Sursă foto: ziarelive.com

Se spune că oamenii care au trecut prin diverse greutăți știu să aprecieze altfel viața. Poate și pentru că ei știu ce înseamnă să ajungi jos. Și cum este atmosfera acolo jos, unde nimeni nu se mai uită la tine. Sau dacă se uită, o face cu milă sau superioritate. O parte dintre oameni consideră că atunci când viața îți pune piedici, de fapt îți șlefuiește caracterul. Dar, pe bune dacă nu aș vrea să găsească altă metodă de șlefuire. Totul în viață este un du-te vino. Doar că la unii lucrurile bune doar se duc și nu se mai întorc. Sunt acei oameni care cad în deznădejde. Și care nu mai văd nici o rezolvare a problemelor lor.

Am înțeles însă un lucru din toată joaca asta a mea cu viața. Că de cele mai multe ori câștigă ea. Și cel mai câștigat sunt eu. Pentru că viața este frumoasă și cu bune și cu rele. Atunci când plouă afară, îți iei o umbrelă care să te protejeze de picurii de ploaie. Continui să îți faci treaba – o ploaie nu te oprește din ce ai tu de făcut. Doar îți strică cheful. Așa e și cu momentele din viață când ne este mai greu. Trebuie doar să găsim ”umbrela” care să ne asigure drumul mai departe. Chiar dacă ne dispare cheful, trebuie să mergem înainte. Nu este un lucru motivațional, este strict viața noastră. Pentru că, dacă ne vom opri în loc, nimeni nu va observa. Sau mă rog, mult prea puțini.

Putem să stăm să ne plângem când viața ne face șicane. Sau putem schimba perspectiva din care privim acele șicane. Asta am testat-o pe propria mea piele. Atunci când am văzut că viața face glume cu mine, am râs la glumele ei. Și am mers mai departe. De multe ori nu am făcut-o pentru mine, ci pentru cei de lângă mine. După ce a trecut totul, am râs și eu din toată inima. De mine și de tot ce s-a întâmplat. Pentru că mi-am dat seama că viața mi-a făcut glumele pentru a mă pregăti de ceea ce avea să vină.

În general noi oamenii avem tendința de a ne plânge de orice se întâmplă în viața noastră. Și să dramatizăm și să hiperbolizăm totul. Fără să ne dăm seama că noi înșine facem ca impactul evenimentelor asupra noastră să fie unul mare. O persoană dragă mie mi-a spus un lucru foarte deștept – ” de ce atunci când este bine trebuie să mă gândesc la cum era când ne era rău?”. Pentru că, atunci când vom sta tot timpul axați doar pe frica de a nu păți ceva, vom uita să trăim. În schimb dacă ne trăim viața cu bune și cu rele – așa cum vin ele – s-ar putea să suportăm mult mai bine șuturile. Oricât am vrea noi, șuturile oricum le vom primi. Mai intense sau mai puțin intense.

Și da, oamenii care au trecut prin greutăți – dar aici vorbesc despre adevărate greutăți – sunt altfel. Nu știu dacă mai buni, sau mai puțini buni. Dar văd viața cu mai multă înțelepciune. Se ghidează după lucrurile cu adevărat importante. Cel puțin asta am observat la ei. Și am mai observat ceva la ei – curajul pe care îl au atunci când se ridică. Dorința lor de a trece peste este direct proporțională cu greutatea tăriei loviturii primite. Cei mai puternici oameni pe care i-am cunoscut nu sunt cei care au mușchi pe ei. Ci oameni care au sufletul fortificat ca urmare a greutăților din viața lor.

Cu toții ne dorim ca viața noastră să fie lină. Nu este nimeni care să nu își dorească ca viața să nu ne pună la încercare. Și cu toate acestea fiecare dintre noi a avut momente în care a fost lovit. Ce s-a întâmplat însă după lovitură a fost total diferit la fiecare dintre noi. Unii au ales să se victimizeze, alții au ales să zâmbească și să meargă mai departe. Am observa că vieții îi plac luptătorii și cei care zâmbesc.

