LuxuryGifts Archives | Durbaca Ionut Lucian

E timpul legendei

Ionut Durbaca — Sun, 25 Nov 2012 17:42:00 +0000

Putini dintre noi cunoastem, sau am trait in preajma unui personaj de legenda, dar cei mai multi dintre noi cunoastem legende cu si despre eroi ai zilelor de demult. Dar in viat de zi cu zi, intalnim oameni care fac fapte legendare si pe care nimeni nu ii baga in seama. Nu am sa va povestesc despre astfel de oameni, pentru ca spre bucuria lor, Dumnezeu nu trece cu vederea faptele lor bune. Mai devreme sau mai tarziu lumea va povesti despre ei si astfel se vor transforma in legende.

Poporul nostru are in gena, mitul legendelor si al oamenilor legendari. Poate ca de vina este dorinta noastra de a fi altfel, poate ca pe taram romanesc a lasat Dumnezeu intreaga lui binecuvantare. Cert este ca in fiecare coltisor al Romaniei se naste o legenda, sau mai bine zis se reinventeaza o legenda. Pentru ca legendele ne fac sa fim conectati la spiritul neamului si la evolutia noastra ca neam.

Si pentru ca veni vorba despre legende, am sa va povestesc un vis, pe care l-am avut anul trecut. Si pentru ca se apropie luna decembrie, o luna plina de incarcatura emotionala, am decis s-o pun pe hartie acum. Dupa cum va spuneam, anul trecut am avut un vis, un vis pe care nici pana astazi nu mi-l explic, dar care este plin de invataminte.

“Era seara, seara de 5 decembrie 2011, iar eu si familia mea ne pregateam sa asteptam mosul. Cum care mos? Mos Nicolae. Bucurosi ca am ajuns sanatosi si ca a mai trecut un an, ne lustruiam fiecare ghetutele, astfel incat, Mosul sa nu ne ocoleasca. Ca o familei fericita si plina de sentimente placute am decis ca in acea seara sa ne culcam mai devreme, astfel incat Mosul sa vina si sa ne aduca darurile mai devreme – nu de alta, dar avea foarte multa munca de facut in seara aceea.

Obosit imi pun capul pe perna, iar prietenul lui Mos Nicolae, Mos Ene, imi atinge pleoapele cu pudra somnului. Am cazut intr-un somn adanc, plin de odihna si l-am visat pe el. Se plimba pe strazile Parisului, mergand din casa in casa si daruind cadouri. La un moment dat s-a uitat catre mine si mi-a spus ” Paseste! Vino inspre mine!” si mi-a intins mana lui peste care au trecut anii. Am ramas langa el, fara sa fiu in stare sa pronunt o singura silaba. Fiecare celula a mea tremura de emotie si totodata cautam sa ma ciupesc, sa vad daca nu visez. Parca printr-o tainica voce ce ii spunea ce simt, Mos Nicolae m-a tras mai aproape de el si mi-a pus desaga in spinare. Era obosit si macar asa puteam sa il ajut – pentru o perioada de timp, eram ajutorul lui.

Usurat de povara sacului cu cadouri si cu nuieluse, mi-a facut semn sa pornim. Am trecut si pe la copii bogati si pe la copii saraci, dar nimeni si nimic nu avea sa ma anunte ce avea sa se intample. Eram impreuna pe strazile Parisului si ne apropiam catre marginile lui, acolo unde isi traiau viata saraca si plina de greutati, familiile napastuite ale francezilor. Atunci mi-a facut o marturisire – avea sa faca acum un cadou mai special, menit sa ajute o familie sa nu mearga pe drumul dezastrului. Vroia sa ii tina unul langa altul, pe tata sa il opreasca de la o fapta urata, iar pe fetele lui sa le tina aproape de inima batranului. Mi-a aratat in sac mai multe bijuterii: de la inel la bratara, de la pandative la bani din aur. Toate acestea pentru aceasta familie, care nu mai avea cum sa se mai descurce in saracia lucie in care traia.

Simtind faptul ca in acel moment avea sa se intampla un lucru extraordinar, am pasit impreuna cu Mos Nicolae prin gaura cheii, in casa fetelor si a tatalui lor. In acea seara, in Paris, batranul tata, cu inima tanga decisese sa isi dea fetele spre prostitutie pentru a scapa de saracie. Fascinat de faptul ca am putut sa trec in casa oamenilor fara sa deschid usa, ma uitam intrebator catre el – nu stiam ce surprize ma mai asteapta in acea seara.

Cu ochii in lacrimi Mos Nicolae, lua capul fiecarei fete in palmele lui si le saruta parinteste pe frunte, ca intr-o binecuvantare. Ceva imi spunea ca fetele din acea casa ii aduceau aminte de cineva foarte apropiat lui. Cu mana tremuranda, scoase din sacul plin de cadouri, ceea ce pregatise pentru aceasta familie: inele placate cu aur, pandative cu pietre pretioase, bratari din aur si trei saci cu banuti din aur. Facuse cate un mic cadou pentru fiecare din cele trei fete, astfel incat ele sa scape de povara prostitutiei.

