În continuare voi vorbi despre un OM care a riscat mult pentru a face un loc altfel, un loc care să-l reprezinte și în care să își găsească liniștea. Liniștea pe care el însuși pare că și-a găsit-o. Când am discutat prima dată cu acest om, am avut un sentiment că ne știam de foarte mult timp. Era acel tip de sentiment pe care îl trăiești doar în preajma celor speciali. La prima mea discuție cu acest OM nu am simțit când a trecut timpul – aș putea spune că toate au devenit atemporale. Și cred că acesta este cuvântul care exemplifică personalitatea lui. Este genul acela de OM frumos care te ajută să înțelegi că în viață altele sunt lucrurile importante și nu neapărat confortul tău financiar. Și nu este reprezentant de asigurări de viață.

OMUL acesta nu este interesat de sensul actual în care merge societatea. Încearcă să croiască el un sens mai frumos pentru el. Și cine vrea poate să îl urmeze. Consideră că fiecare anotimp are grijă să îi amintească rânduiala și farmecul acestei lumi! Este adeptul sintagmei ”cât trăiți, nu uitați să respirați”. Și aici se referă la modul real de a respira. Să respirăm tot ceea ce ne înconjoară. OMUL acesta este atras de orice îi aduce aminte de neamul lui, de partea spirituală, de ceea ce înseamnă să fii român și să simți românește. Cu alte cuvinte este atras de toți cei prin care respiră Dumnezeu. El nu caută prezența vedetelor, ci a oamenilor simpli. Pentru că în simplitatea lor, oamenii aceștia crează lucruri ce rămân în urma lor. De fapt, acesta este și crezul lui – să lase ceva în urmă, ceva care să rămână și peste ani. Și care să vorbească despre el când el nu va mai fi.

Daniel Gorbănescu este acel gen de părinte care face tot posibilul să lase urmașilor lui cele mai importante lucruri. Le arată viața simplă, așa cum este ea, la bază. Fără confortul și luxul ce ne înconjoară. I-a învățat că cel mai prețios lucru pe care îl are omul este sufletul. Iar fericirea trebuie văzută în lucrurile mici și împlinirea vine și din discuțiile cu oamenii simpli, dar plini de înțelepciunea populară. Noi, părinții am avea ce să învățăm din practica acestui om, în ceea ce privește creșterea propriilor copii. Pe copiii lui nu îi știe lumea toată – este de ajuns că îi știe Dumnezeu. Din punctul meu de vedere, Daniel poate sta liniștit – ceea ce vrea să transmită, ajunge fix la persoanele care trebuie să primească învățăturile lui.

Locul pe care l-a creat te introduce într-o altfel de lume. Cum treci pragul acelui loc simți că parcă ai pășit într-un alt timp, simți cum liniștea te cuprinde și toții porii tăi se liniștesc. Este o oază de oxigen prin care să îți încarci bateriile, într-un oraș plin de răutăți și ieșenisme. Dacă ai fost acolo odată, sufletul îți va cere să mergi mereu. Pentru că acolo găsești liniștea. De fapt liniștea OMULUI Daniel Gorbănescu este transferată și locului pe care l-a creat. La el vorba : ”omul sfințește locul” se potrivește perfect. Și ce este și mai important, OMUL acesta ține legătura cu satul. Și nu doar pentru achiziția materiei prime. Dă înapoi satului din timpul lui, atunci când acesta i-o cere. Este unul dintre puținii oameni care atunci când simte că ”merită” lucrează în ”pierdere”.

Și pentru că Daniel Gorbănescu este un OM frumos și special al Iașului,cu o energie aparte, a avut  acum câteva zile  o surpriză frumoasă. Una dintre persoanele care a ales să meargă în locul lui special, a fost pe cale să aducă un nou suflețel, chiar acolo. Probabil că datorită energiei pe care o emană acel loc. Pentru că da, Daniel Gorbănescu a împrumutat din energia lui specială și locului pe care îl păstorește. Dacă vreți să vă convingeți singuri, vă recomand să mergeți acolo. Sau urmăriți-l aici. Și veți vedea că este unul din OAMENII frumoși ai Iașului.

”CRED cu tărie, într-o “LUMINĂ” interioară! Și SURSA ei… ” – Daniel Gorbănescu

The post Oamenii frumoși ai Iașului – episodul 3 appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Multi dintre noi, incercam sa scapam din stresul cotidian si din zbuciumul oraselor mari. Oare cine nu si-ar dori ca, la sfarsit de saptamana, sa isi permita sa evadeze in natura, sa isi oxigeneze creierul si plamanii? Natura e locul in care iti incarci bateriile, e locul in care te simti liber, e locul unde ne intoarcem cu totii ori de cate ori avem ocazia. De cele mai multe ori, pentru a face economie de timp, apelam la masini si biciclete. Pentru cei mai sportivi dintre noi, un echipament sportiv este de nedespartit in drumetiile pe munte.

Cand eram mic, eram pasionat de munte si de mers in aer liber. Cel mai bine ma simteam pe drumurile de munte si pe cararile putin batatorite ale padurilor montane. Recunosc, imboldul l-am primit de la fratele meu mai mare, care in toate vacantele si concediile pleca in expeditii pe munte. Iar pentru cunoscatori, muntele e periculos daca nu stii sa te imprietenesti cu el.

