E timpul legendei

Putini dintre noi cunoastem, sau am trait in preajma unui personaj de legenda, dar cei mai multi dintre noi cunoastem legende cu si despre eroi ai zilelor de demult. Dar in viat de zi cu zi, intalnim oameni care fac fapte legendare si pe care nimeni nu ii baga in seama. Nu am sa va povestesc despre astfel de oameni, pentru ca spre bucuria lor, Dumnezeu nu trece cu vederea faptele lor bune. Mai devreme sau mai tarziu lumea va povesti despre ei si astfel se vor transforma in legende.

Poporul nostru are in gena, mitul legendelor si al oamenilor legendari. Poate ca de vina este dorinta noastra de a fi altfel, poate ca pe taram romanesc a lasat Dumnezeu intreaga lui binecuvantare. Cert este ca in fiecare coltisor al Romaniei se naste o legenda, sau mai bine zis se reinventeaza o legenda. Pentru ca legendele ne fac sa fim conectati la spiritul neamului si la evolutia noastra ca neam.
Si pentru ca veni vorba despre legende, am sa va povestesc un vis, pe care l-am avut anul trecut. Si pentru ca se apropie luna decembrie, o luna plina de incarcatura emotionala, am decis s-o pun pe hartie acum. Dupa cum va spuneam, anul trecut am avut un vis, un vis pe care nici pana astazi nu mi-l explic, dar care este plin de invataminte.
„Era seara, seara de 5 decembrie 2011, iar eu si familia mea ne pregateam sa asteptam mosul. Cum care mos? Mos Nicolae. Bucurosi ca am ajuns sanatosi si ca a mai trecut un an, ne lustruiam fiecare ghetutele, astfel incat, Mosul sa nu ne ocoleasca. Ca o familei fericita si plina de sentimente placute am decis ca in acea seara sa ne culcam mai devreme, astfel incat Mosul sa vina si sa ne aduca darurile mai devreme – nu de alta, dar avea foarte multa munca de facut in seara aceea.
Obosit imi pun capul pe perna, iar prietenul lui Mos Nicolae, Mos Ene, imi atinge pleoapele cu pudra somnului. Am cazut intr-un somn adanc, plin de odihna si l-am visat pe el. Se plimba pe strazile Parisului, mergand din casa in casa si daruind cadouri. La un moment dat s-a uitat catre mine si mi-a spus ” Paseste! Vino inspre mine!” si mi-a intins mana lui peste care au trecut anii. Am ramas langa el, fara sa fiu in stare sa pronunt o singura silaba. Fiecare celula a mea tremura de emotie si totodata cautam sa ma ciupesc, sa vad daca nu visez. Parca printr-o tainica voce ce ii spunea ce simt, Mos Nicolae m-a tras mai aproape de el si mi-a pus desaga in spinare. Era obosit si macar asa puteam sa il ajut – pentru o perioada de timp, eram ajutorul lui.
Usurat de povara sacului cu cadouri si cu nuieluse, mi-a facut semn sa pornim. Am trecut si pe la copii bogati si pe la copii saraci, dar nimeni si nimic nu avea sa ma anunte ce avea sa se intample. Eram impreuna pe strazile Parisului si ne apropiam catre marginile lui, acolo unde isi traiau viata saraca si plina de greutati, familiile napastuite ale francezilor. Atunci mi-a facut o marturisire – avea sa faca acum un cadou mai special, menit sa ajute o familie sa nu mearga pe drumul dezastrului. Vroia sa ii tina unul langa altul, pe tata sa il opreasca de la o fapta urata, iar pe fetele lui sa le tina aproape de inima batranului. Mi-a aratat in sac mai multe bijuterii: de la inel la bratara, de la pandative la bani din aur. Toate acestea pentru aceasta familie, care nu mai avea cum sa se mai descurce in saracia lucie in care traia.
Simtind faptul ca in acel moment avea sa se intampla un lucru extraordinar, am pasit impreuna cu Mos Nicolae prin gaura cheii, in casa fetelor si a tatalui lor. In acea seara, in Paris, batranul tata, cu inima tanga decisese sa isi dea fetele spre prostitutie pentru a scapa de saracie. Fascinat de faptul ca am putut sa trec in casa oamenilor fara sa deschid usa, ma uitam intrebator catre el – nu stiam ce surprize ma mai asteapta in acea seara. 
