Mos Nicolae Archives | Durbaca Ionut Lucian

Bre Moș Nicolae

Ionut Durbaca — Tue, 05 Dec 2017 12:07:28 +0000

Bre Moș Nicolae ne cunoaștem de mult timp. Din vremea copilăriei mele ne știm. Chiar dacă nu întotdeauna ne-am înțeles îți mulțumesc că în fiecare an mai avut pe listă. Chiar dacă mi-ai adus și o vărguță, pentru mine a contat că nu m-ai uitat. Nu întotdeauna am fost entuziasmat de dulciurile pe care mi le-ai lăsat în papuci. Pe vremea aceea nu îmi dădeam seama că fiecare copil este important și că tu ai grijă de ei. Pentru mine era important ce aveam eu în papuci și atât. Dar, dragă Moș Nicolae, îți mulțumesc pentru tot ce ai făcut pentru mine. Știu că de sărbătoarea ta este vorba despre a dărui și nu despre a primi.

Mai știu că de fiecare dată când cineva primește un cadou, produci bucurie sufletului său. Unii spun despre tine că ești doar o închipuire sau o proiecție a noastră, a oamenilor. Chiar și dacă ar fi așa, ești o proiecție de bine. Tocmai de asta poate că ești așa de iubit de copii. Știi să faci cadouri și de cele mai multe ori aduci dulciuri. Dar, dincolo de darurile pe care le pui în ghetuțe, tu aduci mult mai mult. Aduci plăcerea oamenilor de a dărui, aduci bucuria simțită în familie, aduci oamenii buni unii lângă alții. Ești înainte-mergătorul unui alt Moș. Al lui Moș Crăciun cel veșnic bun. Rolul tău este cu atât mai important, cu cât ne faci să fim mai buni și mai darnici.

Anul acesta vreau să te rog ceva bre Moș Nicolae. Sunt bune și dulciurile pe care le aduci, dar te rog io, fă să revină umanitatea în noi. Fă să ne aducem aminte să zâmbim, să ne bucurăm și să fim buni. Știu că ceea ce îți cer acum este un pic mai greu. Dar tu ești Moș Nicolae și poți. Te mai rog ceva – ajută-ne să ne dăm seama cât de valoroși suntem noi oamenii și cât bine putem să ne facem unii altora. E greu nu zic că nu, dar ofere-ne șansa să devenim ca tine – darnici și săritori. Așa poate că ne-am face o viață și o lume mai bună.

Poți să anulezi egoismul specific nouă oamenilor. Învață-ne să întindem mâna să ajutăm când alții au nevoie. Arată-ne cum să fim alături de oamenii mai puțini norocoși ca și noi. Te rog să ne aduci aminte că putem să fim și onești, drepți și cinstiți. Că putem să fim cuviincioși, iertători și civilizați. Știu că atunci când îți îndrepți privirea către lumea noastră nu ești mulțumit de ceea ce vezi. Știu că pentru tine e greu să vezi atâta nedreptate în lume. Dar, mai știu că tu nu poți să vii dacă nu ești iubit și chemat. Cu toate acestea te rog să oferi din bunătatea ta, nouă oamenilor.

Bre Moș Nicolae când eram mic aveam o bănuială despre tine. Nu mi s-a confirmat niciodată și pentru asta trebuie să mă declar mulțumit. Ceea ce am învățat de la ceea ce semnifici tu este să fiu mai bun. Nu îmi iese întotdeauna, ba chiar în cazuri rare. Am mai învățat să fiu fericit cu ceea ce am și cu cei dragi alături de mine. Pentru că despre asta cred că vrei să ne înveți – despre iubire, despre bogăția pe care o avem lângă noi, despre bunătatea inimii și a faptelor bune, despre cum putem deveni mai buni.

Dincolo de sărbătoarea comercială pe care lumea încearcă să o dea zilei tale, tu rămâi același bătrân săritor și bun. Și dacă ești chemat vii și ajuți. După puterile tale. Treci peste setea de bani a celor ce vor să profite de bunătatea ta. Pentru că tu știi că cei ce chiar cred în tine vor rămâne la fel. Dincolo de mesajele publicitare, dincolo de ofertele din magazine, tu vei rămâne veșnic Moș (Sfântul) Nicolae. Cu bune și cu rele. Cu lucruri dăruite la vedere, dar mai ales cu daruri pe care doar le simțim.

