea să consum ceva natural.

Pentru mine satul va însemna întotdeauna un loc în care mă pot refugia atunci când viața îmi va cere lucrul acesta. Chiar dacă la ora actuală satul nu mai are aceleași valori și a fost pătat și el de modernism. Acolo totuși oamenii au rămas mai buni și mai umani – răutatea încă nu a ajuns să fie încoronată regină, așa cum este în oraș. La sat țăranii, oricât de ocupați ar fi, vor avea tot timpul pentru a se opri și a mai discuta despre una sau despre alta.

Satul îți oferă șansa de a fi mai simplu, mai apropiat de natură, mai bun, mai liber. Și pentru asta cei care au încă rude la țară trebuie să profite și să meargă să se încarce cu spiritul vieții la țară. Să meargă și să fie liber, să respire aer curat și să uite de marile aglomerații.

Mulți vor spune că oamenii de la sate sunt înapoiați și inculți, dar sincer la oraș am întâlnit tot felul de ”țărani” care, prin comportamentul lor sunt mult mai înapoiați decât mulți țărani autentici. Oamenii sunt oamenii indiferent de locul unde trăiesc.

Viața la țară este o alternativa în momentul în care viața ne va obliga să luăm o decizie radicală.

The post Viața la țară appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Mănăstirea Petru Vodă se află în Poiana Largului la 40 de km de Târgu Neamț, într-un loc în care uiți de toate lucrurile lumești și parcă ești mai aproape de Dumnezeu.
Am revenit la Petru Vodă după aproape jumătate de an și parcă nu s-a schimbat nimic. Doar în inimile și sufletele noastre – al meu și al Simonei, simțeam că liniștea noastră vine de pe aceste meleaguri.
Este o zonă încărcată de dumnezeire și de tot ce este mai sfânt pe lumea aceasta. Îngerii coboară pe pământ și merg alături de oameni. Nu pot să uit cum stau oamenii la rând, uneori și peste 24 de ore, pentru a își spune păsul timp de doar 5 minute părintelui. Nu pot să uit cum oamenii sunt triști, cu gândurile la problemele pe care le au și cum, după ce au ieșit de la părintele Iustin, au o liniște dumnezeiască.
Îmi vin acum în minte, gândurile pe care le-am avut înainte de a intra la părintele Iustin și cum, ca și prima dată când am ajuns la el, mi-a anulat orice grijă și orice gând, cu o privire îngerească, ce a insuflat sufletului meu o liniste din altă lume. Am ieșit un alt om de la părinte, asta deși am intrat trist că nu putem să rămânem o perioadă mai lungă de timp. Dar cum lucrurile speciale se obțin prin râvnă, va trebui să revenim după o perioadă în aceste tărâmuri ale lui Dumnezeu.
Am rămas impresionant de cum poate părinterle Iustin să primească sufletele necăjite și să asculte păsurile oamenilor de la ora 9.00 și până la 12 noaptea, după care să meargă și să slujească până la ora 4 dimineața. Și asta în fiecare zi, timp de foarte mulți ani.
E greu să descriu în cuvinte tot ceea ce poți simți atunci când ești în preajma părintelui. Orice grijă lumească o lași la intrarea în curtea mănăstirii și esti mai apropae cu sufletul de cele sfinte.
Vă îndemn pe toți cei care îmi citiți aceste rânduri, să faceți tot posibilul să ajungeți la mănăstirea Petru Vodă să vă aduceți aminte de unde venim și unde ne vom duce. Să învățați să fiți mai buni, mai flexibili, mai aplecați spre nevoile semenilor voștri, mai calmi, mai modești, mai conștienți de faptul că fără Dumnezeu nimic nu ar fi posibil.
Voi încheia cu o frază care mi-a dat speranțe că nu vom fi singuri în aceste vremuri grele. Unul din calugării pe care i-am întâlnit acolo a spus la întrebarea mea, despre sănătatea părintelui Iustin: “Părintele e bine sănătos, mulțumim lui Dumnezeu. Se aude că va trăi 120 de ani ca Sfântul Moisi.” Să dea Dumnezeu să se întâmple așa. Avem mare nevoie de o oază de liniște și de un sfânt printe oameni.

The post Sfantul oamenilor si al lui Dumnezeu appeared first on Durbaca Ionut Lucian.