Imi aduc aminte cu placere ca intr-un an am urcat pe munte si ne-am ales sa stam la cort. Era prima experienta de acest gen – sa dorm in aer liber, sub bolta instelata. Experimentatii si-au lasat rucsacii in afara cortului si si-au luat sacii de dormit in cort. La un moment dat in noapte, se aude un zgomot in apropierea cortului in care eram campat. Curios scot nasul afara si vad, cum o ursoaica cu ursuletii ei dadeau iama in mancarea din rucsacii lasati afara. Nu stiu ceilalti ce au simtit, dar in acel moment mi s-a urcat tensiunea si incercam sa nu fac prea mult zgomot – nu de alta, dar nu vroiam sa devin felul urmator.

In acel an, am inteles ca urcatul muntelui trebuie facuta cu cap. Ei dragii mei, din acel an am decis ca muntele sa il urc doar cu masina – stiu, multi dintre voi ma veti blama ca pierd frumusetea drumetiilor. Dar prefer sa fiu mai prevazator si sa ma simt in siguranta. Mai ales ca acum, pot sa ma bazez pe cutia de portbagaj Pegasus 320 Grey si pot sa pun si catel si purcel in ea (are o capacitatea de 50 de kg).

Trebuie sa ii fac cunostinta si fetei mele cu muntele, iar mersul cu masina este cea mai sigura varianta. In plus utilitatea unui astfel de cutii de portbagaj este imensa – poti sa iti pui lucruri de care chiar ai nevoie si sa nu ai senzatia de sufocare in interiorul masinii. Te poti relaxa pe munte si fara sa te gandesti la pericole. Te poti bucura de razele soarelui si de mirosul padurii, fara sa iti fie frica ca poti da nas in nas cu ursul. Pentru familii e modalitatea cea mai sigura de a te bucura de concediu la munte.

Daca va intrebati de unde puteti lua un astfel de articol, va dau un pont. Intrati pe site-ul celor de la Aventuria si veti gasi acolo orice articol pentru drumetii, competitii sau experiente sportive. Si dupa cum spuneam si in titlul articolului – Aventuria si esti ca nou. Chiar daca te duci la drumetii pe munte cu masina, relaxarea este deplina daca apelezi la produsele de pe Aventuria. Si ce este mai important, poti testa produsele lor inainte de a le achizitiona.

Sunt curios daca ursoaica care ne-a cotrobait prin rucsaci s-a intalnit si cu cei de la Aventuria. Poate ca voi afla raspunsul.

Postare scrisa pentru Superblog 2012

The post Aventuria si esti ca nou appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Ieri m-am intors cu familia dintr-o mini-vacanta in Humor. Au fost trei zile scurte, chiar foarte scurte, dar cu toate astea au fost zilele in care ne-am incarcat bateriile. Sunt locuri care inca nu au fost pe deplin cucerite de oamenii “civilizatiei”, sunt locuri in care te pierzi printre brazii uriasi. Oamenii traiesc dupa alte timpuri, nu sunt asa de grabiti ca noi oamenii oraselor. Pana si animalele sunt mai prietenoase cu oamenii – asta si pentru ca oamenii respecta natura cu tot ce inseamna ea.

Inainte sa plecam in concediu, cautam un loc aproape de casa, care sa nu o solicite foarte mult pe Iustina, dar sa fie si plin de liniste. Ne-am oprit asupra satului Manastirea Humor, un sat situat la 5 km de Gura Humorului. Aici ne-am stabilit sediul central, la Pensiunea Roxana, un loc plin de flori si brazi, un loc in care copii s-au simtit ca la ei acasa. Aerul de munte i-a facut sa fie mai veseli, iar seara au cazut obositi de atata joaca si alergat in natura.

Toata zona Humorului inca isi mai pastreaza aerul rustic si amintirea stramosilor nostri. Un loc plin de istorie si incarcatura spirituala. Oamenii te saluta chiar daca nu te cunosc, se ofera sa te ajute fara sa astepte ceva in schimb. Uneori am avut sentimentul ca nu ne aflam in Romania, oamenii te fac sa te simti prost prin amabilitatea lor. Oamenii de aici imi aduc aminte de satenii copilariei mele, atunci cand oamenii isi faceau timp pentru o vorba, chiar daca aveau multe treburi de rezolvat.

Spre surprinderea noastra nu am mai simtit nevoia sa deschidem televizorul, laptop-ul sau orice alt mijloc modern de comunicare. Ne-a fost de-ajuns aerul de munte si frumusetea peisajelor ce se deschideau in fata ochilor nostri. De cate ori ajungeam inapoi la pensiune, aveam senzatia ca acolo e casa noastra si ca acolo stam de o viata. Daca nu ar fi fost radacinile noastre in Iasi, mai nimic nu ne-ar fi atras inapoi. In Humor ai parte de un farmec aparte ce te cucereste definitiv.

Oare de ce oamenii oraselor nu pot sa imprumute cate ceva din calitatiile oamenilor simpli? E chiar asa de greu sa fii cu buna crestere si sa ii respecti pe cei de langa tine? Daca fiecare din noi am incerca sa imprumutam din calitatile oamenilor simpli de la munte, viata ar fi mult mai simpla si mult mai placuta.

In drumul spre intoarcere spre Iasi, mi-am dat seama ca tanjesc dupa o casa intr-o zona pitoreasca de munte, acolo unde oamenii si natura inca traiesc in armonie. O zona in care Dumnezeu inca mai trimite binecuvantarile sale peste creatiile sale.

The post Timpul trece altfel in Humor appeared first on Durbaca Ionut Lucian.