România înseamnă și oamenii sărmani, și oamenii mai puțin norocoși. România înseamnă și bine și rău. România este țara pe care o merităm, fiecare dintre noi. România nu poate fi mai bună dacă noi continuăm să fim răi. Țara asta nu va merge înainte dacă noi nu o vom împinge din spate. Patria aceasta nu se va schimba dacă noi nu ne vom schimba în bine. Pentru că România este oglinda fiecărui român de pe aceste meleaguri.

A fi român nu înseamnă doar să fii cârcotaș, ci să vii cu soluții. A fi român nu înseamnă să îți iubești țara doar atunci când îți este bine. Ci mai ales când îți este greu – și ție și celorlalți de lângă tine. A fi român înseamnă să fii demn, corect, onest și bun. Chiar dacă prin asta nu îți vei asigura un  trai mai bun. A fi român nu înseamnă doar să aplauzi pe alții ce au curajul să ia taurul de coarne. Ci să iei la rândul tău frâiele și să faci lucrurile să se întâmple.

Românul este și acela care nu își uită strămoșii și eroii țării sale. Pământurile României sunt pline de sângele și oasele strămoșilor noștri. Așa cum au fost ei, buni sau răi, au făcut tot posibilul să existe țara asta. Pentru ei, România era tot ce aveau mai scump de protejat.

România mea este și România ta. Chiar dacă îți place sau nu, este țara asta în care ne ducem traiul. Mai bun sau mai puțin bun. Cu toții am mâncat sau încă mai mâncăm o pâine mai albă sau mai neagră. Așa cum a putut ea, țara asta ne-a ținut și încă ne mai ține.

Da, România a fost și este condusă de oameni cu mai puțin suflet de patrioți. Dar, oare cine i-a ajutat să ajungă acolo. Vreau să cred că țara asta va fi mai bună pentru copiii noștri. Cu oameni onești, cu inimă mare, pregătiți oricând să se sacrifice pentru cei dragi. Mi-aș dori ca în țara asta să nu mai fie ură și românisme. Să nu mai moară și capra vecinului. Poate că sunt un idealist. Dar nu ar fi oare senzațional să nu mai fim egoiști?

România a învățat să renască atunci când nimeni nu îi mai dădea șanse. Și asta pentru că oamenii ei și-au suflecat mânecile gospodărește și-au luat armele și au plecat să o apere, sau să o ridice se jos. Asta era metoda lor de a mulțumi țării pentru tot ce au și pentru tot ce sunt.

România este țara în care totul este posibil. Deși a fost furată mai mereu, a rămas poate una dintre cele mai bogate țări. Oricât de mult este înjurata, continuă să fie iubită de foarte mulți dintre noi. Continuă să existe pentru fiecare dintre noi. Și face tot ce îi stă în putință să ne păstreze în teritoriile sale. Chiar dacă conducătorii ei și ai noștri caută să ne execute unul câte unul. Poate dacă ar putea, și-ar înghite conducătorii ce caută să o doboare.

Române iubește-ti țara chiar și atunci când îți este greu. Spune-i la mulți ani măcar azi. Și măcar azi încearcă să te abții de la răutăți g

The post România, români și românisme appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Dar vă întreb un lucru. Nu v-ați săturat de superficialitatea pe care o avem cu toții, atunci când privim doar forma lucrurilor? Copiii și tinerii ce pot să învețe bun despre România, dacă aud adulții că s-au săturat de România? Da, aveți dreptate, în țara asta sunt multe lucruri cum nu ar trebui să fie. Dar oare noi ce-am făcut să le îndreptăm? America este cunoscută pentru spiritul naționalist – oare de la recentele atentate, americanii se gândesc să emigreze? Sau rămân pe pământurile Americii? Da, nu suntem respectați în propria noastră țară. Aveți dreptate. Dar, vă rog, gândiți-vă la cum am ajuns să nu ne fie respectate drepturile. Națiunea nu este reprezentată doar de cei ce o conduc, ci de tot poporul.

Neamul românesc parcă este anesteziat de dorința de a trăi bine. Iar binele acesta este așa de diferit pentru fiecare om de pe pământurile acestea… Nu ne mai gândim la altceva decât la a ne fi nouă și familiei noastre bine. România are destule resurse umane pentru ca ea să meargă mai departe. Doar că acei oameni stau într-o stare de amorțire asumată sau indusă. Am uitat de eroii care au luptat pentru pământurile acestea. Am uitat de fiecare bunicuță care cu mâinile ei brăzdate, au crescut  viitorii oameni mari. Am uitat de tradiția și cultura noastră românească și de spiritul românesc. Am uitat să iubim necondiționat țărișoara asta și să o ajutăm așa după cum poate fiecare.

Poate că fiecare ar trebui să ne întrebăm, ce înseamnă să fim români. Și să ne iubim țara. Pentru că România poate însemna acasă, acolo unde simți nevoia să revii, de oriunde ai fi. România reprezintă oameni, tradiții, obiceiuri. Spiritul românesc este reprezentat de fiecare sat uitat și de agitația fiecărui oraș. Frumusețea României este dată de munți, de mare, de păduri (alea care au mai rămas), de unicitatea fiecărui colțișor din țara asta. Dacă stai și frunzărești un pic istoria țărișoarei acesteia, vei vedea că multe din lucrurile de acum, au la bază românași de-ai noștri.