Bre Moș Nicolae îți mai aduci aminte de cum era odată? Când mirosul cojilor de portocale intra în casele noastre odată cu ziua ta? Când mirosul cetinei de brad invada căminele noastre în preajma zilei tale? Și când din 6 decembrie începeau să răsune colindele alea românești frumoase? Îmi este dor de atmosfera de atunci, dar sunt sigur că nu se va mai întoarce. Așa că mă bucur de tine, Moș Nicolae, așa cum ești tu acum.

Moș Nicolae te rog continuă să fii bun cu noi și să ne aduci daruri. Văzute și nevăzute.

The post Bre Moș Nicolae appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Fii Moș Nicolae

Ionut Durbaca — Mon, 05 Dec 2016 07:48:52 +0000

Astăzi este ajun de Moș Nicolae. E mare bucurie în rândul copiilor noștri. Cu toții așteaptă ca diseară să ajungă Moș Nicolae și să le pună în ghetuțe dulciuri, cadouri și alte lucruri ce le sunt dragi. Diseară își vor lustrui ghetuțele cu zâmbetele largi pe buze, în speranța că Moșul Nicolae nu îi va ocoli. Sunt bucuroși și odată cu bucuria lor și noi, adulții simțim cum fericirea pune stăpânire pe inima noastră. Fii Mos Nicolae.

Sursa foto: www.monitorulvn.ro

În seara aceasta începe o perioadă frumoasă, în care majoritatea dintre noi este cuprinsă de atmosfera sărbătorilor. Ne gândim mai des la familiile noastre și la cei dragi nouă. Simțim mai des nevoia de a sta mai mult lângă copiii noștri. Intrăm în acea atmosferă relaxantă pe care toată lumea o așteaptă.

Dar, în această perioadă este bine să ne amintim că sunt copii la care Moș Nicolae nu va putea să ajungă. Iar părinții lor nu vor putea să le cumpere nici măcar o ciocolată. Despre jucăriile preferate nici nu poate fi vorba să le poată cumpăra. Dincolo de bucuria pe care o vom simți fiecare în sânul familiilor noastre, alături de copiii noștri, poate că ar fi bine să ne aducem aminte și de familiile sărmane. Și să ne transformăm, la rândul nostru în Moș Nicolae pentru acele familii. Să aducem un mic zâmbet pe fețele copilașilor cu o copilărie grea.

Și acolo unde este posibil să luăm proprii copii în momentul în care mergem la aceste familii. Nu aveți idee ce impact are o astfel de întâlnire în sufletul propriilor noștri copii. Îmi aduc și acum aminte prima întâlnire pe care a avut-o Iustina cu o parte dintre copiii sărmani. Atunci când am ajuns în familiile respective, copilăria a învins normele și diferențele dintre copii. Iustina s-a jucat de parcă erau prietenii ei de-o viață. Iar după m-a întrebat de ce acei copii sunt așa de săraci. Recunosc nu am oferit un răspuns de care să fiu mulțumit. Pentru că a fost un răspuns superficial, față de greutatea întrebării adresate de copilul meu.

De atunci, de fiecare dată când trecem pe lângă copiii mai sărmani, o văd pe Iustina cum se uită la ei, iar în ochișori se vede dorința de a-i ajuta. Și asta a pornit din dorința de a ajuta, pe care la un moment dat a răsărit în inima noastră. Pentru că din păcate de fiecare dată când ieși la plimbare întâlnești oameni care au nevoie de ajutorul tău mai mult decât puteai tu să crezi. Nu toată lumea poate simți căldura propriului cămin, iar despre mirosul de portocale nu poate fi vorba. Sau poate doar acei oameni care trăiesc pe lângă tomberoane să mai simtă câte un damf de la gunoiul pe care noi îl ducem.

Este o discrepanță uriașă între bucuria pe care o trăim noi în propriile noastre familii și tristețea întâlnită în alte familii mai puțin norocoase. În schimb din puținul nostru putem să aducem o bucurie mică, în prag de sărbători și altora mai puțin norocoși. Dintr-o plasă de portocale pe care am cumpărat-o, putem să ne lipsim de două portocale pe care să le dăm unor copii sărmani. Dintr-o pungă de bomboane de pom, putem renunța la cinci bomboane care să îndulcească suflețelele triste pe cate le întâlnim pe stradă. Dintr-un ibric de ceai proaspăt făcut, putem să renunțăm la 2 pahare, care să îi încălzească pe cei ce stau în frig de dimineață până seara.

