Îţi calculezi, între somn şi realitate, care este următoarea ta destinaţie. Bucătăria pentru o cafea. Relizezi că ai nevoie urgentă de o cafea bună. Şi te duci cu speranţă către bucătărie. Aici vei trăi o tragedie în 2 acte. În primul act vei realiza că vecinii iarăşi au oprit apa rece pentru o avarie, iar în al doilea îţi vei da seama că trebuie, dar chiar trebuie să pleci din casă fără să te dezmeticeşti de-a binelea.

Cauţi cheile şi încerci să îţi aduci aminte cu exactitate unde le-ai lăsat aseară. Şansa începe să îţi surâdă şi pui mâna, atât pe cheile de la maşină, cât şi pe cheile de la casă. Începe să se vadă un licăr de speranţă că, uşor-uşor ziua va începe să fie mai bună. Cu ochii mijiţi conduci în stilul camuflaj prin traficul ieşean. GPS-ul tău interior te duce instictiv la ea, la oaza ta de linişte, la cuibuşorul tău de trezire, la aromele tale preferate. Te duce la ea, la FIKA. Şi de aici începe adevărata ta zi.

Simţi că trăieşti, simţi cum fiecare por al pielii tale se trezeşte la viaţă. Şi te gândeşti la aroma cafelei nordice, la pauza ta de cafea, în care îţi permiţi să fii doar tu cu tine. Şi dai comandă de cafea, asta după ce te-ai hotărât greu dacă se te opreşti la un Espresso, la un Capuccino sau la flat white sau black. Cum decizia ta a depins strict de numărul orelor în care trebuie să fii treaz, îţi alegi cea mai tare cafea posibilă. Şi aici intervine talentul lui Andrei, care alături de profesionalismul Roxanei te fac să simţi că îţi savurezi cafeaua în răcoarea Suediei.

Pare un vis, dar, vă spun că este realitate. De la finalul lunii septembrie, puteţi să luaţi pauza de cafea la FIKA, în Iaşi. Este o nouă cafenea în Iaşi, deschisă în Piaţa Unirii, lângă Librăria Junimea, care aduce aroma cafelei suedeze în oraşul nostru. Este un concept interesant, prin care ni se propune să facem pauza de cafea, într-un ambient care să ne sustragă de la tabieturile noastre zilnice.

Şi  nu găseşti doar cafea la FIKA. Dacă ţi se face foame poţi să alegi între multe variante de mâncare sănătoasă. Iar dacă eşti un pasionat al dulciurilor, nu vei regreta. Au nişte dulciuri senzaţionale. Seara, lasă maşina acasă şi vino să bei şi o bere de calitate. Într-un cuvânt FIKA este mai mult decât o cafenea, este un proiect de suflet, în care, odată ce ai intrat, te reîntorci cu siguranţă.

Îţi spun din propria experienţă, pentru că bloggeri din Kooperativa 2.0 Iaşi au făcut controlul tehnic de calitate joia trecută şi cu toţii am ajuns la concluzia că merită să treci cel puţin odată pragul cafenelei FIKA.

Au savurat aroma cafelei următorii în ale blogging-ului: Andreea Ignat, Victor Cojocaru, Simona Patras, Constantin Ciobanu, Florina Gabriela Pascariu, Marian Matei, Anda Elena Pintilie, Ioana Stoian, Constantin Ciortan, Alexandra Bohan, Adelina Bohan, Alexandra Ignat, Diana Elena Lupu, Mariana Dorosenco, Alexandru Taradaciuc, Ionuț Teoderașcu, Gabriela Elena Mereuță, Paul Padurariu, Andreea Cretu, Bogdan Mihai Alupoaie.

The post FIKA cafenea pe gustul tău appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Şi totuşi, de cele mai multe ori, zâmbetul poate fi trist. Pentru că, dincolo de aparenţe, oamenii cu zâmbetul pe buze pot fi oameni trişti. De ce spun asta? Pentru că, îţi dai seama când zâmbetul unui om vine din adâncul sufletului lui, plin de fericire, sau dacă zambetul este doar un apanaj şi o mască folosită pentru a masca tristeţea. Cei mai veseli oameni dau din energia lor altora, dar nimeni nu se întreabă ei cu ce rămân în schimb.

De cele mai multe ori, oamenii la prima vedere au vieţi normale, unii dintre ei sunt invidiaţi pentru tot ceea ce au reuşit şi pentru tot ceea ce pare în exterior perfect. Dar, atunci când vorbeşti cu un om şi când emiţi supoziţii despre el, nu ştii ce dramă se ascunde în spatele lui. Nu ştii dacă zâmbetul afişat la discuţia cu tine, nu se transformă în plâns când nimeni nu îl vede. Şi rămâi cu imaginea lui de om fericit. Şi aşa îl vei considera de fiecare dată când îl vei întâlni.