România nu înseamnă doar politicieni corupți, ci și oamenii de la sate. România nu este reprezentată doar de analfabeții aflați în diverse poziții de conducere, ci de oamenii frumoși pe care îi întâlnești în fiecare zi. România nu poate fi caracterizată doar pentru că în fața ies cu majoritate oameni superficial, ci de oamenii cu bun simț care stau liniștiți, fără să epateze. România nu este caracterizată doar de mitocanii pe care îi întâlnești de-a lungul timpului, ci de oamenii care sar să ajute fără să li se ceară ajutorul. În fiecare dintre noi este o Românie mai mică și așa cum o vedem noi, așa o și găsim în fiecare clipă.

Tu, eu și prietenii noștri formează România. Cu visele și principiile fiecăruia. Ceea ce nu vrem să înțelegem, este că România va merge înainte, dacă și noi punem umărul. Acolo unde putem să ne punem amprenta să o facem. Pentru că prin bunătatea noastră, putem schimba filosofia celorlalți despre români. Să învățăm din nou să avem încredere în țara asta și în tot ce reprezintă ea. Și să nu mai tăcem atunci când conducătorii decid în defavoarea neamului românesc și a țării noastre.

Apreciem din ce în ce mai puțin ce avem. Îmi spunea o prietenă că a avut musafiri de prin Africa. Și oamenii ăștia au rămas uimiți de cât de mult verde este în oraș. Nouă ni se pare normal să fie așa și am început să considerăm un drept și nu o binecuvântare. Am uitat de România! Totul dispare și parcă nu ne mai reprezintă – de la tradiții și până la păduri. Nu mai avem ochi să vedem calitatea oamenilor pe care îi întâlnim, ci vrem să cunoaștem cât mai mulți oameni. Ne urmărim scopul, indiferent de mijloacele prin care îl atingem. Acum, a fi român înseamnă doar o însemnare pe buletin, în dreptul cetățeniei. Atât și nimic mai mult. Conexiunea cu tot ceea ce înseamnă România frumoasă s-a rupt. Poate că și de aceea suntem atrași de mirajul financiar al străinătății.

Am uitat că putem să schimbăm România. Chiar dacă mai greu, România se poate schimba din interiorul fiecăruia dintre noi. Pentru că undeva, acolo, în adâncul sufletului nostru, spiritul românesc s-a refugiat și așteaptă o scânteie să revină la suprafață. Să începem să ne apreciem țara, așa cum ne-o apreciază străinii atunci când ajung în ea. Ei nu văd gropile din trotuare, ei se încarcă doar cu ce este frumos în țara asta. Dacă vom vedea și noi frumosul țărișoarei ăsteia, se vor rezolva și celelalte.

” Lăsați-mă să trăiesc în România!” – Gheorghe Hagi

The post Spiritul românesc appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

În 1564 Alexandru Lăpușneanu mută capitala Moldovei de la Suceava la Iași. Un secol mai târziu, Vasile Lupu a înființat prima școală în limba română și o tipografie în incinta bisericii Trei Ierarhi. Iar în 1643 a apărut prima carte tipărită din Moldova. Între 1565 și 1859 Iașiul a fost capitala Moldovei. Între 1859 și 1862 Iașiul și Bucureștiul au fost capitalele Principatelor Unite ale Moldovei și Valahiei. Uniunea Principatelor a făcut posibilă mutarea capitalei la București.

În timpul primului război mondial, pentru doi ani, autoritățile române și familia regală s-au refugiat la Iași, după ce Bucureștiul a căzut în mâinile Puterilor Centrale la 6 decembrie 1916. Administrația și familia regală a revenit la București în noiembrie 1918.

În mai 1944, orașul a fost scena unor lupte grele între armatele româno-germane și Armata Roșie și o mare parte din zona istorică a orașului a fost distrusă. La 21 august 1944, Iașiul a fost ocupat de ruşi.

Făcând naveta între București și Iași domnitorul stătea multă vreme la Iași, între 1859 și 1862. Unii bucureșteni îi imputau lipsa, neînțelegând retragerea în Moldova a alesului lor. El dorea să aline durerile iscate de mutarea unor instituții în capitala de pe malul Dâmboviței, să menajeze spiritele locale și să înlăture interpretările răuvoitoare ale consulilor puterilor ostile Unirii. Avea nevoie de liniște pentru a pregăti definitivarea Unirii, recunoașterea internațională și unificarea legilor și instituțiilor celor două ţări, pentru momentul decisiv.

Îl ajutau Vasile Alecsandri, bătând la curțile marilor puteri din Paris, Londra și Torino, pentru recunoașterea Unirii – călătoriile suportându-le din banii săi, Costache Negri, intervenind cu calm și răbdare pe lângă Înalta Poartă în același scop, iar Mihail Kogălniceanu luptându-se în țară să așeze reformele și să învingă opreliștile și piedicile ce se ridicau mereu în calea marii înfăptuiri. Erau sprijiniți de Ion și Dimitrie C. Brătianu, Ion Bălăceanu, Ion Filipescu, bucureșteni, cu toții ținând strânsă legătură prin strașnica invenție a timpului, telegraful, prin care transmiteau mesajele codificate. Inițiind și semnând o sumedenie de acte și decrete „în domneasca noastră reședinţă, Iași“, primind rapoarte și transmițând ordine grabnice prin același telegraf, în fericita zi de 11/23 decembrie 1861 a putut vesti populației întregii țări acceptarea unificării și de către Înalta Poartă, prin Firmanul din 20 noiembrie/2 decembrie 1861.