Cand sa ne indreptam spre peretele de iesire, auzim in spatele nostru un “Multumesc”. Am inlemnit amandoi din drumul nostru – am fost desoperiti si fapta noastra buna nu a mai ramas anonima. Una din fete, cea mai mica, ne privea cu un suras de fericire si bucurie, suras ce ne-a umplut inima de caldura. Ne-a multumit din nou, iar ceea ce m-a impresionat cel mai mult, a fost faptul ca mezina, si-a pastrat un singur inel si celelalte le-a daruit surorilor si tatalui ei. Era pentru prima oara, de cand erau in Paris, cand le facea un cadou de Mos Nicolae.

Trecand prin peretele casei, am iesit in strada, acolo unde ne-am asezat pe o banca, sub un felinar. Eram amandoi incarcati de ceea ce vazusem in casa de unde tocmai am iesit. Sentimentele noastre au trecut pe rand de la bucurie la tristete, de la fericire la dezamagire. Istoria faptelor bune se scria atunci in fata mea si eu nu stiam cum sa reactionez. Ma uitam la Mos Nicolae, iar fata lui plina de fericire, tresarea din cand in cand, atunci cand rememora franturi din casa celor trei fete. Simtind ca ma uitam la el si-a sters o lacrima din coltul ochiului si a redevenit acelasi personaj vesel pe care il stim cu totii. Eu ramasesem in continuare mut de uimire si de cate fapte bune a putut sa faca un batranel plapand, peste care vremea a trecut.

Am cutreirat strazile Parisului pana dimineata, facand fapte bune si ajutand oamenii sa devina mai buni. Spre dimineata, aproape de ora de trezire, Mos Nicolae, m-a luat de mana si ne-am teleportat in fata casei celor trei fete. Cum Mos Nicolae vrea sa fie descoperit pentru prima oara in istorie? Asta imi strefulgera mintea mea obosita.

Dragii mei, cata bucurie am putut sa vad in acel moment, nu am vazut in intreaga mea viata. Oamenii radiau de fericire, iar Mos Nicolae ii privea din departare, multumit ca a mai reusit sa salveze niste copile din drumul spre nefericire. Batranul tata avea ochii plini de lacrimi si isi imbratisa fiecare copila cu un dor nespus – de parca nu le mai vazuse de 1 an. Copilele radeau fericite – aveau posibilitatea sa viseze la o viata mai buna pentru ele si pentru batranul lor tata.

In momentul acela Mos Nicolae se uita catre mine si imi spuse : ” Copile, e timpul sa te duci acasa la fetele tale. Ele sunt cele mai importante comori si bijuterii pe care le ai. Fa-le fericite si ele iti vor arata un dar nestemat – iubirea. Totul porneste din iubire si atunci cand vei intelege asta vei putea sa devii mai bun. Si pentru ca stiu ca iubita sotie isi doreste sa vada Parisul, uite aici trei bilete catre Paris. Te vei trezi si iti vei aduce aminte de acest vis cat vei trai. Nu vei uita niciodata ca faptele bune izvorasc din iubire si doar oamenii mari pot sa faca astfel de gesturi.”

Buimac de uimire, m-am trezit langa cele doua fete ale mele. Nu stiam daca a fost vis sau realitate. Fetele mele inca dormeau. Langa capul meu erau cele 3 bilete spre Paris si multe jucarii si dulciuri. Bucuros ca fetele nu s-au trezit si ca pot sa o fac si eu pe-a Mos Nicolae, m-am dus si am pus in ghetute darurile primite.

Cata bucurie pe fetele lor si cata bucurie in inima mea.

Poate ca de asta am avut si visul de anul trecut. Trebuia sa invat sa fac daruri si sa fac oamenii fericiti. Pentru ca nimic nu se compara pe lumea asta cu bucuria de a face oameni fericiti. Cel mai important pentru fiecare dintre noi este sa aducem bucurie in randul celor pe care ii intalnim. Fiecare dintre noi trebuie sa fie un Mos Nicolae al zilelor noastre. Si din putinul nostru sa daruim si celor mai necajiti ca noi.

Postare scrisa pentru Superblog 2012

The post E timpul legendei appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Scoate ce e mai bun din tine

Ionut Durbaca — Thu, 08 Nov 2012 21:10:00 +0000

De cand eram mic, toata lumea imi spunea ca in viata trebuie sa ai noroc si sa faci tot posibilul sa stai in calea lui. Cand am mai crescut mi-am dat seama ca norocul este relativ si ca, de cele mai multe ori, ti-l cam faci singur. Noi romanii suntem tot timpul sub zodia norocului – daca nu ne iese ceva, dam vina pe lipsa de noroc. Dar viata mi-a demonstrat ca depinde de tine, daca esti bine-vazut de catre ceilalti, daca esti o persoana agreabila si daca faci ca lucrurile sa se miste in jurul tau.

