Poate că timpul nu mi-a ajuns să o sun mai des, poate că de multe ori am dat-o uitării. Dar, astăzi am primit o lecție de dragoste și simplitate. Sunt un norocos că încă mai am o bunică ce mă învață că lucrurile simple sunt pline de încărcătură emoționantă. Când eram mic, plângeam adesea în brațele ei – astăzi în schimb, bunica a vărsat o lacrimă pe umărul meu. Dacă vreți astăzi am simțit apăsarea anilor bunicii, pe umărul meu. Mi-am luat energia din îmbrățișarea bunicii de astăzi, cât să îmi ajungă o viață întreagă.

Parcă când vorbea cu mine nu voia să mă deranjeze cu niciun cuvânt. Să nu mă rănească cu nicio vorbă. Și cu toate acestea bunica mă copleșea cu dragostea izvorâtă din trupul ei plăpând. Ochii îmbătrâniți de ani s-au luminat astăzi și așa îi voi păstra în amintirea mea de peste ani. Chiar dacă trupul nu o mai ascultă așa cum vrea ea, sufletul ei încă învăluie cu dragoste. Și nu doar pe mine, ci pe toți nepoții ei. Pentru că ea este una din sevele noastre și unul din locurile de unde ne tragem originea.

La un moment dat, în timpul discuției îi spune mamei mele: ”Uite nu i-a fost rușine lui Liviu să mă ia de mână și să meargă cu mine”. Liviu este fratele meu, care ieri a fost cu ea când și-a făcut analizele. Vă dați seama cât de simplu și frumos gândesc bătrânii noștri? Dacă ar ști ea, că fiecare îmbrățișare, fiecare luare de mână, pe noi, nepoții ei, ne conectează la istorie și la rădăcina noastră…. Dacă ar ști ea că noi suntem ce suntem și datorită ei…. Pentru că, lacrimile ei și grija pentru noi, ne-au udat rădăcinile și așa am crescut. Bunica este ca și stejarul bătrân la umbra căruia cresc puii de stejar. Așa plăpândă cum este și cum a fost, ne-a dat energia necesară să creștem. Iar dragostea ei a fost uneori mai puternică decât cea a mamei.

Pentru că o simțeam de la kilometri. Și fiecare gând bun al ei ne ghidează pașii. Nu ne-a reproșat niciodată că nu avem timp să o sunăm, deși ar fi putut. Ci ne-a zâmbit atunci când ne-a văzut. S-a bucurat tot timpul de prezența noastră, chiar dacă anii au trecut și peste noi. Și bucuria se vedea de fiecare dată când o priveai în ochi. Simplitatea bunicii mele m-a impresionat de fiecare dată. Pentru că este o simplitate înțeleaptă, venită din conectarea ei la divinitate și viața însăși. Și poate că așa cum sunt eu astăzi i se datorează și ei.

Da, bunica este izvor de simplitate și dragoste. Și nu îmi este rușine să o spun. Poate că într-o societate aflată mereu într-o fugă continuă, ar trebui să ne mai uităm și la bătrânii noștri. Să vedem oglinda a ceea ce trebuie să conteze cu adevărat. Simplitatea lor să o luăm ca și exemplu. Iar dragostea lor ca stindard al trecerii noastre prin lume. Pentru că la evoluția noastră, bătrânii au contribuția lor. Puțină în accepțiunea noastră, multă în realitate.

Bunicii noștri reprezintă izvorul nostru de istorie, legătura noastră cu strămoșii. Să ne bucurăm cât de mult putem de ei și de dragostea lor. Pentru că ei ne-au învățat să iubim, să mergem, să ne bucurăm, să fim buni. Nu degeaba bunicilor li se mai spune și buna/bunul. De la bunătatea lor și de la dragostea cu care își cresc nepoții. Să îi iubim chiar dacă pielea lor începe să se zbârcească. Să îi respectăm chiar dacă nu ne mai pot ajuta foarte mult. Și să avem grija de ei ca de o comoară. Pentru că bunicii în viață sunt o comoară a sufletului nostru.

Da, astăzi mi-am primit lecția de simplitate și de dragoste de la bunica mea. Și pentru asta ÎI MULȚUMESC.

The post Bunica izvor de dragoste și simplitate appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Postarea de astazi va fi una sentimentala, plina de multumiri pentru bunicii Iustinei si pentru oricare bunic din viata copiilor. Unii dintre copii nostri sunt norocosi ca i-au prins pe bunici in viata si ca se pot bucura de toata atentia pe care bunicii sunt in stare sa le-o dea. Nu conteaza ca nu mai pot de durerile cauzate de reumatism, sau de bolile de inima acumulate de-a lungul vietii – importanta este fericirea nepotului/nepoatei.

Orice suras al copiilor nostri ii incarca cu putere si cu dorinta arzatoare de a face totul pentru nepot. Orice ras cristalin al nepotilor ii face sa uite de griji si de problemele de sanatate. Pentru ca, de ce sa nu recunoastem bunicii sunt ingerii copiilor nostri. Uneori bunicii sunt mult mai grijulii, decat noi parintii, parinti ce suntem tot timpul pe fuga.

Multi dintre noi nu au timp sa ofere educatia copiilor lor si lasa lucrul acesta in seama bunicilor. Noi suntem norocosi ca avem 2 perechi de bunici care se ocupa exemplar de Iustina – uneori si noi ne minunam de ceea ce fac bunicii pentru ea. Nimic si nimeni pe lumea asta nu poate sa fie mai potrivit pentru copil, decat un bunic sau o bunica in preajma – asta atunci cand parintii nu sunt langa el.

Fiecare dintre noi, am avut bucuria, ca la un moment dat in brate sa fim ridicati in brate de bunici, sau macar alintati. Am ajuns ceea ce suntem astazi si datorita bunicilor nostri. Pentru bunici Iustina este ca un pansament de bucurie, ca un medicament de bucurie.

Sentimentele noastre de recunostinta nu pot fi masurate in cuvinte si nici macar in fapte. Chiar daca uneori mai gresim fata de parintii nostri, respectul si recunostinta noastra este reala. Iustina isi va da seama cat este de norocoasa cu 2 perechi de bunici plini de iubire.

The post Bunicii, dar de la Dumnezeu appeared first on Durbaca Ionut Lucian.