Oricând putem renunța la hăinuțele pe care le-am uitat în șifonier și să îmbrăcăm pe cât putem oameni care au trupurile reci de atâta stat în frig, fără un acoperiș deasupra capului. Iar dacă situația nu ne permite momentan să facem aceste gesturi de omenie, putem să ne oprim în dreptul oamenilor necăjiți și să le spunem o vorbă caldă, să le adresăm o vorbă de încurajare, cu zâmbetul pe față.

Este o perioadă a bucuriei, ce începe din această seară. Dar, haideți să aducem bucurii mici și oamenilor necăjiți pe care îi întâlnim în drumurile noastre zilnice. Veți rămâne surprinși de nivelul bucuriei pe care o veți simți în sufletul vostru. Dar aveți grijă că este posibil să înceapă să vă placă foarte mult și veți ajuta din ce în ce mai mult. Fără să vă mai gândiți că aveți sau nu aveți posibilitatea momentană.

The post Fii Moș Nicolae appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Scrisoare de la tată la fiică – în ajun de Moș Nicolae

Ionut Durbaca — Thu, 05 Dec 2013 07:37:51 +0000

Draga mea fiică, îți mulțumesc pentru tot ceea ce faci pentru mine – îți mulțumesc pentru zâmbetele care îmi încarcă bateriile, îți mulțumesc pentru faptul că îmi înseninezi ziua, când dimineața îmi dai un pup pe obraz, îți mulțumesc pentru fiecare clipă petrecută împreună. Acum ești încă mică, dar la un moment dat vei crește și o parte din inocența ta va fi acoperită de grijile vieții. Dar te rog, draga mea, nu lăsa să se întâmple asta – păstreză zâmbetul și sufletul de copil. Te vei simți mult mai împlinită. Aceasta este o scrisoare de la tata la fiica.

Azi e 5 decembrie, zi în care majoritatea copiilor va primi daruri de la Moș Nicolae. Încă de aseară stau și mă gândesc ce cadou să îi cer Moșului să îți aducă, altceva decât dulciurile lui bune. Pentru că draga mea copilă, aceste cadouri sunt epuizabile, iar ceea ce contează cu adevărat sunt cele durabile, cele pe care majoritatea nu le văd și nu le iau în calcul. Ceea ce îmi doresc pentru tine este ca principiile sănătoase să fie tot timpul în zestrea ta de om. Nu pentru că altfel nu ai putea trăi, doar că în felul acesta vei trăi împlinită.

Știu, eu și mama nu îți putem să îți lăsăm moșteniri imense în bani, dar îți vom lăsa dragostea de viață, dragostea de oameni și dragostea de onestitate. Sunt lucruri care la prima vedere sunt mici, dar vei crește și vei ajunge să le prețuiești mai mult decât ceea ce este material. Poate că viața îți va dărui un trai bogat, dar draga tatii, te rog sa nu uiți niciodată de ceea ce te-au învățat părinții tăi – să fii mereu dreaptă când restul vor fi strâmbi, să fii mereu corectă, chiar și atunci când oamenii îți vor dori răul, să zâmbești când vei vedea un om trist pe stradă – poate așa îi vei mai lumina ziua. Să nu uiți să mulțumești pentru ceea ce ai.

În încheiere îți voi lăsa o scrisoare către Moș Nicolae pe care să o ai în vedere când vei crește mai mare:

”Dragă Sfinte Nicolae/Știu că sunt un pic cam mare/Ca s-aștept să-mi pui în zori/Bunătăți în pantofiori./Însă tot te rog ceva:/Azi pun înaintea ta/Ghetele inimii mele/Ca să le umpli pe ele/Cu daruri duhovnicești/Din cămările cerești:/Bucurie și răbdare/Pace, milă și iertare/Blândețe, nepizmuire/ Și bine-nțeles iubire./Și-aș mai vrea să-mi dăruiești/Ca un milostiv ce ești/Și smerenie, credință/ Nădejde și pocăință./Dar de ce te-ncrunți așa?/Crezi că nu vor încăpea?/Am uitat să-ți spun,se vede/Ca port 43 la ghete!”

The post Scrisoare de la tată la fiică – în ajun de Moș Nicolae appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

E timpul legendei

Ionut Durbaca — Sun, 25 Nov 2012 17:42:00 +0000

Putini dintre noi cunoastem, sau am trait in preajma unui personaj de legenda, dar cei mai multi dintre noi cunoastem legende cu si despre eroi ai zilelor de demult. Dar in viat de zi cu zi, intalnim oameni care fac fapte legendare si pe care nimeni nu ii baga in seama. Nu am sa va povestesc despre astfel de oameni, pentru ca spre bucuria lor, Dumnezeu nu trece cu vederea faptele lor bune. Mai devreme sau mai tarziu lumea va povesti despre ei si astfel se vor transforma in legende.

