Oameni frumoși ai Iașului episodul 27

Oameni frumoși ai Iașului episodul 27. Este zi de miercuri, prilej de a mai scrie despre ei, despre oamenii frumoși pe care i-am întâlnit de-a lungul vieții mele. Simt nevoia să mă repet – mai ales pentru cei care intră pentru prima dată pe articolele mele despre oameni frumoși ai Iașului – ceea ce scriu vine din experiența personală pe care am avut-o cu acești oameni. Îmi puteți da dreptate, cum la fel de bine puteți să nu fiți de acord cu mine. Dar, scriu despre ei pentru că m-am săturat de oamenii care ies în față deși nu au pe ce se baza în afara tupeului, iar oamenii frumoși au bunul simț de a face în tăcere lucruri frumoase. Sunt sigur că sunt mult mai mulți oameni frumoși, dar nu am ajuns eu încă să îi cunosc pe toți.

Oameni frumoși ai Iașului episodul 27

Astăzi voi scrie despre un om pe care l-am întâlnit la unul dintre joburile pe care le-am avut. Asta se întâmpla acum 5 ani, atunci când în cariera mea am decis să fac o schimbare de job. Și am ales să lucrez la ZU, în Iași. A venit un pic înaintea mea în departamentul în care am evoluat aproape un an împreună. Ceea ce m-a impresionat încă de la prima întâlnire cu omul de astăzi, a fost căldura și naturalețea pe care o avea. Nu căuta să fie fals, nu își căuta cuvintele atunci când avea de spus ceva. Și poate cel mai important a fost unul din primii oameni cu care am făcut echipă. În adevăratul sens al cuvântului.

Pe vremea aceea biroul de la Iași avea o singură mașină, pe care trebuia să o împărțim. La un moment dat făceam cu rândul, o săptămână unul, o săptămână altul. Asta până când a lăsat de la el și mi-a lăsat-o mie tot timpul. Pentru mine a contat foarte mult, în acea perioadă, gestul pe care l-a făcut. Nu a fost niciodată genul de om care să privească lucrurile cu ranchiună. Chiar dacă au mai fost momente când ne-am contrat, a știut să facă diferența între opiniile contrare. Atunci când a plecat în București a promis că, dacă va putea, ne va ajuta de câte ori este nevoie. L-am privit cu suspiciune – pe principiul ” hai frate, că atunci când ai să ajungi în capitală uiți”. Dar, nu a fost așa – chiar s-a ținut de cuvânt. Și de fiecare dată când a fost nevoie a ajutat. Fără să aștepte ceva la schimb.

Ce am învățat de la omul despre care scriu astăzi? Pragmatismul și bucuria de a vedea viața așa cum este ea. Modul de a vedea lucrurile albe sau negre. Să nu te cramponezi de ce-ar fi fost dacă. Am învățat să iau lucrurile așa cum vin și să le găsesc rezolvarea din mers. Pentru că omul de astăzi asta făcea – găsea rezolvări din mers. Așa a ajuns să lucreze la Radio ZU în București. Unii dintre voi poate l-ați auzit strigând vineri, împreună cu Adi Mihăilă – ”eee weeekeeeend!”.

Omul despre care scriu astăzi, a fost unul din oamenii care m-au încurajat la un moment dat al vieții mele. Atunci când parcă toate lucrurile intraseră într-un drum înfundat. Chiar dacă la modul inconștient, mi-a dat curaj să continui să fac ceea ce îmi place și să fiu așa cum sunt eu. Prin propriul exemplu a reușit să îmi dea un restart, atunci când aveam nevoie mai mare de lucrul acesta. Da, inconștient a contribuit la schimbarea mea dintr-un om taciturn și posac, într-un om vesel și plin de viață. Mi-a arătat că poți trăi altfel decât o făceam eu până atunci.

Omul despre care scriu astăzi este Vlad Andrei Ilie, unul dintre cei mai faini oameni pe care i-am cunoscut până acum. Și care, cel puțin față de mine și-a ținut promisiunile, ori de câte ori le-a făcut. Și asta spune multe despre modul lui de a fi. Pentru că, vedeți voi, calitatea și caracterul unui om se observă și după cum își ține cuvântul dat. Iar la Vlad lucrul acesta funcționează perfect.

Mă bucur că a ajuns la București de ceva ani de acum și că a reușit să își facă o carieră în Radio ZU. Chiar merită. Și da, atunci când auziți că se strigă ” eeee wekeeeend” să știți că în majoritatea cazurilor, este acolo și un ieșean de-al nostru. Este unul dintre oamenii care au reușit prin atitudinea pozitivă pe care o are. Sunt sigur că nu i-a fost ușor, dar nu și-a pierdut optimismul și a reușit.

Vlad ține-o tot așa – că faci bine ceea ce faci. Nu e puțin lucru să influențezi oameni fără să îți dai seama. Prin modul tău de a fi. Sunt sigur că pe unde te duci, oamenii vorbesc frumos de tine. Au și de ce. Și apropo, să știi că de când m-ai învățat cum se fac parcările laterale, îmi ies aproape la perfecție :).

 

 

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.