Cu ochii in lacrimi Mos Nicolae, lua capul fiecarei fete in palmele lui si le saruta parinteste pe frunte, ca intr-o binecuvantare. Ceva imi spunea ca fetele din acea casa ii aduceau aminte de cineva foarte apropiat lui. Cu mana tremuranda, scoase din sacul plin de cadouri, ceea ce pregatise pentru aceasta familie: inele placate cu aur, pandative cu pietre pretioase, bratari din aur si trei saci cu banuti din aur. Facuse cate un mic cadou pentru fiecare din cele trei fete, astfel incat ele sa scape de povara prostitutiei. 
Cand sa ne indreptam spre peretele de iesire, auzim in spatele nostru un „Multumesc”. Am inlemnit amandoi din drumul nostru – am fost desoperiti si fapta noastra buna nu a mai ramas anonima. Una din fete, cea mai mica, ne privea cu un suras de fericire si bucurie, suras ce ne-a umplut inima de caldura. Ne-a multumit din nou, iar ceea ce m-a impresionat cel mai mult, a fost faptul ca mezina, si-a pastrat un singur inel si celelalte le-a daruit surorilor si tatalui ei. Era pentru prima oara, de cand erau in Paris, cand le facea un cadou de Mos Nicolae. 
Trecand prin peretele casei, am iesit in strada, acolo unde ne-am asezat pe o banca, sub un felinar. Eram amandoi incarcati de ceea ce vazusem in casa de unde tocmai am iesit. Sentimentele noastre au trecut pe rand de la bucurie la tristete, de la fericire la dezamagire. Istoria faptelor bune se scria atunci in fata mea si eu nu stiam cum sa reactionez. Ma uitam la Mos Nicolae, iar fata lui plina de fericire, tresarea din cand in cand, atunci cand rememora franturi din casa celor trei fete. Simtind ca ma uitam la el si-a sters o lacrima din coltul ochiului si a redevenit acelasi personaj vesel pe care il stim cu totii. Eu ramasesem in continuare mut de uimire si de cate fapte bune a putut sa faca un batranel plapand, peste care vremea a trecut.
Am cutreirat strazile Parisului pana dimineata, facand fapte bune si ajutand oamenii sa devina mai buni. Spre dimineata, aproape de ora de trezire, Mos Nicolae, m-a luat de mana si ne-am teleportat in fata casei celor trei fete. Cum Mos Nicolae vrea sa fie descoperit pentru prima oara in istorie? Asta imi strefulgera mintea mea obosita. 
Dragii mei, cata bucurie am putut sa vad in acel moment, nu am vazut in intreaga mea viata. Oamenii radiau de fericire, iar Mos Nicolae ii privea din departare, multumit ca a mai reusit sa salveze niste copile din drumul spre nefericire. Batranul tata avea ochii plini de lacrimi si isi imbratisa fiecare copila cu un dor nespus – de parca nu le mai vazuse de 1 an. Copilele radeau fericite – aveau posibilitatea sa viseze la o viata mai buna pentru ele si pentru batranul lor tata.
In momentul acela Mos Nicolae se uita catre mine si imi spuse : ” Copile, e timpul sa te duci acasa la fetele tale. Ele sunt cele mai importante comori si bijuterii pe care le ai. Fa-le fericite si ele iti vor arata un dar nestemat – iubirea. Totul porneste din iubire si atunci cand vei intelege asta vei putea sa devii mai bun. Si pentru ca stiu ca iubita sotie isi doreste sa vada Parisul, uite aici trei bilete catre Paris. Te vei trezi si iti vei aduce aminte de acest vis cat vei trai. Nu vei uita niciodata ca faptele bune izvorasc din iubire si doar oamenii mari pot sa faca astfel de gesturi.”
Buimac de uimire, m-am trezit langa cele doua fete ale mele. Nu stiam daca a fost vis sau realitate. Fetele mele inca dormeau. Langa capul meu erau cele 3 bilete spre Paris si multe jucarii si dulciuri. Bucuros ca fetele nu s-au trezit si ca pot sa o fac si eu pe-a Mos Nicolae, m-am dus si am pus in ghetute darurile primite.
Cata bucurie pe fetele lor si cata bucurie in inima mea.
Poate ca de asta am avut si visul de anul trecut. Trebuia sa invat sa fac daruri si sa fac oamenii fericiti. Pentru ca nimic nu se compara pe lumea asta cu bucuria de a face oameni fericiti. Cel mai important pentru fiecare dintre noi este sa aducem bucurie in randul celor pe care ii intalnim. Fiecare dintre noi trebuie sa fie un Mos Nicolae al zilelor noastre. Si din putinul nostru sa daruim si celor mai necajiti ca noi.
Postare scrisa pentru Superblog 2012

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.