Poporul nostru are in gena, mitul legendelor si al oamenilor legendari. Poate ca de vina este dorinta noastra de a fi altfel, poate ca pe taram romanesc a lasat Dumnezeu intreaga lui binecuvantare. Cert este ca in fiecare coltisor al Romaniei se naste o legenda, sau mai bine zis se reinventeaza o legenda. Pentru ca legendele ne fac sa fim conectati la spiritul neamului si la evolutia noastra ca neam.

Si pentru ca veni vorba despre legende, am sa va povestesc un vis, pe care l-am avut anul trecut. Si pentru ca se apropie luna decembrie, o luna plina de incarcatura emotionala, am decis s-o pun pe hartie acum. Dupa cum va spuneam, anul trecut am avut un vis, un vis pe care nici pana astazi nu mi-l explic, dar care este plin de invataminte.

“Era seara, seara de 5 decembrie 2011, iar eu si familia mea ne pregateam sa asteptam mosul. Cum care mos? Mos Nicolae. Bucurosi ca am ajuns sanatosi si ca a mai trecut un an, ne lustruiam fiecare ghetutele, astfel incat, Mosul sa nu ne ocoleasca. Ca o familei fericita si plina de sentimente placute am decis ca in acea seara sa ne culcam mai devreme, astfel incat Mosul sa vina si sa ne aduca darurile mai devreme – nu de alta, dar avea foarte multa munca de facut in seara aceea.

Obosit imi pun capul pe perna, iar prietenul lui Mos Nicolae, Mos Ene, imi atinge pleoapele cu pudra somnului. Am cazut intr-un somn adanc, plin de odihna si l-am visat pe el. Se plimba pe strazile Parisului, mergand din casa in casa si daruind cadouri. La un moment dat s-a uitat catre mine si mi-a spus ” Paseste! Vino inspre mine!” si mi-a intins mana lui peste care au trecut anii. Am ramas langa el, fara sa fiu in stare sa pronunt o singura silaba. Fiecare celula a mea tremura de emotie si totodata cautam sa ma ciupesc, sa vad daca nu visez. Parca printr-o tainica voce ce ii spunea ce simt, Mos Nicolae m-a tras mai aproape de el si mi-a pus desaga in spinare. Era obosit si macar asa puteam sa il ajut – pentru o perioada de timp, eram ajutorul lui.

Usurat de povara sacului cu cadouri si cu nuieluse, mi-a facut semn sa pornim. Am trecut si pe la copii bogati si pe la copii saraci, dar nimeni si nimic nu avea sa ma anunte ce avea sa se intample. Eram impreuna pe strazile Parisului si ne apropiam catre marginile lui, acolo unde isi traiau viata saraca si plina de greutati, familiile napastuite ale francezilor. Atunci mi-a facut o marturisire – avea sa faca acum un cadou mai special, menit sa ajute o familie sa nu mearga pe drumul dezastrului. Vroia sa ii tina unul langa altul, pe tata sa il opreasca de la o fapta urata, iar pe fetele lui sa le tina aproape de inima batranului. Mi-a aratat in sac mai multe bijuterii: de la inel la bratara, de la pandative la bani din aur. Toate acestea pentru aceasta familie, care nu mai avea cum sa se mai descurce in saracia lucie in care traia.

Simtind faptul ca in acel moment avea sa se intampla un lucru extraordinar, am pasit impreuna cu Mos Nicolae prin gaura cheii, in casa fetelor si a tatalui lor. In acea seara, in Paris, batranul tata, cu inima tanga decisese sa isi dea fetele spre prostitutie pentru a scapa de saracie. Fascinat de faptul ca am putut sa trec in casa oamenilor fara sa deschid usa, ma uitam intrebator catre el – nu stiam ce surprize ma mai asteapta in acea seara.

Cu ochii in lacrimi Mos Nicolae, lua capul fiecarei fete in palmele lui si le saruta parinteste pe frunte, ca intr-o binecuvantare. Ceva imi spunea ca fetele din acea casa ii aduceau aminte de cineva foarte apropiat lui. Cu mana tremuranda, scoase din sacul plin de cadouri, ceea ce pregatise pentru aceasta familie: inele placate cu aur, pandative cu pietre pretioase, bratari din aur si trei saci cu banuti din aur. Facuse cate un mic cadou pentru fiecare din cele trei fete, astfel incat ele sa scape de povara prostitutiei.