Am întâlnit foarte mult situaţii de oameni care debordau de fericire în societate, dar care trăiau drame în viaţa lor privată. Erau persoane sociabile, bine-văzute de oameni, dar când ieşeau  din scena publică, îşi luau sacii cu pietre de moară în spate şi luptau pentru fericire. Cădeau, se ridicau, se scuturau pe genunchi şi începeau să urce din nou. Chiar dacă viaţa le mai trăsese încă zeci de mii de şuturi. Strângeau din dinţi şi îşi duceau lupta până la capăt. Dar, cei care îi vedeau pentru prima dată, nu ştiau drama din spatele aparentei lor fericiri.

Astăzi se vinde fericirea – toate spoturile publicitare, toate clipurile publicitare prezintă situaţii fericite, oameni zâmbitori, fericiţi, plini de reuşite, oameni perfecţi. Astăzi, nu ai voie să fii altfel decât fericit. Şi totuşi, trăim într-o societate tristă, apăsată de nevoi, de lipsuri, de griji. De unde discrepanţa asta? Poate că din cauza faptului că, în spatele unui zâmbet aparent fericit se ascunde o dramă.

Gândiţi-vă la cel mai fericit om pe care l-aţi întâlnit şi analizaţi-l un pic. Atât cât ştiţi despre omul respectiv. Sau mai bine întrebaţi-l direct despre necazul pe care îl trăieşte. Cu siguranţă că îl veţi lua prin surprindere şi s-ar putea să descoperiţi un altfel de om, cu necazuri, cu lipsuri, cu nevoi care trebuie rezolvate. Dacă am filosofa, am spune că suntem fericiţi atât cât ne permite viaţa.

Şi cum spunea o prietenă – fiecare om, fiecare copil, trece prin necazurile şi dramele proprii. Dacă ajungi să auzi povestea fiecărui om, fiecărei familii, îţi vei da seama că în spatele fiecărei aparente fericiri, sunt lucruri triste, pe care nu le credeai posibile. Şi atunci îţi vei da seama ca trăim într-o lume a zâmbetelor triste.

Şi totuşi zâmbetul este considerat leacul tuturor situaţiilor negative. Zâmbiţi aşadar! Chiar dacă zâmbetul este trist! Mâine va fi un zâmbet fericit!

The post Zâmbete triste appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Şi din păcate, aleg să îşi arate bărbaţia, jignind, rănind, fugind, neasumându-şi responsabilităţile faptelor lor, neoferind un exemplu demn de urmat propriilor copii. Din ce în ce, mai  puţini, aleg să îşi arate bărbăţia în modul lor de a fi un tată, de a fi un soţ, de a fi un adevărat stâlp de familie. Şi ştiţi ce, nici io, nu mă pot lăuda de constanţă în a fi bărbat. Pentru că fiecare dintre noi, suntem supuşi greşelilor, dar important este să realizăm când greşim şi să nu mai repetăm greşeala.

Ştiu că îmi voi atrage critici de la “bărbaţi”, dar este punctul meu de vedere şi mi-l asum. Şi înainte de a îmi transmite vrute şi nevrute, gândiţi-vă mai bine la taţii voştri, la bunicii voştri, la unii dintre prietenii voştri. Şi veţi vedea, că oamenii care au ales să fie bărbaţi, în adevăratul sens al cuvântului, sunt mai fericiţi. Şi au familii mai fericite. Pentru că a fi bărbat este un război continuu – cu tine în primul rând.

Iar dacă mai eşti tată de fată e imperios necesar să fii bărbat, cu tot ceea ce am scris mai sus. Pentru că, în felul acesta, îi arăţi care este imaginea adevărată a viitorului ei soţ. Care sunt calităţile care trebuie să conteze, atunci când va avea peţitori. În felul acesta, îi vei arăta că nu este important să vina cu o maşină ultimul răcnet la întâlnire, ci este mult mai important să nu fugă de lângă ea, la prima greutate ivită. Îi vei arăta că nu este important să o scoată la restaurante de fiţe, ci este mult mai important să pregătească cina împreună. Îi vei arăta că nu este important să fie făt-frumos, ci este mai important să rămână lipit de inima ei şi ea de inima lui, până la finalul vieţii. Într-un cuvânt a fi bărbat, atunci când ai o fică este să îi arăţi care sunt lucrurile cu adevărat importante.

La fel şi dacă eşti tată de băiat. Ai  mai multe responsabilităţi poate. Fiind bărbat, îi poţi arăta ce înseamnă să îţi iubeşti soţia, să o respecţi, să trageţi amândoi la aceeaşi căruţă, să fii alături de ea în creşterea şi educarea copiilor. Şi cu siguranţă că, atunci când se va căsători, va fi cu adevărat pregătit să fie un bărbat adevărat.

Sunt şi situţii excepţionale, când lungimile de undă nu se intersectează. Dar sunt sigur că, dacă noi bărbaţii am învăţa să ne respectăm mai mult soţiile/prietenele/fiicele/mamele, din ce în ce mai multe lungimi de undă vor rămâne intersectate, indiferent de greutăţile peste care vom trece împreună.

Într-un cuvânt – Fii bărbat – nu doare!

The post Fii bărbat – nu doare appeared first on Durbaca Ionut Lucian.