Așa că oricâte piedici ne pune viața, haideți să îi zâmbim. Chiar dacă e greu, haideți să ne gândim la cum ne vom simți după ce vom depăși obstacolele.

The post Mi-am luat-o appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Sursă foto: viziteaza-romania.com

Din păcate pentru noi, viața este un periplu continuu printre obiective personale și profesionale. De cele mai multe ori, fiecare dintre ele se intersectează la un moment dat cu alte și alte obiective. Fără să ne dăm seama, putem trece ușor de la un obiectiv la altul. Și toate acestea, nu fac altceva decât să ne erodeze pe termen lung. Chiar așa, cine poate să îndeplinească tot timpul obiective? Fără să mă joc cu multe cuvinte pot spune că este o fugă continuă după obiective din ce în ce mai îndrăznețe. Până într-un punct în care nu mai simțim nicio bucurie, nicio motivație de a continua lupta cu obiectivele.

Și atunci ce facem? Se oprește cursul firesc al vieții? Sau căutăm să mergem mai departe? Nimeni nu spune că este ușor să te menții motivat și plin de energie. Dar dacă ți-ar spune cineva că există câteva secrete pentru a menține motivația la un nivel constant, ce ai spune? Lucrurile încep simplu – de la setarea propriilor obiective. Fie că discutăm despre obiective personale, fie că discutăm despre obiective profesionale. Pentru că, în funcție de cât de sus ne stabilim țintele de atins, cu atât ne putem pierde motivația. Din simplu motiv că drumul până la atingerea obiectivului este lung.

Atunci, de ce să nu spargem obiectivul principal în obiective mai mici? Da, filosofia pașilor mici dar siguri este cât se poate de benefică în păstrarea motivației la un nivel constant. Cu siguranță fiecare dintre noi își dorește să aibă o casă frumoasă, o viață sănătoasă și o familie specială. Dar, pentru asta trebuie să nu ardem etape. Trebuie să fim adepții atingerii obiectivelor mari, prin atingerea treptată a obiectivelor mici. Este și mai sănătos să ne investim energia treptat, gradual, astfel încât pe parcurs să nu rămânem fără motivație.

Mașina dacă este accelerată brusc își crește consumul de benzină sau motorină. Așa și noi – dacă ne ambalăm să ne atingem propriile ținte, e posibil să terminăm foarte repede energia. Un alt pont poate că îl reprezintă gândirea chirurgicală. La ce mă refer? Să ne gândim clar dacă obiectivul pe care vrem să îl atingem chiar ne va îmbunătăți viața sau personalitatea odată ce l-am atins. Pentru că altfel, atunci când îl vom atinge, vom vedea că lucrurile nu sunt așa cum speram noi să fie. Și atunci riscăm să cădem într-o stare apropiată de depresie. Cu greu ne vom motiva să ne ridicăm atunci când ne vom da seama că am alergat după un miraj.

Un alt secret pe care poți să îl aplici pentru menținerea motivației constante, îl reprezintă crearea unui anumit tonus. De ce spun lucrul acesta? Pentru că, din ce am observat până acum, pot spune că oamenii cu nivel al optimismului peste medie, își ating mult mai ușor obiectivele. Este și explicabil – pentru că acești oameni nu se lasă cu una cu două doborâți. Și chiar dacă trebuie să facă mai mulți pași până reușesc să ajungă acolo unde și-au propus, ei vor fi mereu zâmbitori. Pare greu să fii optimist, atunci când lucrurile nu merg pe făgașul dorit de tine. Dar să vă spun ceva – atunci când gândești optimist, lucrurile se vor întâmpla după cum vă doriți. Pentru că atrageți întâmplările frumoase care vă conduc spre atingerea obiectivului.

Atunci când vrei să fii motivat, te rog eu – nu te considera fără de greșeală. Pentru că altfel vei risca să cazi de sus. Recunoaște atunci când ai nevoie de ajutor în atingerea obiectivului. Și chiar atunci când l-ai atins nu te considera perfect. Dacă vă veți uita la o parte dintre cei ce au reușit să își construiască adevărate imperii, veți vedea că au o caracteristică principală. Majoritatea consideră că oricând au nevoie de îmbunătățire. Poate că acesta este secretul îndeplinirilor consecutive ale propriilor obiective.