Cand sa ne indreptam spre peretele de iesire, auzim in spatele nostru un “Multumesc”. Am inlemnit amandoi din drumul nostru – am fost desoperiti si fapta noastra buna nu a mai ramas anonima. Una din fete, cea mai mica, ne privea cu un suras de fericire si bucurie, suras ce ne-a umplut inima de caldura. Ne-a multumit din nou, iar ceea ce m-a impresionat cel mai mult, a fost faptul ca mezina, si-a pastrat un singur inel si celelalte le-a daruit surorilor si tatalui ei. Era pentru prima oara, de cand erau in Paris, cand le facea un cadou de Mos Nicolae.

Trecand prin peretele casei, am iesit in strada, acolo unde ne-am asezat pe o banca, sub un felinar. Eram amandoi incarcati de ceea ce vazusem in casa de unde tocmai am iesit. Sentimentele noastre au trecut pe rand de la bucurie la tristete, de la fericire la dezamagire. Istoria faptelor bune se scria atunci in fata mea si eu nu stiam cum sa reactionez. Ma uitam la Mos Nicolae, iar fata lui plina de fericire, tresarea din cand in cand, atunci cand rememora franturi din casa celor trei fete. Simtind ca ma uitam la el si-a sters o lacrima din coltul ochiului si a redevenit acelasi personaj vesel pe care il stim cu totii. Eu ramasesem in continuare mut de uimire si de cate fapte bune a putut sa faca un batranel plapand, peste care vremea a trecut.

Am cutreirat strazile Parisului pana dimineata, facand fapte bune si ajutand oamenii sa devina mai buni. Spre dimineata, aproape de ora de trezire, Mos Nicolae, m-a luat de mana si ne-am teleportat in fata casei celor trei fete. Cum Mos Nicolae vrea sa fie descoperit pentru prima oara in istorie? Asta imi strefulgera mintea mea obosita.

Dragii mei, cata bucurie am putut sa vad in acel moment, nu am vazut in intreaga mea viata. Oamenii radiau de fericire, iar Mos Nicolae ii privea din departare, multumit ca a mai reusit sa salveze niste copile din drumul spre nefericire. Batranul tata avea ochii plini de lacrimi si isi imbratisa fiecare copila cu un dor nespus – de parca nu le mai vazuse de 1 an. Copilele radeau fericite – aveau posibilitatea sa viseze la o viata mai buna pentru ele si pentru batranul lor tata.

In momentul acela Mos Nicolae se uita catre mine si imi spuse : ” Copile, e timpul sa te duci acasa la fetele tale. Ele sunt cele mai importante comori si bijuterii pe care le ai. Fa-le fericite si ele iti vor arata un dar nestemat – iubirea. Totul porneste din iubire si atunci cand vei intelege asta vei putea sa devii mai bun. Si pentru ca stiu ca iubita sotie isi doreste sa vada Parisul, uite aici trei bilete catre Paris. Te vei trezi si iti vei aduce aminte de acest vis cat vei trai. Nu vei uita niciodata ca faptele bune izvorasc din iubire si doar oamenii mari pot sa faca astfel de gesturi.”

Buimac de uimire, m-am trezit langa cele doua fete ale mele. Nu stiam daca a fost vis sau realitate. Fetele mele inca dormeau. Langa capul meu erau cele 3 bilete spre Paris si multe jucarii si dulciuri. Bucuros ca fetele nu s-au trezit si ca pot sa o fac si eu pe-a Mos Nicolae, m-am dus si am pus in ghetute darurile primite.

Cata bucurie pe fetele lor si cata bucurie in inima mea.

Poate ca de asta am avut si visul de anul trecut. Trebuia sa invat sa fac daruri si sa fac oamenii fericiti. Pentru ca nimic nu se compara pe lumea asta cu bucuria de a face oameni fericiti. Cel mai important pentru fiecare dintre noi este sa aducem bucurie in randul celor pe care ii intalnim. Fiecare dintre noi trebuie sa fie un Mos Nicolae al zilelor noastre. Si din putinul nostru sa daruim si celor mai necajiti ca noi.

Postare scrisa pentru Superblog 2012

The post E timpul legendei appeared first on Durbaca Ionut Lucian.