„Proclamația înălțimii sale către poporul român: Unirea este îndeplinită! Naționalitatea română este întemeiată! Alesul Vostru vă dă astăzi o singură Românie. Vă iubiți Patria, veți ști dar a o întări. Să trăiască România! Alecsandru Ioan, Iași, în 11 decembrie 1861“.În aceeași zi, prin mesajul adresat Adunării Elective locale, rostea cuvintele care munceau de multă vreme cugetele multor ieșeni: „Vă convoc, Domnilor, a vă întruni la București, împreună cu Adunarea țărei surori în ziua de 24 ianuarie viitoriu“. Știrea era de însemnătate uriașă pentru ţară, dar dureroasă multor moldoveni, căci însemna mutarea capitalei, motiv pentru care, spuneau unii, domnitorul a dorit s-o anunțe mai întâi din „Leagănul Unirii“ și apoi s-o confirme în primul Parlament al Principatelor Unite. Spiritul național și dorința de Unire a tuturor românilor într-o singură țară erau, însă, dominante. La aflarea veștii, „tot orașul a dat dovezile cele mai vii de bucurie a sa; toate ulițele erau iluminate, muzicile cântau pretutindeni și o mulțime de norodu înconjura Palatul principelui, căruia românii datorescu regenerația loru, națională și falnicul viitoru ce-i așteaptă“ („Monitorul oficial“, 12 ianuarie 1862).

Adânc tulburat, luni, 15 ianuarie 1862, alesul Iașilor încheia istoria capitalei Moldovei, ieșind îngândurat din Palatul Domnesc și pășind tăcut printre ostașii de gardă, din toate schimburile, veniți să-l petreacă. Urcându-se în poștalionul pe tălpici, cu care pleca spre București, unde era așteptat joi, 18 ianuarie, privea întristat, ca şi acei din jur, coborârea steagului de pe catargul reședinței domnești. Pe strada Lăpușneanu, pe casa conducătorului boierilor antiunioniști, Neculai Istrati, de vizavi de casa lui Cuza (unde-i acum așezământul pictorilor), se ridica stindardul Moldovei, îndoliat cu o mare panglică neagră. Strofe mustrătoare din poezia „Moldova în 1857“, adresată de Vasile Alecsandri conservatorilor antiunioniști, apăruseră pe ziduri, împotriva înfăptuitorilor Unirii, alături de afișele cu doliu ce blestemau pierderea capitalei și condamnarea pe vecie a Moldovei la sărăcie: „Blestemul țării curând să cadă/ Pe capul vostru nelegiuit!/ Blestem și ură!…Lumea să vadă/ Cât rău în jur ați făptuit./ Fie-vă viața neagră, amară/ Copii să n-aveți de sărutat!/ Să n-aveți nume, să n-aveți țară,/ Aici, să n-aveți loc de-ngropat./ Și când pe calea de veșnicie/ Veți pleca sarbezi, tremurători,/ Pe fruntea voastră, moartea să scrie:/ Dușmani ai țării! Cruzi vânzători!“.

În actele oficiale s-a mai folosit pentru ceva vreme denumirea de Capitală când venea vorba de Iași, însă până la mijlocul anului s-a renunțat definitv. Unele instituții s-au desființat, altele au fost transferate la București sau au devenit reprezentanțe locale ale puterii centrale. Aparatul administrativ s-a subțiat ca urmare a acestor procese. Au apărut chiar voci care cereau separarea. Monitorul Oficial pe partea Moldovei devine Foaie de publicațiuni oficiale. Foștii miniștri devin provizoriu, pentru a se păstra buna funcționare a statului, directori de departamente, de exemplu “Director al Ministrului de Justiție pentru departamentul Moldovei”.

La 24 ianuarie 1862 Școala militară de la Iași se mută și se contopește cu cea bucureșteană. Pentru a se despăgubi orașul pentru pierdera statului de Capitală se propune instalarea Înaltei Curți de Justiție la Iași, totul până când se vor face căi ferate. Însuși moldoveanul Kogălniceanu combate ideea. Ca urmare a acestui fapt, portrete ale sale sunt arse și primește o depeșă în care este anunțat că nu va mai fi niciodată votat de ieșeni. Ideile separatiste iau avânt. Chiar și în ziarul parizian “La France” se publică asemena gânduri. Acea publicație era oricum tribuna separatiștilor de orice fel, erau și articole care favorizau fărâmițarea Italiei. Kogălniceanu propune o serie de măsuri compensatorii pentru moldoveni: consolidarea Universității, antrepozite, reducerea impozitului funciar la jumătate, catedrală și cazarmă, șosele, Prut navigabil până la Ungheni și cale ferată. Toate aceste propuneri cad însă. Situația financiară nu permitea. Moldovenii vor găsi însă un sprijin în Cuza-Vodă. La inaugurarea Școlii Militare din București spune: “Au mijlocit serioase rezoane pentru fuzia școalelor militare din Iași și din București și sunt preocupat de jertfa impusă vechii capitale a Moldovei, prin centralizarea serviciilor publice în București. Nu voi cruța nimic, spre a ridica, precum merită, orașul iași, care a fost leagănul Unirii.”

Surse: evz.ro și istorie-pe-scurt.ro

The post Iașiul a fost capitală appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

În Constituția țării scrie că locuitorii României se numesc români. Indiferent de zona în care trăiesc. Și că limba oficială a țării este limba română. De ce nu se aplică peste tot? Îmi vine acum în minte o povestioară spusă de o amică ce a trăit mulți ani în zona orașului Satu-Mare. Mama ei avea o vecină de etnie maghiară. Iar acea vecină i-a spus mamei amicei mele ”dragă vecină, că ești româncă, că eu sunt unguroaică, Marii suntem amândouă”. Tocmai de aceea spun că nu putem generaliza și că sunt sigur că sunt și oameni frumoși de etnie maghiară.

