Astăzi voi scrie despre un om pe care l-am întâlnit la unul dintre joburile pe care le-am avut. Asta se întâmpla acum 5 ani, atunci când în cariera mea am decis să fac o schimbare de job. Și am ales să lucrez la ZU, în Iași. A venit un pic înaintea mea în departamentul în care am evoluat aproape un an împreună. Ceea ce m-a impresionat încă de la prima întâlnire cu omul de astăzi, a fost căldura și naturalețea pe care o avea. Nu căuta să fie fals, nu își căuta cuvintele atunci când avea de spus ceva. Și poate cel mai important a fost unul din primii oameni cu care am făcut echipă. În adevăratul sens al cuvântului.

Pe vremea aceea biroul de la Iași avea o singură mașină, pe care trebuia să o împărțim. La un moment dat făceam cu rândul, o săptămână unul, o săptămână altul. Asta până când a lăsat de la el și mi-a lăsat-o mie tot timpul. Pentru mine a contat foarte mult, în acea perioadă, gestul pe care l-a făcut. Nu a fost niciodată genul de om care să privească lucrurile cu ranchiună. Chiar dacă au mai fost momente când ne-am contrat, a știut să facă diferența între opiniile contrare. Atunci când a plecat în București a promis că, dacă va putea, ne va ajuta de câte ori este nevoie. L-am privit cu suspiciune – pe principiul ” hai frate, că atunci când ai să ajungi în capitală uiți”. Dar, nu a fost așa – chiar s-a ținut de cuvânt. Și de fiecare dată când a fost nevoie a ajutat. Fără să aștepte ceva la schimb.

Ce am învățat de la omul despre care scriu astăzi? Pragmatismul și bucuria de a vedea viața așa cum este ea. Modul de a vedea lucrurile albe sau negre. Să nu te cramponezi de ce-ar fi fost dacă. Am învățat să iau lucrurile așa cum vin și să le găsesc rezolvarea din mers. Pentru că omul de astăzi asta făcea – găsea rezolvări din mers. Așa a ajuns să lucreze la Radio ZU în București. Unii dintre voi poate l-ați auzit strigând vineri, împreună cu Adi Mihăilă – ”eee weeekeeeend!”.

Omul despre care scriu astăzi, a fost unul din oamenii care m-au încurajat la un moment dat al vieții mele. Atunci când parcă toate lucrurile intraseră într-un drum înfundat. Chiar dacă la modul inconștient, mi-a dat curaj să continui să fac ceea ce îmi place și să fiu așa cum sunt eu. Prin propriul exemplu a reușit să îmi dea un restart, atunci când aveam nevoie mai mare de lucrul acesta. Da, inconștient a contribuit la schimbarea mea dintr-un om taciturn și posac, într-un om vesel și plin de viață. Mi-a arătat că poți trăi altfel decât o făceam eu până atunci.

Omul despre care scriu astăzi este Vlad Andrei Ilie, unul dintre cei mai faini oameni pe care i-am cunoscut până acum. Și care, cel puțin față de mine și-a ținut promisiunile, ori de câte ori le-a făcut. Și asta spune multe despre modul lui de a fi. Pentru că, vedeți voi, calitatea și caracterul unui om se observă și după cum își ține cuvântul dat. Iar la Vlad lucrul acesta funcționează perfect.

Mă bucur că a ajuns la București de ceva ani de acum și că a reușit să își facă o carieră în Radio ZU. Chiar merită. Și da, atunci când auziți că se strigă ” eeee wekeeeend” să știți că în majoritatea cazurilor, este acolo și un ieșean de-al nostru. Este unul dintre oamenii care au reușit prin atitudinea pozitivă pe care o are. Sunt sigur că nu i-a fost ușor, dar nu și-a pierdut optimismul și a reușit.

Vlad ține-o tot așa – că faci bine ceea ce faci. Nu e puțin lucru să influențezi oameni fără să îți dai seama. Prin modul tău de a fi. Sunt sigur că pe unde te duci, oamenii vorbesc frumos de tine. Au și de ce. Și apropo, să știi că de când m-ai învățat cum se fac parcările laterale, îmi ies aproape la perfecție :).

The post Oameni frumoși ai Iașului episodul 27 appeared first on Durbaca Ionut Lucian.