Poate că asta vine dintr-o înțelegere greșită a opiniilor diferite de ale noastre. Sau poate că vine dintr-o lipsă de empatie cu cel de lângă noi. Dar, la fel de bine poate veni dintr-o răutate atât de specifică zilelor noastre. Superioritatea de care dăm dovadă uneori în relațiile cu ceilalți, ne așează în scaunul de judecător închipuit. Ne atribuim atât de ușor rolul acesta de judecător, încât mă mir de ce justiția este așa cum este. Dar, judecători suntem doar cu ceilalți – cu noi niciodată. Conștiința noastră nu trebuie să fie zdruncinată. Am ajuns să avem crezuri care nu sunt ale noastre, dar care ne fac să ne comportăm ca și cum ni le-am însuși.

Fiecare dintre noi are propria percepție asupra lucrurilor care ne influențează viața. De la legi și până la întâmplările de zi cu zi. Și foarte rar ne punem și în pielea celui care nu are aceeași percepție ca și noi. Ba mai mult, atunci când vedem că nu putem să îl convingem că percepția noastră este unanim valabilă, devenim agresivi. Agresivi în limbaj sau în atitudine. Agresivitate asezonată cu aer de superioritate și cu deținerea adevărului absolut. Pentru că nu este așa – fiecare dintre noi suntem cu mult mai deștepți decât muritorii de rând. Dar, oare dacă toți avem senzația că suntem mai deștepți, de ce ne plângem că ne este greu? Nu ar trebui ca de la atât de multe creiere luminate totul să fie lapte și miere?

Râdem de toți și de toate pentru că este mai ușor decât să analizăm. De cele mai multe ori stăm drept și judecăm strâmb. Și judecata noastră poate afecta iremediabil viețile celorlați. Fie pentru că judecata este însoțită de acțiuni în consecință sau de vorbe aruncate gratuit. Iar vorbele pot răni suflete gratuit – fără a exista neapărat o doză de adevăr. Și asta pentru că suntem cu toții judecători. Dar, de fiecare dată ne amăgim conștiința că noi suntem drepți și că nu facem așa ceva.

Să nu ne mai ascundem după deget. De câte ori ați judecat pe cineva fără să aveți toate datele problemei? Răspundeți-vă vouă – după cum aveți conștiința. Dar, cine spune că nu a judecat pe cineva minte. O să pară ciudat, dar fără să ne dăm seama ne-am judecat părinții. Fie că nu ne-au oferit șansa la un viitor mai bun, atunci când ea a venit, fie că după gândirea noastră nu au făcut totul pentru noi. Pe noi însă nu ne judecăm niciodată. Nu ne judecăm comportamentele, nu ne judecăm ieșirile, nu ne judecăm acțiunile. Noi suntem perfecți și toți trebuie să se dea după noi.

Gândiți-vă la mâna voastră atunci când arătați înspre alții și când râdeți de alții. De obicei înspre persoana de care râdem este îndreptat doar degetul arătător, în timp ce celelalte patru sunt îndreptate spre noi. Oare de ce? Nu suntem superiori altora. Nici atunci când avem 2 facultăți în plus. Avem doar impresia că suntem superiori. Pentru că la un moment dat este foarte posibil să primim lecții de viață de la cine ne așteptăm mai puțin. Și poate chiar de la cei de care am râs la un moment dat. Sau pe care i-am judecat.

Uneori smerenia face mult mai mult decât orice facultate. A fi smerit nu înseamnă să fii prost. Înseamnă să îți vei de tine și de sufletul tău. Fără să te intereseze de ce fac alții. Ai destule de judecat la comportamentul tău, la modul tău de a gândi, încât nu mai ai timp să vezi ce fac alții și cum sunt ei. Coboară mintea în inimă și vei vedea că vei începe să vezi lucrurile altfel, din altă perspectivă. Mai bună. Asta dacă inima ta este învățată să fie bună.