Dar, ceea ce nu pot înțelege este de ce există astfel de derapaje. Nu vorbesc dacă omul care a filmat momentul în care a fost refuzat, a regizat tot momentul. Chiar dacă ar fi așa, faptul că i se refuză să i se vorbească în limba oficială a țării, pune o umbră destul de întunecată peste vânzătoare. Și aici discutăm despre respect, dincolo de faptul că există diferențe etnice. Am pățit și eu de câteva ori situații asemănătoare în zona respectivă și știu despre ce vorbesc. Există toleranță și de o parte și de cealaltă, dar atunci când apar astfel de derapaje nu ai cum să te faci că nu le vezi.

Mi-am adus aminte că, acum 2 sau 3 ani am pățit o fază asemănătoare în Gheorghieni. Mă întorceam cu familia din zona Hunedoarei și la Gheorghieni am fost nevoiți să oprim la o benzinărie, din cauza a niscaiva necesități fiziologice. Am oprit mașina, am intrat în benzinărie și am rugat-o pe doamna de acolo să ne lase să mergem la toaletă. Am primit un ”nemtudom” și ni s-a întors spatele, dându-ne de înțeles că nu suntem bine-veniți acolo. Nu am putut să mă abțin și am scăpat o înjurătură.  Brusc doamna și-a adus aminte că știe românește. Ceea ce mi-a demonstrat că este vorba despre răutate din partea unora dintre locuitorii acelei zone, atunci când vine vorba despre români.

Un alt exemplu care îmi vine acum în minte a fost cel prin care a trecut un amic de-al meu, în tinerețe. Era pe munte cu prietenii, făcând un traseu pitoresc. Nu au estimat corect cantitatea de apă și la un moment dat au rămas fără apă. Lângă ei, pe același traseu era o familie de etnici maghiari. Amicul meu a mers la ei și i-a rugat să îi ajute cu un pic de apă, explicându-le că lor tocmai li s-a terminat apa. A primit un ”nemtudom” de toată frumusețea. Colac peste pupăză, câteva sute-metri mai încolo, i-a observat pe cei doi că s-au oprit și beau amândoi din câte o sticlă plină de doi litri fiecare. Aici nu putem vorbi tot despre răutate?

Și ultimul exemplu pe care vreau să îl dau vine din spectrul fotbalistic. Săptămâna aceasta am fost la un meci jucat de echipa locală CSM Politehnica, în compania celor de la Sepsi Sf. Gheorghe. Pe toată durata meciului galeria echipei oaspete a cântat în limba maghiară – pe un stadion din România, echipa fiind înscrisă în campionatul României. Ba mai mult, la finalul meciului, galeria oaspete, împreună cu echipa oaspete, au cântat imnul ”Ținutului Secuiesc” însoțit de un salut ce aduce foarte mult cu salutul nazist. La unele scandări ale galeriei ieșene, pe care nu le împărtășesc, aceasta a primit atenționări din partea oficialilor. De ce nu a primit și galeria oaspete atenționări că scanda în limba maghiară? De unde putem ști ce strigau ei?

Nu sunt adeptul generalizărilor – simt nevoia să mă repet. Dar, atunci când sunt astfel de exemple din care se poate observa lipsa de respect, nu ai cum să te faci că nu vezi. Cu siguranță că unele dintre ele vin și dintr-o înțelegere greșită a ideii de conviețuire. Și de respect între oameni. Atât timp cât ești cetățean al unei țări e de bun-simț să respecți acel stat – și aici vorbim de la limba vorbită în acel stat, până la valorile naționale. Dacă ești cetățean francez de etnie română, oare poți refuza un francez în Franța că nu știe limba română? Mă îndoiesc.

Dincolo de diferențele de etnie, atât timp cât suntem cu toții locuitorii României, trebuie să respectăm cu toții ceea ce ține de identitatea națională. E vorba despre respect și de nimic altceva. E ca și cum ar veni cineva la tine acasă și ar începe să îți umble prin lucruri, fără să îți ceară acordul.

”Biserica răsăriteană e de optsprezece sute de ani păstrătoarea elementului latin de lângă Dunăre. Ea a stabilit și a unificat limba noastră într-un mod atât de admirabil încât suntem singurul popor fără dialecte propriu-zise; ea ne-a ferit în mod egal de înghițirea printre poloni, unguri, tătari și turci, ea este încă astăzi singura armă de apărare și singurul sprijin al milioanelor de români cari trăiesc dincolo de hotarele noastre. Cine-o combate pe ea și ritualurile ei poate fi cosmopolit, socialist, republican universal şi orice i-o veni în minte, dar numai român nu e.” – Mihai Eminescu – ”Opere”

The post România o țară cu două stări appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Cel mai mult mă doare că sunt sfâșiată din interior, de oameni în care am avut încredere. Unii mă consideră bogată, la toți le-am făcut poftă – de la cotropirile turcilor și până la cucerirea tăcută din zilele noastre. Cu toții au râvnit la bogățiile mele – de la aurul verde și până la aurul din subsolul meu. Dar am știut că toți sunt trecători și că eu voi rămâne aici, pentru locuitorii mei și pentru cei care simt românește.

Acum stau și mă întreb, de ce voi oamenii tineri vă lăsați învrăjbiți împotriva părinților voștri? Mulți dintre ei sunt cei care v-au crescut și au plâns la căpătâiul vostru, atunci când v-ați simțit rău. Tot ei sunt, chiar dacă au păreri diferite de ale voastre. Este și normal, ei au trăit pe pământurile mele în vremurile grele – dar au rezistat atunci când le erau îngrădite libertățile pentru voi. Au strâns din dinți pentru că știau că lucrurile se vor schimba și voi vă veți bucura de libertate pe teritoriul meu. Nici lor nu le-au convenit multe din lucrurile ce îi privau de dreptul la opinie, dar decât să sfârșească în lagărele securității, au ales să își înăbușe trăirile democratice. Poate au greșit, dar au făcut-o pentru ca voi să creșteți cu părinții alături.

