Coacheri care se laudă că te vor învăţa cum să faci primul milion de euro. Şi care îţi vor spune să îţi imaginezi că deja eşti pe plaja din Hawai, sau Bahamas. Care îţi vor explica că forţa de atracţie va funcţiona şi în cazul tău. Doar trebuie să te imaginezi făcând lucrurile respective şi în maxim 1,2 ani vei avea visul/visele îndeplinite. Îţi promit mirajul unei vieţi lipsite de griji şi pentru tine şi pentru generaţiile viitoare.

Dar majoritatea coacherilor uită să îţi spună că, pentru a realiza toate visele pe care tu le ai în minte este nevoie de muncă. Este nevoie de nopţi nedormite, de timp puţin petrecut cu persoanele dragi ţie. Cu multe cmpromisuri pe care trebuie să le faci pentru a reuşi să răzbeşti. Da, forţa de atracţie a lucrurilor există, dar dacă stai doar şi te visezi în vile de 2 etaje, cu maşini luxoase la poartă şi vacanţele petrecute în lux, nu vei ajunge să îţi atingi visele. Pe lângă vizualizarea acestor lucruri spre care tinzi, nu trebuie să uiţi niciodată că este nevoie de foarte multă muncă.

Trebuie să evoluezi şi tu ca persoană, trebuie să îţi îmbunătăţeşti abilităţile, cunoştinţele, să îţi cultivi talentul pe care îl ai. Şi având acest mix, la care vei adauga multă muncă, vei ajunge să îţi îndeplineşti o parte din vise.

Îţi propun un exerciţiu – caută un antreprenor local, regional sau chiar naţional şi citeşte-i povestea şi istoria. Fii atent/ă la începuturile business-urilor lui. Vezi prin ce sacrificii a trecut pentru a ajunge unde a ajuns acum. Vezi peste ce obstacole a trecut. Vezi de câte ori a fost în pericol de faliment şi l-a evitat. Întreabă-te ce s-a întâmplat cu familia lui, când el îşi bătea capul de pereţi să iasă la liman. Oare şi-a văzut copiii când au crescut?

Apoi, poţi să continui exerciţiul acesta şi cu oamenii profesionişti din diverse domenii, care au ajuns într-o anumită poziţie socială, au o anumită prestanţă. Vezi dacă poveştile lor sunt numai lapte şi miere, sau dacă în suişul lor ierarhic, au trecut prin foarte multe obstacole. Şi s-ar putea să realizezi că poveştile de succes sunt încununate de reuşită doar prin muncă susţinută, profesionalism şi multe, multe compromisuri făcute.

Acum, te poţi duce să te speli cu apă rece, să te trezeşti la realitate şi să te apuci de muncă susţinută. Cu un dram de noroc este posibil ca după un anumit număr de ani, să ajungi să îţi vezi visele îndeplinite.

Şi încearcă să găseşti pe cineva care să te înveţe şi să te ajute să faci prima 100.000 de euro. Aia este cea mai grea de făcut. Iar data viitoare când mai ai şansa să te duci la un seminar al unui coacher care îţi promite că vei pleca mai bogat de la el, asigură-te că are experienţa necesară să îţi povestească cum să îţi duci visele la îndeplinire. Fie că eşti în domeniul vânzărilor, fie că eşti în zona marketingului, fie că eşti un antreprenor la început de drum, fie că acum te defineşti ca şi profesionist pe un anumit domeniu.

Fii propriu tău coacher şi nu mai visa la cai verzi pe pereţi. Ca să poţi să îi călăreşti trebuie să munceşti să îi dai jos de pe pereţi.

The post Coaching şi experienţa appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Sursa foto: www.doxologia.ro si www.cuvantul-ortodox.ro

Noi oamenii, avem tendinţa să supraevaluăm propriile noastre abilităţi, cunoştinţe, puteri chiar. Tot timpul în discuţii suntem cei mai tari şi cei mai bine-pregătiţi oameni. Doar suntem poporul care are cei mai mulţi analişti politici, profesionişti şi oameni care consideră că au supra-puteri, atunci când este vorba de realizările personale.