Și ultimul lucru pe care e bine să îl faceți pentru a păstra motivația constantă. Încercați să nu fiți negativiști. Pentru că atunci când îți încarci creierul și inima cu negații, nu vei face altceva decât să proiectezi nereușita spre drumul către obiectivul tău. Nu spune nimeni că este ușor să nu fii negativist. Dar, când simți fiorul gândului negativ, găsește alternativa. Și alternativa nu este altceva decât transformarea gândului negativ în pozitivitate. Dacă vei reuși, s-ar putea să rămâi surprins de efectele schimbării de percepție.

Motivarea poate fi păstrată la nivel constant. Doar să ne dorim și să nu punem multă presiune pe noi. Este așa de simplu și așa de sănătos să luăm lucrurile etapizat. Trebuie doar să ne obișnuim cu normalitatea.

” Există milioane de drumuri pe care le poți parcurge, însă numai unul singur este făcut pentru tine. Dacă ai puterea și răbdarea necesară și cauți suficient de mult în interiorul tău, îți vei găsi drumul. Ai, însă, suficient de mult timp la dispoziție pentru a căuta? Exact! De aceea trebuie să privești dincolo de ce vezi” – autor necunoscut

The post Cum să rămâi motivat appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Omul de astăzi este unul dintre oamenii pe care i-am întâlnit în studenție. O perioadă frumoasă de care se leagă multe amintiri plăcute. Amintiri pe care le păstrezi și peste ani. Este perioada în care încă mai poți fi influențat, în care încă mai poți face greșeli fără să te coste. Omul despre care voi scrie astăzi mi-a fost profesor în studenție. O perioadă scurtă ce-i drept, dar de atunci îmi aduc aminte cu bucurie de el. Deși a fost o perioadă scurtă de timp în care am interacționat și-a pus amprenta pe modul meu de a fi. L-am luat ca și pe un model de a fi – de a te bucura de viață și de a învălui cu bucurie și cu dragoste de viață pe cei pe care îi întâlnești.

A fost un profesor atipic, care pe mine unul m-a făcut să vin din plăcere la cursuri și seminarii. Poate că a fost tactica lui, dar din ce am observat nu sunt singurul care a rămas cu amintiri plăcute despre omul frumos de astăzi. Te uitai la chipul său și îți dădeai seama câtă bucurie se ascunde în suflet. Plăcerea de a trăi viața cu toate ale ei ” am furat-o” de la omul despre care vă vorbesc. Simplitatea omului de astăzi pentru mine a fost o lecție pe care am învățat-o dincolo de obiectul pe care-l preda. Am înțeles că simplitatea atrage și că omul care afișează simplitate este bine-plăcut de cei care înțeleg.

Studenții spuneau că e de gașcă :). O secundă nu m-am simțit obligat să vin la orele pe care le ținea. Știa și încă știe să își țină studenții aproape. Mulți dintre ei țin legătura cu omul de astăzi și după terminarea facultății. Ceea ce spune multe despre felul său de a fi. Fiind început de an universitar, mi-a venit în minte omul frumos care m-a învățat mai multe decât un obiect la facultate. Fără să își dea seama de lucrul acesta. Pentru că atunci când ai comportamentul natural lași pe alții să ”fure” din calități fără să îți dai seama. Unii spun că adevărații lideri îi învață pe alții fără ca acei oameni să își dea seama. Doar se trezesc cu anumite comportamente însușite. Dacă vreți, este unul dintre acei oameni de la care înveți doar prin faptul că ai interacționat la un moment dat cu el.