”Pacea e mai de preț de patru ori decât dreptatea.” – Arsenie Papacioc

The post Râdem de toți și de toate appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Trăim într-o lume din ce în ce mai superficială, în care tot ceea ce contează este aparența și bifarea unor tipare – mai ales dacă vrei să faci parte din anumite cercuri. Care ți se par ție că setează tendințe și care îți dau senzația că sunt importante. Iar biletul de intrare nu sunt principiile și valorile de viață care contează, ci sclipiciul de pe gene, cheile de la mașină și ceasul de la mână. Dar, să nu ne amăgim singuri – fițele nu sunt doar rezultatul societății în care trăim, ci și modul în care ne raportăm noi la ceilalți în general. Pentru că, atunci când dorim să ne schimbăm comportamentul sau hainele și accesoriile doar pentru a aparține unei anumite ”elite”, practicăm girăm modul acelor cercuri de a exista.

Fițele și fițoșii sunt cei care duc lucrurile la extrem doar ca să fie integrați în anumite societăți. Fiecare dintre noi avem tabieturi care pentru alții pot fi considerate fițe. Și nu putem spune că suntem fițoși dacă ”fițele” pe care le avem sunt doar ale noastre și nu le folosim doar ca bilet de intrare în nu știu care grupuri. Dar, fițele care nu îmi plac și care îmi provoacă o stare de defensivă sunt cele are au legătură cu epatarea și cu modul de a hrăni egoul și mai ales superficialitatea.

Din punctul meu de vedere sunt câteva metode de a ne recunoaște propriile fițe și eventual fițoșii

1. Dacă nu îți permiți, dar cauți să te îmbraci doar de la branduri cu nume e posibil să ai o fiță. În momentul în care faci treaba asta, cu riscul de a rămâne cu datorii la întreținere, este foarte posibil să suferi de o fiță. Să știi că îți stă bine și îmbrăcat cu haine cumpărate din magazine normale. Îmbracă-ți sufletul și mintea cu lucruri de valoare și vei fi primit în majoritatea grupurilor, chiar dacă nu ești îmbrăcat de la branduri renumite.
2. Dacă conduci o mașină foarte scumpă și trăiești într-o garsonieră ai o problemă. Să știi că aprecierile nu sunt pentru tine ca persoană, ci pentru mașina pe care o conduci. Dacă asta îți hrănește orgoliul, atunci dă-mi voie să îți spun că ești superficial. Foarte superficial. O mașină trebuie să te ducă din punctul A în punctul B cât mai în siguranță. Nu să atragă privirile tuturor atunci când treci tu pe stradă.
3. Dacă îți alegi prietenii doar după jobul pe care îl au, iarăși ai o problemă. Să știi că sunt oameni de calitate și dacă nu au funcție de conducere. Sunt oameni faini chiar dacă nu lucrează la ditamai corporația. Și de cele mai multe ori ai subiecte mai multe de discuții cu oamenii ancorați în lumea reală, cu sentimente reale și cu trăiri reale. Nu trebuie să îți alegi prietenii după statutul lor pe scara ierarhică. Dacă faci asta din păcate ești un fițos.
4. Dacă te duci să bei un suc doar în locații exclusiviste, dar pentru asta faci economii o săptămână s-ar putea să faci o fițoșenie. Dar tu o faci doar pentru a bifa și astăzi prezența în locația respectivă – poate astăzi vei avea norocul să fii remarcat/remarcată. Să știi că sucul, apa, berea sau cocktail-ul pe care le bei au același gust și în locațiile mai puțin frecventate de cei care trebuie să te vadă că îți dai check-in doar dintr-un loc anume.
5. Dacă de fiecare dată pe unde mergi îți dai checkin-uri este posibil să ai o fiță. Mai mică ce-i drept, dar este și asta o fiță. De ce crezi că îi interesează pe prietenii tăi să vadă pe unde ești? Te-ai gândit că o pot lua ca pe o laudă?