Dragi părinți, de ce vă învrăjbiți împotriva copiilor voștri? Ați suferit lângă ei, inima v-a fost rănită de fiecare dată când, deși copilul vostru era bine pregătit, nu reușea să ocupe un post bun prin concurs. Pentru că venea pila altcuiva și lua postul meritat de copilul vostru. Sunt tot acei copii pe care i-ați crescut din prima zi de viață a lor. Ați trăit și bucuria examenelor luate și tristețea eșecurilor suferite. Acum vor să lupte pentru o viață mai bună, pentru libertatea de exprimare și pentru normalitate. Pentru acea libertate pentru care și voi ați luptat. Poate că și ei se gândesc la libertatea copiilor lor, pe care îi au sau îi vor avea. Nu sunt diferiți de voi, atunci când erați la vârsta lor. Chiar dacă își spun părerea și e diferită de a voastră tot copiii voștri rămân. Și ei luptă pentru a nu pleca și ei peste hotare.

Sunt țara care a rămas orfană de 3.000.000 de locuitori, care au ales să plece peste granițele mele. Sunt tristă că nu am reușit să îi păstrez pe teritoriul meu. O parte dintre ei se mai întorc la voi, cei care ați rămas să luptați pentru mine. Dar majoritatea dintre ei nu mai văd viitorul în România. Și asta mă doare, pentru că eu, România îmi iubesc fiecare român care trăiește pe teritoriul meu, dar și pe cei ce au ales să mă părăsească. Nu condamn pe nimeni – nici nu am dreptul, atât timp cât nu am reușit să le ofer alternative.

Mă simt neputincioasă, atunci când văd că oamenii aleg să nu mai lupte. Sau atunci când vor să lupte, sunt alți români care se opun cu vehemență. Sunt conștientă că granițele mele, în cazul unui război, vor fi apărate doar de foarte puțini tineri. Pentru că majoritatea au atitudinea – ”de ce să mă lupt pentru România? ce mi-a oferit ea? pentru ce să mor pentru patrie?”. Spiritul românesc dispare din ce în ce mai mult și tinerii din ziua de astăzi nu mai au apartenența la mine. Vă rog eu, povestiți-le de bunicii lor care s-au ascuns din calea rușilor în podul casei cu oile legate la bot, ca să nu le fie confiscată agoniseala. Vă rog povestiți-le de foametea pe care au îndurat-o bunicii lor, după cel de-al doilea război mondial.

Aduceți-le aminte de cum ați rezistat și voi în comunism, pe vremea lui Gheorghiu Dej  și apoi pe vremea lui Ceaușescu. Povestiți-le vă rog de libertățile pe care nu le aveați. Spuneți-le că bunătățile erau date pe cartelă și cu rația. Că oamenii stăteau la cozi intermenabile pentru a lua lapte la copii. Că tot ce ați îndurat a fost pentru ei și pentru frații lor. Că România nu trebuie iubită doar atunci când le asigură doar confortul, ci și atunci când este amenințată, din interior sau din exterior. România nu trebuie respectată doar dacă le asigură locurile de muncă, ci și atunci când se chinuie să îi țină în țară. România este țara în care s-au născut și în care au crescut. Așa cum au reușit părinții lor să îi crească.

Dragi părinți păstrați-i lângă voi și lăsați-i să își exprime nemulțumirile. Iar voi dragi copii, dragi tineri, ascultați-i mai mult pe părinți și nu îi jigniți. Sunteți cu toții români și împreună puteți lupta pentru mine – țara voastră dragă. Sunt România, țara care este mândră că vă are încă în teritoriile ei. Sunt țara care își așteaptă, ca orice mamă, copiii plecați peste hotare să se întoarcă acasă.

Haideți ca și peste ani să ne prindem într-o horă a unirii imaginară, ce se întinde peste mări și țări. Pentru toți cei care simt și trăiesc românește. Sunt România și vă iubesc pe toți, de la cel mai mic românaș și până la cel mai bătrân și înțelept român.

The post Romania tara trista appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Weekend-ul acesta au fost alegerile, prilej de dezamăgiri, de lupte cu dușmani reali sau închipuiți. A fost momentul în care au fost foarte mulți nemulțumiți de alegerile altor români. Fiecare a pus etichete celor care nu au votat ca ei. Și s-a uitat că într-o democrație majoritatea alege. Chiar dacă alegerile nu sunt conforme cu propriile noastre opțiuni. Tot aseară au început vorbele grele la adresa celor care și-au exprimat un anumit vot înspre una din părți. Chiar dacă jignirile acestea s-au dus poate și către o parte dintre rudele noastre. Fiecare dintre noi poate că încă mai are rude în mediul rural și care poate și-au exprimat o opțiune contrară cu a noastră.

Dar, un lucru este posibil să se fi uitat aseară. Că indiferent de cine ne conduce, dacă vrem să schimbăm ceva în bine, de la noi trebuie să plece. Și nu de la alții. Altfel, personal nu văd diferența între noi, cei care ne-am exprimat un vot și așteptăm să vină schimbarea și oamenii care, deși erau înconjurați de ape, așteptau să vină pompierii să le scoată apa din case. Și noi și ei avem o trăsătura comună – așteptăm ca rezolvarea să vină de la alții și nu de la noi. Uităm că fiecare dintre noi poate schimba societatea prin propriul exemplu. De la locul de muncă și până la cum ne comportăm în viața de zi cu zi. Dincolo de alegeri.