Anii au trecut și peste omul de astăzi, dar nu a schimbat modul lui de a fi. Este la fel de vesel ca acum 15 ani și se bucură în continuare de bunătatea și optimismul oamenilor pe care îi întâlnește. Sunt mulți studenți, viitori oameni ce i-au trecut prin mână și peste care și-a lăsat amprenta. Amprenta de bunătate și optimism. Pentru că la un moment al vieții sale a ales să fie OM. Un altfel de om, pe care fiecare dintre noi ar avea nevoie să îl întâlnească cel puțin o dată în viață.

Omul de astăzi este Adriana Manolică, unul dintre acei oameni care și-au pus puternic amprenta pe modul meu de a fi. De la ea am învățat să iau, pe cât posibil, ceea ce este bun în oameni. Dacă vreți, la momentul potrivit am învățat de la ea că a fi bun este o alegere pe care fiecare dintre noi o poate lua. Fără să ne fie frică că bunătatea poate fi confundată cu naivitatea. De când mi-a fost profesoară, am un respect profund față de ea. Astăzi am ales să povestesc despre ea, pentru că Iașul are nevoie de astfel de oameni. Care pot fi luați oricând ca și exemplu, atunci când vorbim despre optimism, bunătate, influențare. Prin simplitate și prin modul natural al ei de a fi.

Ca să vă faceți un pic idee despre filosofia ei de a fi, vă las un citat de pe pagina de Facebook: ”până și cei care dau cu bormașina la ore nepotrivite au ceva ce merită iubit!”. Sincer sunt sigur că este un exemplu puternic de bun pentru copiii săi și nu doar pentru studenții care i-au trecut și încă îi mai trec prin mâini. Da, am învățat că viața poate fi simplu de frumoasă!

Felicitări doamna Adriana Manolică pentru că ați ales să vedeți bunătatea și frumosul în oameni. Mai ales în zilele de astăzi când parcă cu toții devenim mai răi, dumneavoastră ați ales să oferiți bunătate și optimism celor care au interacționat cu dumneavoastră.

The post Oameni frumoși ai Iașului episodul 20 appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Pe omul despre care voi scrie astăzi îl cunosc de foarte mult timp. Dacă nu mă înșel cred că ne știm de prin perioada liceului. Încă nu înțeleg cum de își păstrează veselia și un mod de a privi viața cu bucurie, chiar și atunci când este încărcat până peste cap. O discuție cu omul de astăzi produce efecte calmante. Mi s-a întâmplat de multe ori să mă întâlnesc cu el atunci când eram super-agitat și să plec după discuția cu el liniștit. Nu, nu vorbesc de psihologul meu – este un om normal ca oricare altul.

Ceea ce îl caracterizează poate cel mai bine pe omul despre care scriu astăzi este faptul că a știut să își păstreze modul frumos de a se bucura de viață. Și să se bucure încă de copilărie, în sensul cel mai inocent al cuvântului. Chiar dacă responsabilitățile pe care le are sunt multe și mari. Ia lucrurile cum vin și poate ce este cel mai important – le rezolvă cu zâmbetul pe buze. Face parte din acea categorie de oameni pe care rareori îi vezi triști – de când îl știu  l-am văzut tot timpul cu zâmbetul pe buze.

Nu se dă în lături de la responsabilități și poate ce este mai important este un om care știe să își asume lucrurile. Dar, chiar și așa știe să își urmărească visele și să le ducă la îndeplinire. Și asta poate că îi și dă energia de a vedea lucrurile dintr-o perspectivă mereu optimistă. Cu siguranță că o parte dintre voi îl recunoașteți pe omul de astăzi. Sau cel puțin ați auzit vorbindu-se despre el. Poate că îmi veți da dreptate, sau poate că nu.

Omul despre care vorbesc astăzi este Cătălina Florea. Mulți dintre voi îi știți ”poznele” pe care le face atunci când te aștepți mai puțin. Fie că vorbim despre tramvaiele personalizate din Iași în spatele cărora este, fie că discutăm despre portretele trimise oamenilor față de care a avut o colaborare, în toate proiectele în care a fost implicată s-a văzut pasiunea pe care o investește. Este unul din acei oameni care își păstrează naturalețea indiferent de ipostazele prin care trebuie să treacă. Nu știe ce este falsitatea și poate că asta este și secretul unui om împlinit. Să fii natural indiferent de situațiile prin care treci. Să nu fii după cum bate vântul.