Sunt mult mai multe metode de a vedea dacă suferi de fițoșenie cronică, dar mă opresc aici. Nu de alta dar dacă mai scriu mult este posibil să fiu considerat un fițos care își permite să dea lecții celorlalți. Și nu vreau asta. Tot ce vreau este să prezint lucrurile și din altă perspectivă, poate mai trezesc adevăratele valori care să guverneze viața unora.

” Din prostia lui încurcă până nu se mai descurcă. Dar se dă tare în ițe fiind campion la fițe” – Constantin Enescu

The post Fițe, fițoși și fițoșenii appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Cu specificarea că este strict o opinie personală, voi reîncepe această campanie. De data aceasta pe blog, acolo unde vor rămâne atât timp cât va exista această pagină. Iar voi, dragii mei cititori ai acestui blog, dacă considerați că aceștia pot fi exemple pentru voi, urmăriți-le activitatea. Este posibil ca uneori să aveți aceleași trăiri, să treceți prin aceleași întâmplări. Iar modul lor de a reacționa în anumite momente ale vieții lor s-ar putea să vă inspire. Sau să vă ajute să găsiți și voi o rezolvare asupra problemelor voastre.

Asta nu înseamnă că oamenii care nu se vor regăsi în aceste povești pe care le voi scrie, sunt mai puțin frumoși. Nici pe departe. Doar că, oamenii frumoși ai Iașului despre care voi vorbi, m-au impresionat în anumite momente prin comportamentul lor, prin modul lor de a fi, prin modul lor de a reacționa. Dacă nu vă veți regăsi în aceste povești, îmi cer iertare. Dar, s-ar putea ca la un moment dat să fiți surprinși să vă regăsiți în postările despre oamenii frumoși ai Iașului.

Anda Elena Pintilie este primul exemplu la care mă voi opri. Lăsând la o parte faptul că ne știm din clasa a II a , Anda este unul din oamenii frumoși, cu suflet mare din Iași. Nu o spun eu, o spune majoritatea oamenilor care a interacționat cu ea. Proiectele pe care le-a desfășurat vorbesc despre ea, mai mult decât pot spune oamenii. Fie că s-a implicat în proiecte sociale, fie că s-a implicat în discuții pe teme “speciale”, la Anda a ieșit în față întotdeauna OMUL.
Din punctul meu de vedere Anda își lasă amprenta în tot ceea ce face și în toate proiectele în care a fost implicată. 

Ca orice om, Anda are momente în care poate fi plăcută sau nu. Dar per total este unul dintre oamenii echilibrați, care știe să își spună punctul de vedere, fără a intra în polemici gratuite. Este acel gen de om care îți spune totul în față, cu riscul de a te supăra. Chiar dacă viața îi mai joacă feste, se ridică, zâmbește și ne fericește cu experiențele sale. Pentru că Anda este și mândra posesoare a unui blog – Sapte Pietre. 

Anda este omul care a vrut să se implice în comunitatea ieșeană – firește după puterile ei. A fost omul care a ținut în viață un proiect, Globuri cu Suflet, pe care l-a preluat de la Lavinia Biberi. Și nu au fost puțini oamenii ajutați prin aceste campanii. Oameni care datorită tenacității omului Anda, au zâmbit, au sperat și au făcut lucrurile altfel. Nu i-a fost ușor. Dar de foarte multe ori a trecut peste toate piedicile întâlnite. A fost pe punctul de a renunța, dar ceva a ținut-o animată și plină de dorința de a ajuta. 

Anda este genul acela de OM pe care dacă îl rogi să te ajute este în stare să lase tot și să își pună umărul în ridicarea ta de jos. Este genul acela de OM care se lasă pe ea ca să te ajute pe tine. Anda este profilul acela de prieten pe care vrei să îl ai lângă tine.

Dar pentru a nu risca să par că o laud prea mult, vă îndemn să o urmăriți pe pagina de Facebook, sau pe blog, pentru a vedea dacă am sau nu dreptate. 

Anda ai tot respectul meu pentru modul în care știi să fii OM în fiecare zi.

The post Oamenii frumoși ai Iașului – episodul 1 appeared first on Durbaca Ionut Lucian.