Alegerile de ieri au arătat încă odată că poporul român este dezbinat în tabere din ce în ce mai multe. Chiar dacă au fost români cu opțiuni diferite de ale noastre, sunt tot români. Îmi aduc aminte că de 1 decembrie eram foarte mulți români. Și în bucuria noastră eram fericiți. Oare patriotismul nostru a căzut la doar 10 zile diferență? Sau pe 1 decembrie era fain să pozăm în patrioți? Din ce știu patriotismul înseamnă să îți iubești țara. Cu bune și cu rele. România nu trebuie iubită doar cu oameni care ne plac nouă și care sunt în consens cu noi.

Partea tristă a alegerilor de aseară este că riscăm să ajungă la conducerea țării o serie de oameni certați cu legea. Aici, într-adevăr avem o problemă. Pentru că, din păcate, acești oameni nu ar trebui să poată ocupa funcții de conducere în fruntea țării. Indiferent de cum îi cheamă, indiferent din ce partid fac parte. Dar, lucrul acesta poate că tot în spinarea noastră cade. Dacă reușeam să vorbim cu mai mulți prieteni de-ai noștri și se prezentau mai multe persoane la vot, poate nu se ajungea aici.

Acum vreau să vă mai întreb un lucru. Vă place confortul casei voastre? Sunteți mulțumiți de starea voastră actuală, din toate punctele de vedere? Sunt două metode de manipulare și de distragerea atenției. Una dintre ele constă în oferirea unui confort pe care fiecare dintre noi îl acceptă. Nu-i așa că dacă noi și familia noastră este mulțumită restul lucrurilor nu mai contează? Puteți să fiți sinceri. Sau nu. Și confortul vine de cele mai multe ori și cu neimplicarea în problemele altor români, atât timp cât nu ne afectează pe noi.

A două metodă de manipulare se referă la oferirea de credite, îndatorarea populației. Pentru că, de cele mai multe ori, oamenii cu datorii se concentrează strict pe stingerea datoriilor și nu pe alte probleme de țară. Din păcate, prin cele două metode, aflate în antiteză, se adoarme simțul civic și dorința de a te implica mai mult decât interesele tale personale.

Alegerile de aseară au demonstrat din nou că românii sunt dezbinați și că ne pricepem de minune la ” să moară și capra vecinului”. Poate totuși cu timpul noii românii vom învăța să ne respectăm unul pe altul. Chiar dacă avem păreri și opțiuni diferite. Cine poate spune ale cui păreri și opțiuni sunt bune?

The post Alegeri și divizare sau despre România appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Cu bune, cu rele, țara aceasta este a noastră. Cu tot ce are ea mai bun, cu tot ce are ea mai prost. Lucrurile care nu ne convin pot fi schimbate de noi, punând mâna să făcem lucrurile mai bine – făcând ceva. Nu doar să dăm din gură pe site-urile de socializare. Că noi am fi făcut mai bine lucrurile dacă am fi avut pâinea și cuțitul. Ghiciți ce? Fiecare dintre noi are pâinea și cuțitul în propria familie. Putem să facem lucrurile să se întâmple mai bine aici. Și din familia fiecăruia dintre noi să schimbăm România în mai bine. Dar ne place să ne ascundem și să dăm din gură.

România suntem noi. Fiecare dintre noi. Asta trebuie să înțelegem cât mai bine. Pentru că prin acțiunile noastre putem face România mai frumoasă, sau mai urâtă. În funcție de cum ne raportăm noi la țara aceasta, așa ar trebui să se raporteze țara la noi. Am observat că în Iași, sărbătoarea de 1 Decembrie s-a desfășurat sub titulatura de ”Capitala care unește”. Ar trebui să dăm sloganul acesta jos de pe bannere și să îl respectăm – să ne ghidăm în viața noastră după el. Am mai spus-o și o repet – ceea ce ar trebui să învățăm, acum de 1 Decembrie este unitatea. Pentru că România și noi românii am fi mai puternici dacă nu am fi așa de dezbinați. Și pentru că România nu este țara noastră doar atunci când ne aducem aminte noi de ea, în momentele de sărbătoare. România este țara noastră și atunci când ne este mai greu. Și atunci trebuia să conștientizăm faptul că și greutățile fac parte din evoluția noastră ca români.

Românii sunt și oamenii sărmani, români sunt și muncitorii din șanțuri, românce sunt și bunicuțele din piață ce stau cu puține legături de zarzavaturi. Români sunt și oamenii de la țară, români sunt și cei mai năpăstuiți ca noi. Și români sunt și dușmanii noștri, sau oamenii pe care îi numim noi dușmani. Suntem români cu toții și poate că ar trebui să ne aducem aminte de asta în fiecare zi din timpul anului.

Românism nu înseamnă doar participarea la parade, în straie de sărbatoare. Românism înseamnă să aducem contribuția noastră pentru a deveni o țară mai bună. Patriotismul nu se vede doar la televizor, se aplică în viața de zi cu zi. Și nu mă refer la acel patriotism care spune că trebuie să ne închidem granițele. Mă refer la acel patriotism care trebuie să se manifeste în momentul în care România este amenințată în orice fel.

Da, România suntem fiecare dintre noi. Și dacă nu ne place cum este România în acest moment, ar trebui să ne uităm în oglindă. Pentru că nu ne place de noi. Pentru că ceea ce nu înțelegem noi este că România este formată din 19 milioane de români ce au rămas încă în țară și încă vreo 3 milioane de români, plecați de nevoie în afara țării.

În fiecare inimă de român, România va avea un loc aparte. Cu bune și cu rele.