Simţul realităţii este supra-dimensionat, sau mai bine-zis fiecare are propria lui realitate. Credem că dacă mutăm un pai de colo-colo, suntem vârful elitei. Şi nu de puţine ori stăm în starea aceasta de auto-suficienţă, până când ne luăm şuturi de la alţii care, chiar ştiu cu ce se mănâncă subiectul sau domeniul respectiv.

De-a lungul timpului, am reuşit să văd tipare şi tipare de oameni. Dar cel mai mult mi-au atras atenţia oamenii simpli la prima vedere. De cele mai multe ori, oamenii profesionişti, oamenii care ştiu cu ce se mănâncă un subiect sunt mai retraşi, nu se aruncă din prima în discuţie. Ascultă părerile celorlalţi, analizezează şi mai apoi vin cu propria opinie. Şi de cele mai multe ori este o opinie pertinentă, din care poţi să îţi îmbogăţeşti părerile proprii despre acel subiect. Nu de puţine ori am reuşit să am altă perspectivă asupra unui subiect, în momentul în care am acultat oamenii cu opinii pertinente.

Dar ce ne facem cu “specialiştii” care ştiu tot, care îşi oferă propria expertiză tuturor şi care au pretenţia ca opinia lor să ţi-o auto-însuseşti? Şi de cele mai multe ori, aceştia vin să îţi ofere expertiza lor fără să le-o ceri. Te trezeşti doar cu ei pe cap şi nu poţi să scapi efectiv de ei. De cele mai multe ori, au părerile lor şi atât. Sunt deţinătorii adevărului absolut şi nimic altceva nu mai contează, decât propria lor părere. Au o stimă de sine foarte crescută, de multe ori, fără să se bazeze pe un fond solid, ci pe o părere proprie excelentă despre propria lor persoană. Şi poate că s-ar face bineplăcuţi dacă ar şti ce înseamnă modestia. Dar…….

Stima de sine crescută aduce certuri cu ceilalţi, situaţii conflictuale rezultate din susţinerea cu ardoare a propriilor idei. Îm detrimentul dialogului, pe principiul – eu am dreptatea mea şi de cele mai multe ori e tot ceea ce contează. Haideţi să ne uităm la ce se întâmplă în Germania, odată cu exodul refugiaţilor. Totul dintr-o stimă de sine crescută a lui Merkel. Şi acum tot poporul german suportă consecinţele unei păreri de sine dusă la extrem. Oare nu era mai bine ca înainte de a da drumul graniţelor să existe un dialog? Nu ştiu, doar întreb.

Dacă privim şi în istoria mai îndepartată şi în cea mai apropiată, putem observa că principalele conflicte armate au avut loc ca urmare a confruntării unor personalităţi cu păreri de sine ridicate şi cu percepţia deţinerii adevărului absolut. Aşa au murit oameni, aşa au luat fiinţă lăgărelele, aşa s-au schimbat istorii ale popoarelor – şi nu neapărat în bine. Şi totul pornind de la stima de sine, dublată şi de un orgoliu ieşit din comun.

Aşa că, la început de 2016, haideţi să avem o stimă de sine moderată, să ascultăm mai mult şi să vorbim mai puţin. Să aşteptăm să fim întrebaţi, înainte de a ne oferi propria părere. Poate aşa vom reuşi să comunicăm mai bine, poate aşa vom reuşi să înţelegem cu adevărat problemele celui de lângă noi, poate aşa vom reuşi să ne îmbunătăţim propria persoană. Şi nu uitaţi că din experienţa cu fiecare om pe care îl întâlniţi aveţi de învăţat. Şi cu toţii avem de învăţat.