Si toate astea le poti face daca esti atent/atenta la tinuta ta si la modul in care te afisezi in public. Nu, nu vorbesc aici sa epatezi sau sa fii afon. Vorbesc de tinuta care atrage privirea fara sa fie tipatoare, vorbesc de acele persoane care stiu sa isi impuna respectul celorlalti prin modul lor de a fi si de a se comporta in societate. Pentru ca vedeti voi, societatea de astazi, duce din pacate lipsa de oameni demni, aristocrati, care sa stie sa aprecieze valoarea.

Sunt putini si ii recunosti de la o posta, fara sa faci prea mari eforturi. Multi dintre voi veti face greseala sa apreciati un om ca fiind aristocrat, dupa modul in care se imbraca si isi asorteaza bijuteriile sau accesoriile cu tinuta. Aveti dreptate, dar doar partiala. Pentru ca de cele mai multe ori tinuta aristocratica este data de tinuta, bijuterii/accesorii si de comportamentul de doamna sau de domn. Imi este greu sa cred ca veti observa un om aristocrat, imbracat la 4 ace scuipand seminte pe jos. Totul tine si de atitudine. Pe de o parte imi pare rau ca nu m-am nascut cu 100 de ani mai devreme. Macar asa, aveam sansa sa invat sa ma comport si sa ma imbrac ca un aristocrat.

De ce am facut introducerea aceasta lunga? Pentru ca zilele acestea mi-a fost dat sa intalnesc 2 oameni, un el si o ea, care inspirau respect numai din modul in care se comportau. Am avut sansa sa ii intalnesc intr-o scurta vizita de afaceri (asa am crezut noi, dar intalnirea a durat nici mai mult, nici mai putin decat 2 ore). Si aici am sa vorbesc de tinuta lor. Ce m-a pus in dificultate si nu am stiut cum sa reactionez in fata lor, a fost modul in care acestia erau imbracati si modul in care au stiut sa isi asorteze bijuteriile si accesoriile cu specificul intalnirii.

Dimineata la ora 8 am fost punctuali la intalnire. Ne-au primit cu zambetul pe buze si deja eu ma intrebam cum de reusesc sa fie asa de fresh la ora aceea matinala. Ea era imbracata intr-un costum business de culoare crem, pantofi de culoare crem si bijuterii asortate cu intreaga ei tinuta – purta un colier si cercei Delicate Sparkle. Din momentul acela am stiut ca intalnirea va fi un real succes. Pentru ca o doamna asa de eleganta nu putea sa nu aprecieze calitatea noastra si a produsului pe care il reprezentam. Recunosc, pe toata perioada intalnirii, am fost fascinat de doamna din fata mea – desi avea 33 de ani, aducea cu contesele de la curtea regala.

In schimb colega mea a fost fascinata de domnul, partenerul doamnei, care parea un gentelman de prima mana. Si asta nu dupa tinuta lui, ci mai ales dupa comportament – cand am intrat a tinut sa ii aseze scaunul colegei mele si s-a oferit sa ii toarne un pahar de apa. Analizandu-l, mi-am dat seama ca o doamna cu bun gust nu avea cum sa aiba langa ea un domn lipsit de caracter si eleganta. Domnul din fata mea, cred ca era la 1,80 inaltime, purta un costum elegant, parca de pe coperta. In decursul intalnirii am avut placerea sa ii vad si o splendida curea de piele si setul de portofel Balenciaga. In fata lui am uitat tot discursul si toata strategia mea, pe care o pregatisem in acea intalnire.

Probabil ca au observat stangacia noastra, pentru ca, vazand ca ne-am intimidat, au facut un gest, pe care atunci nu l-am inteles. Ne-au oferit niste cadouri pe care am ezitat sa le luam. Asta, ca sa ne dea incredere si sa ne aduca la acelasi nivel cu ei. Ne-au oferit o caseta din piele pentru ceasuri si o geanta marca Fornarina din colectia Emilie Jacquard. Pe langa aceste obiecte au reusit sa ne faca si o surpriza deosebita, semnand contractul, cel mai mare pe care am reusit noi sa il vindem.

Intreaga intalnire cu aceasta pereche, a fost o adevarata lectie despre cum sa fii galant, demn si aristocrat. Ceea ce am castigat din aceasta intalnire, nu a fost contractul semnat, ci mai degraba respectul si onestitatea pe care am intalnit-o la acesti oameni. Degeaba se spune ca nu haina il face pe om, de cele mai multe ori oamenii aristocrati se recunosc dupa tinuta lor.

Mai tarziu, dupa ce am mai navigat pe net, am reusit sa imi dau seama care era sursa lor – de unde se aprovizionau cu bijuterii si accesorii. Am intrat pe site-ul celor de la LuxuryGifts si am vazut bijuteriile doamnei, cureaua domnului si cadourile pe care le-am primit. Am ramas surprins sa vad ca in Romania mai exista si site-uri care vand lucruri de calitate pentru oameni de calitate.

Tocmai de aceea pot spune ce LuxuryGifts este site-ul oamenilor aristocrati.

Postare scrisa pentru Superblog 2012.

The post Scoate ce e mai bun din tine appeared first on Durbaca Ionut Lucian.