The post România suntem noi appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Ce se intampla zilele acestea in Romania, este lipsit de un bun simt elementar, un bun simt pe care oamenii politici trebuiau sa il aiba fata de romanii si asa impovarati de grija zilei de maine. Sunt milioane de romani care se uita cu o foarte mare costernare la cursul euro, care a scapta de sub control si a ajuns la 4,51 lei. Cresterea cursului se va reflecta in pretul benzinei, in preturile alimentelor, iar romanii vor fi nevoiti sa isi mai stearga din cheltuielile lunare pentru a supravietui. Puterea de cumparare a noastra, a tuturor se va reduce la minim, un minim care sa ne asigure existenta si atat.

Nu pot sa inteleg cum unii oamenii pe care ii cunosc si fata de care am tot respectul, pot sa mearga pana intr-acolo incat sa spuna ca in Romania se da o adevarata lupta de stat. Cum pot sa reactioneze pozitiv la intoxicarile venite din partea presedintelui si a PDL-ului? Chiar ati uitat actiunile nedemocratice pe care le-au intreprins cei care acum striga ca se da un atac asupra institutiilor statului. V-au intrebat cumva daca doriti sa beneficiati de un salar mai mic si de o indemnizatie de crestere a copilului mai mica? Ati uitat cum cei din PDL l-au schimbat pe Mircea Geoana de la sefia Senatului? Atunci nu a fost un atac la institutiile statului. Sau   poate ca nu va mai amintiti cum Traian Basescu a schimbat in favoarea lui modul de functionare a CCR-ului. Si multe alte masuri pe care le-au luat pe ascuns fara sa le pese de poporul roman si fara sa se gandeasca ca oamenii nu mai au cu ce sa isi duca traiul zilnic.

Multi dintre voi imi veti spune ca sunt cu gandire comunista, ca am doar 1 neuron si ca lucrurile nu sunt asa cum le prezint eu. Inseamna ca realitatea pe care am perceput-o eu din 2004 si pana acum nu este aceeasi cu cea pe care au receptat-o oamenii care il sustin pe Basescu si pe sleahta din PDL. Pentru cei care spuneti ca exista tentative de amenintare a democratiei nu pot decat sa spun un singur lucru – de ce Traian Basescu,daca se gandeste la poporul roman, nu ia decizia de a prezenta demisia de onoare? Am mai spus-o de nenumarate ori: pe vremea cand activam in organizatia de tineret al PD optica era urmatoarea- tragem tare pana ajungem la guvernare si dupa aia le va fi greu sa ne mai schimbe.

Romania nu este tara politicienilor, este tara poporului. Iar ceea ce a reusit sa faca Basescu si PDL nu a fost decat o dezbinare continuua a romanilor, o impartire a lor in doua tabere, pro si contra. De aici si pana la un mic razboi civil nu mai este decat un pas. Asta este cel mai mare atac la democratie pe care l-a instrumentat actuala guvernare. Poate ca nu a fost momentul cel mai potrivit pentru initierea procedurii de suspendare al Presedintelui, dar totusi trebuia sa se ia o masura de atentionare a actualului sistem promovat din 2004 in Romania.

Nu spun ca USL este solutia salvatoare pentru Romania, dar cei din PDL si Basescu au avut la dispozitie nu mai putin de 8 ani pentru a demonstra ca le pasa de popor, de tine si de cei apropiati tie. Din punctul meu de vedere nu au reusit. Asa ca tot ceea ce se incearca acum prin canalele media nu este decat o incercare disperata de a ramane lipiti de scaunele parlamentare si prezidentiale a celor din PDL.

Ok, Ponta a plagiat – asa spun toti cei din PDL, dar oare pe mine ca si roman, ma intereseaza ca Ponta a plagiat lucrarea de doctorat, sau ma intereseaza ca cei din fruntea tarii sa adopte masuri economice care sa imi creasca mie nivelul de trai? De ce Traian Basescu incearca sa mute atentia din ograda PDL in ograda USL – e o actiune tipic romaneasca, daca mor eu sa moara si capra vecinului. Imi dau seama ca poporul nu este decat o minge pe care Traian Basescu tot o da peste fileu – nu ii place sa piarda. Dar cred ca a venit momentul ca Romania sa dea o sansa si altor oameni politici, tineri care poate ca se vor apleca mai mult spre popor.

Reper, daca pentru Traian Basescu ar conta cu adevarat poporul roman, ar astepta referendumul si in functie de rezultatul acestuia ar iesi sau nu la atac. Daca romanii nu s-au saturat de el de ce ii este frica de rezultatul referendumului – romanii nu il vor suspenda. Daca e referendum unde este lovitura de stat pe care USL-ul vrea sa o dea?

Oare celor din PDL nu le este frica ca vor pierde puterea si vor trebui sa raspunda in fata legii? Ca vor trebui sa dea explicatii in ceea ce priveste contractele de fonduri europene pe care le-au acordat dupa bunul lor plac. Sau poate ca se tem de furia poporului roman, atunci cand vor reveni in randul lor sa le mai ceara votul.

Pot sa fiu catalogat cum vreti: comunist imputit, om limitat in gandire, om inapoiat, dar un lucru stiu sigur – niciodata nu voi uita clipele grele pe care le-am avut de trecut din cauza regimului PDL si a presedintelui. Nu pot sa uit cum timp de 1 an am cautat disperat un loc de munca din care sa pot sa imi castig existenta, nu am sa uit cum fiica mea a fost privata de 10% din indemnizatia ei si ce e cel mai important – nu am sa uit niciodata batjocura la care am fost supus tot timpul guvernarii PDL.

Pentru toti cei care imi veti citi blogul, inainte sa raspundeti, uitati-va la cursul euro si intrebati-va daca Romania chiar merita razvboiul politic ce se duce in momentul acesta. Nu ar fi mai optim pentru fiecare din noi sa ne aducem aminte ce s-a intamplat in Romania in ultimii 4 ani?