Atunci când oferi un sfat, încearcă să îl oferi din propria experienţă.

The post Despre simţul realităţii şi stima de sine appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Trecem mai departe, iar la un moment dat, purtati de drumurile jobului, ne intersectam cu un necunoscut, in cadrul unui cocktail, sau al unei intalniri de afaceri. Si atunci cautam sa gasim puncte comune, sa gasim parghii care sa ne ajute in pornirea discutiei. Sunt antrenori in networking, oameni care au fost ca si tine, incepatori. Oameni care au avut rabdare si au mers treapta, cu treapta, carte de vizita dupa carte de vizita, inspre marirea cercului de cunoscuti si inspre marirea influentei lor, in anumite cercuri sociale.

Este o indeletnicire, ce s-a perpetuat dupa al doilea razboi mondial, atunci cand, au luat fiinta cercurile exclusiviste, unde nu puteai accede decat cu recomandare. Se  intampla si astazi acelasi lucru. Sunt oameni profesionisti, ce te invita la o sesiune de networking. De cele mai multe  ori, ajungi acolo, aerian, fara sa stii la ce te poti astepta din partea celorlalti. La prima intalnire de networking, intalnesti oameni care, poate ca si tine nu stiu la ce sa se astepte, nu stiu cum sa faca un networking de calitate.

Dupa trecerea timpului, dupa sute de carti de vizita impartite, iti dai seama ca iti place si ca return-ul este unul extraordinar. Iti doresti sa cunosti din ce in ce mai multa lume, sa transformi contactele in contracte, incepi sa doresti ca din ce in ce mai multa lume sa stie de tine si de ceea ce stii sa faci. Incepi sa devii o persoana cunoscuta, o persoana la care se apeleaza din ce in ce mai mult, pentru know-how-ul tau pe un anumit domeniu.

Dar daca, in astfel de intalniri de networking, incerci sa pari altfel decat esti tu in mod normal, se simte.  Si nu vei obtine decat intalniri cu oameni care nu vor fi amabili cu tine decat din complezenta si nu pentru ca simt. Oameni care sunt distanti fata de tine. Si atunci incepi sa iti pui intrebari, despre tine, despre ceea ce faci si despre ceea ce incepi sa devii.

Tocmai aici este secretul intre un networking normal si un networking ridicat la nivel de arta. Daca vrei sa ai rezultate constante pe viitor, sa cunosti oameni, care odata cu trecerea timpului sa iti devina parteneri de incredere, fii natural, nu incerca sa iti maschezi micile defecte, nu incerca sa pari ceea ce nu esti. Fii sincer cu cei din fata ta si ofera-le un networking de calitate – care sa vina din partea ta. Sunt oameni ca si tine si chiar daca sunteti imbracati business, nu inseamna ca sunteti altcineva.

In felul acesta iti vei da seama ca incepeti sa aveti prieteni din randul celor pe care la un moment dat, in viata, i-ati intalnit la un networking banal, la care ati fost din curiozitate. Si uite asa veti afla ca networking-ul te ajuta daca esti tu si nu incerci sa pari altcineva.

Faceti networking, mariti-va cercul de cunostinte, incercati sa va dezvoltati, dar fiti voi.

The post Networking-ul intre arta si normal appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Zilele acestea am tot auzit colegi si cunoscuti de ai mei, dorind sa se stabileasca in Bucuresti – acolo se impart banii si daca nu esti acolo nu ai sansa. Bucurestiul a devenit un taram al fagaduintei pentru cei din “provincie”,un loc in care simpla prezenta iti garanteaza un salar mai bun si sanse mai mari de afirmare. Un loc in care firmele mari platesc salarii imense pentru pozitiile cheie. Si poate ca nu este intamplator faptul ca in pozitiile cheie sunt multi oameni veniti din restul tarii.

The post Bucuresti – taramul fagaduintei pentru provinciali appeared first on Durbaca Ionut Lucian.