Cătălina – ” are un mod aparte de a vedea frumosul din oameni”. Și de lucrul acesta sunt capabili doar oamenii împăcați cu ei. Pe care, în simplitatea lor nu îi interesează de ce fac sau spun alții. Tocmai de asta este înconjurată de prieteni și oameni frumoși. Sunt sigur că la un moment dat, dacă ar avea nevoie, Cătălina ar stânge foarte repede mulți oameni în jurul ei. Pentru modul ei de a fi.

De când o știu a preferat să spună oamenilor franc în față un răspuns  clar decât să îi amâne.

Cătălina, bravo ție pentru modul în care știi să privești viața. Și pentru modul în care reziști în a-ți păstra optimismul în a-ți trăi propria viață. Ai putea fi un exemplu pentru oamenii care văd viața doar în nuanțe închise.

The post Oameni frumoși ai Iașului – episodul 15 appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Lucrul acesta pare imposibil, mai ales dacă treci printr-o perioadă în care la servici lucrurile nu merg așa cum ți-ai dorit, atunci când banii nu îți mai ajung pentru o viață normală, atunci când mergi din rău în mai rău. Ce este important este ca din toate să luăm lucrurile cele mai bune – asta chiar dacă uneori nu se văd. O zi care a trecut nu se mai întoarce, de aceea trebuie să profităm de fiecare secundă, de fiecare minut și de fiecare oră din viața noastră. Avem o perioadă prea scurtă de trăit pe pământ, fie că e vorba de 15, 50 sau 100 de ani. Dacă nu profităm de ceea ce se întâmplă bun în viața noastră vom fi plini de regrete și de ofuscări.

Lecții de gândire pozitivă primești la tot pasul. De la omul sărman care îți transmite un zâmbet din inimă, până la o mamă ce își crește singură copiii și care luptă pentru a le oferi o viață mai bună. Ei nu se gândesc că au situație materială precară, ei se bucură cu adevărat de minunile mici din lumea asta. Am făcut un test pe propria mea piele și am simțit efectele unei gândiri pozitive. Într-o perioadă în care toate îmi mergeau pe dos, am început să gândesc că lucrurile se vor schimba în bine – nu mică mi-a fost mirarea când am văzut că ușor ușor lucrurile se schimbă în viața mea.

Nu mai eram acel tip ursuz care privește propria viață ca pe o povară. Nu mai sunt acel individ care trăiește cu impresia că necazurile lui sunt cele mai mari din lumea asta. Nu sunt cel care se caină de ghinionul pe care îl are. Pentru a avea o viață bună trebuie să lupți. Trebuie să știi să te bucuri de fiecare zâmbet al copilului lor, de fiecare îmbrățișare a soției/soțului tău, trebuie să mulțumești divinității pentru sănătatea pe care ți-a dat-o, trebuie să te bucuri că părinții tăi sunt în viață, trebuie să privești viața ca pe o sursă nesfârșită de bucurii.

O zi din viața noastră poate reprezenta suișuri și coborâșuri. Dar atunci când vrei ceva te ridici de câte ori cazi. Nu contează că ai căzut de 10 ori, trebuie să ajungi la țelul tău de om fericit. Atâta timp cât lovitura nu te-a doborât continuuă să te bucuri de viață. Veți rămâne uimiți de câte lucruri pozitive se pot întâmpla în viața voastră.

Nu sunt deținătorul unei rețete de fericire, dar ceea ce putem face fiecare pentru fericirea noastră e simplu. Uneori mult mai simplu decât ne-am fi așteptat. Un simplu zâmbet oferit produce efecte nebănuite. Încercați și veți vedea că oamenii vă vor privi altfel, le va face plăcere să se afle în preajma voastră.

Nu mai judecați lucrurile după aparențe. Gândiți pozitiv și viața voastră va începe să se schimbe în bine pas cu pas.

The post Gândirea pozitivă appeared first on Durbaca Ionut Lucian.