The post Romania la mana politicienilor – Traian Basescu si cursul euro appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Deja imi si imaginez titlurile din Cancan, Click si OTV – “Senzational Mircea cel Batran a avut mama tatara”. Noi romanii nu mai stim oare deloc sa ne protejam istoria si stramosii? Oare de ce cautam sa fim altfel si sa iesim in evidenta prin pierderea identitatii nationale. Si asa prin exodul masiv de romani in afara granitelor tarii nu s-a pierdut doar din populatia Romaniei, usor usor se pierde din identitatea nationala. Daca noi nu ne protejam tara si spiritul romanesc, de ce ar face-o alte natii vecine, care doresc sa se infrupte din trupul Romaniei?

Cum poti tu ca si guvernant sa aprobi astfel de actiuni, ce duc la stirbirea ta ca natie? Totul se va masca sub motivatia ca este o actiune istorica, ce are menirea sa ne “releve adevaruri” despre istoria romanilor. Oare? Nu pot sa nu ma gandesc la faptul ca cei doi domnitori s-au sacrificat pentru viitorul neamului romanesc, iar urmasii lor nu ii lasa sa isi traiasca somnul vesnic. Ne intrebam de ce Romania este batuta de soarta si are un destin greu, dar nu ne gandim ca ne-am omorat dictatorul in zi de sarbatoare, in ajunul Craciuniului, ca ne dezgropam mortii doar pentru satisfacerea unor curiozitati indoielnice.

Un neam, o istorie si o tara trebuie sa isi protejeze oamenii de valoare pe care i-a avut sau ii mai are. Cu ce ne ajuta daca vom afla ca cei doi domnitori nu au fost romani. Din cate stiu eu nici Carol nu a fost roman si cu toate astea Romania a cunoscut o perioada infloritoare sub guvernarea lui. Se schimba rezultatul luptelor pe care le-au dus impotriva dusmanilor Romaniei? Nu mai are valoare spiritul patriotic ce i-a guvernat in razboiele cu turcii?

Ma gandesc acum cum ar fi ca peste 100-200 de ani, urmasii nostri, scoliti in Romania, sa se intrebe daca Traian Basescu, Ion Iliescu, Emil Constantinescu au fost romani. Si sa ii dezgroape, sa le faca teste ADN  si sa obtina rezultate asteptate. Ungurii vor sa isi ingroape oamenii controversati in pamantul Romaniei, iar noi ne dezgropam eroii si conducatorii pentru a le face teste ADN. Oare numai eu vad absurdul situatiei? Vecinii nostri chiar nu inteleg ca romanii au fost aici inca de acum mii de ani in urma si ca la un moment dat i-am acceptat si pe ei in randul nostru.

Dragi conducatori nu va place sa va protejati neamul. Poporul roman nu merita tratamentul pe care il aplicati.. Aveti un pic mai mult respect pentru istoria romanilor.

The post Atac la istoria romanilor appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Acum cand toti romanii cauta modalitati de a trai confortabil, Dan Puric lanseaza multe teme de gandire – de la rememorarea martirilor romani, care au luptat pentru dreptate si pentru credinta strabuna, pana la razboiul declarat impotriva prostului gust promovat de mai toate canalele tv. Intr-o perioada in care natia romana si-a pierdut identitatea si crezul national, vine omul Dan Puric care ne arata ca inca mai sunt romani adevarati, ce au curajul sa iasa in fata.

Poporul roman a fost greu incercat, de la cotropirile turcesti si pana astazi, dar si-a pastrat liniile directoare – nimeni si nimic nu a putut sa ne anihileze ca natie. Ce uitam noi, poporul roman, iar Dan Puric ne aduce aminte, este ca suntem o natie iubita de Dumnezeu si ca nu am rezistat decat datorita credintei si oamenilor care s-au sacrificat pentru tara.

Cand stai si te uiti la Dan Puric nu poti sa nu remarci timiditatea si sfiala specifica unui calugar adevarat – luptator inversunat pentru credinta si dreptate. In seara asta am vazut un om care a avut curajul sa vorbeasca despre planurile diabolice pe care “securitatea” le mai are cu noi oamenii la nivel national, a avut demnitatea sa traga un semnal de alarma poporului roman, pentru ca acesta sa se trezeasca din apatie.

Am mai spus-o de mai multe ori ca lumea la nivel mondial este controlata de o mana de indivizi carora le place sa detina puterea, dar astazi, desi Dan Puric nu a mentionat clar lucrul asta, mi-a fost clar ca am avut dreptate. Nu trebuie decat sa deschidem ochii si sa vedem ce se incearca – nu stiu cati dintre voi ati avut curiozitatea sa va intrebati de ce poporul roman este cel mai injurat popor din Europa. De ce se vad doar cetatenii etnici romani cand cele mai mari delicte sunt facute de alte natii? Sau de ce ungurii cauta sa cotropeasca Harghita si Covasna? Poate pentru unele popoare suntem un ghimpe ortodox care rezista de mii de ani pe aceleasi locuri, indiferent de uraganele care au trecut peste noi.

Romania este o tara speciala, iar frumusetea ei este cu atat mai mare cu cat injuriile la adresa ei sporesc. Si Romania va trai cat inca mai sunt apostoli care sa vorbeasca despre existenta lui Dumnezeu, despre dreptate si care sa ii adreseze un cuvant de imbarbatare atunci cand are nevoie. Iar pentru mine, in aceasta seara Dan Puric a fost un adevarat apostol contemporan al romanilor. Cu el Romania este mai puternica.

The post Dan Puric – apostolul romanilor appeared first on Durbaca Ionut Lucian.