Situaţia în sistemul sanitar nu a stat mai bine niciodată. Doar că acum a ieşit la suprafaţă mizeria din sistemul sanitar. Pentru că au murit nişte oameni, de la care a pornit ancheta care face vâlvă acum în România. Şi aici nu sunt vinovaţi medicii, sau mă rog, au o parte mică din vină. Ei trebuie să se descurce cu ceea ce le oferă sistemul. Vorbesc în cunoştinţă de cauză, când spun că, adevăraţii medici, fac eforturi supra-omeneşti si salveaza vieţi (de la medicii care se ocupă de salvare copiilor nou-născuţi şi până la medicii care salvează pacienţii veniţi în stare gravă, în secţiile de urgenţe ale spitalelor din toată ţara).

În 2003 am avut ocazia să fac cunoştinţă cu sistemul sanitar românesc. Şi mai ales cu cel din Iaşi. Neşansa de a mă accidenta grav (fractura craniană cu pierdere a conştienţei timp de 20 minute), la un meci de fotbal, m-a făcut să fiu la un pas de moarte. De ce spun lucrul acesta – pentru că, la acel moment am fost purtat între Spitalul de Neurochirurgie şi Spitalul de Urgenţe (fără salvare – am fost trimis cu taxiul), pentru că în Spitalul de Neurochirurgie nu puteam să fac un computer-tomograf (investigaţie obligatorie în fracturile craniene cu pierdere a conştienţei). Varianta oficială a medicului rezident de gardă a fost că, computerul-tomograf nu funcţiona (era stricat cu alte cuvinte).

Doar Dumnezeu a făcut ca naveta între cele două spitale să nu se termine cât se poate de prost pentru mine. Şi bineînţeles de la Spitalul de Urgenţe am fost trimis înapoi (tot cu taxiul) de către un medic foarte cunoscut acum în Iaşi. Nu eram urgenţă medicală. Chiar dacă aveam fractură craniană. Acum stau şi mă întreb (dacă periplu acesta de vreo oră între spitale nu se termina bine), cine răspundea pentru eventualul meu deces?

Până la urmă, computerul-tomograf de la Spitalul de Neurochirurgie se reparase ca prin minune şi am fost băgat de urgenţă pentru investigaţii. Asta, după ce la radiografie, îmi ieşise ca şi cum aş fi avut fractura de la baza craniului şi până la frunte. Norocul meu, a fost, că ceea ce se ieşise la radiografie, era de fapt edemul subcutanat. iar pe creier, nu aveam decât un edem cât un vârf de ac.

Spun nu pentru a mă plânge, sau a ieşi cu ceva în evidenţă, ci pentru a arăta că problemele din sistemul sanitar românesc au fost la nivel alarmant cu mult înainte de a ieşi acest scandal. Doar doctorii pot să spună cât de multe nereguli sunt în sistemul sanitar (aici mă refer la lipsa de medicamente, la lipsa de substanţe la concentraţie corectă, la lipsa de aparatură modernă care să ofere rezultate cât mai bune). Şi asta pentru că, în fruntea ţării, conducătorii nu sunt preocupaţi de sănătatea românilor, ci de cum să îşi umple conturile bancare.

Acum, scandalul Hexi Pahrma este doar vârful aisbergului din sistemul sanitar românesc. Dar, lucrurile sunt cu mult mai grave decât auzim noi la ştiri. Sunt doar o parte din informaţiile şi situaţiile din sistemul sanitar românesc. Probabil că, pentru situaţiile mult mai grave din acest sistem, interesele sunt cu mult prea mari pentru a putea face obiectul unor investigaţii.

Aşa că nu ne mai rămîne decât să sperăm că nu ne vom îmbolnăvi grav, că nu va trebui să stăm prin spitalele de stat. Pentru că, oricât de buni şi profesionişti ar fi medicii, sunt limitaţi de un sistem sanitar putred, în care interesele financiare sunt mai presus de sănătatea bolnavilor. Iar medicii fac adevărate minuni, în situaţiile cele mai grave, cu un sistem sanitar limitativ.

Din păcate “peştii mari” care au decimat sistemul sanitar românesc nu vor fi niciodată scoşi în faţă. Şi acum se face vâlvă mare un pic, după care se va aşterne iar liniştea. În continuare vor muri oamenii cu zile în spitale (din cauza sistemului), în continuare oamenii vor intra în spitale cu o boală şi vor ieşi cu mai multe (din cauza infecţiilor intra-spitaliceşti), în continuare medicii vor fi cu mult prea puţini şi vor fi acuzaţi că nu îşi dau interesul, deşi nimeni din cei care acuză nu au stat măcar odată într-o gardă la secţia de urgenţă a unui spital.

Pentru că din păcate războiul este cu mult prea mare şi noi, oamenii obişnuiţi nu avem “armele” necesare să luptăm constant şi eficient împotriva celor ce ne conduc. Sună fatidic, dar haiducii au apus de foarte mult timp.

The post Sistemul sanitar e în colaps – din 1989 appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Am stat mult să mă gândesc dacă să scriu sau nu acest articol. Nu sper că îl veţi citi. Nu ştiu dacă aţi stat şi aţi cugetat la inepţia pe care aţi spus-o zilele trecute. Dar am aşa o senzaţie că, indirect, aţi făcut şi o parte din populaţia României “curve” şi “golani”. Să vă spun şi de ce – mergem pe logica dumneavoastră : sunt 3 milioane de români activi peste graniţele ţării, români care câştigă în medie 1500 euro pe lună. Pentru 700 euro, după spusele dumneavoastră, acasă se fac fii “golani” şi nevestele “curve”. Aşa aţi spus dumneavoastră, nu eu. Dar să vedeţi unde vreau să ajung – dacă românii plecaţi peste hotare ar fi aşa cum spuneţi dumneavoastră, noi aştia din ţară, în ce categorie intrăm?

Pentru că puţini dintre noi, reuşesc să aducă acasă lunar peste 700 euro. Şi totuşi, ne ducem traiul şi nu disperăm. Să înteleg că dacă dumneavoastră aţi face acum salariile în România de 700 euro minim, toţi românii s-ar transforma în “golani” şi “curve”? În sfârşit am aflat şi noi de ce nu se ajunge cu salariul din România la nivelul occidentului. Vă este teamă să nu se transforme ţara în infractori şi prostituate. Vă mulţumesc personal pentru faptul că vă gândiţi la noi. Dar mai bine aţi încerca să vă gândiţi la cum aţi jignit-o pe mama dumneavoastră.

Pentru că fără să vreţi prin modul dumneavoastră de a gândi aţi jignit-o şi pe mama dumneavoastră. Nu cred că este bucuroasă să îşi vadă copilul vorbind aşa. Din păcate aţi comis-o. Sau mai bine zis aţi arătat României şi lumii întregi adevărata dumneavoastră faţă. Sau poate că a fost o manevră bine-gândită de  a mai provoca un scandal care să afecteze imaginea României în exterior.

Vă mai întrebaţi de ce România este prost văzuă în exterior, dar dacă un ministru din România face astfel de afirmaţii, nu trebuie să mai mire pe nimeni. Străinii au tot dreptul să considere România o ţară din lumea a doua – dacă se foloseşte un astfel de limbaj la cele mai înalte nivele, săracii străini nu au nici o şansă să îşi imagineze lucruri frumoase despre România. Nici dacă prinţul Charles încearcă să schimbe imaginea României nu mai avem nici o şansă.

Şi dragă domnule ministru, vă rog să vă mai gândiţi la ceva: cred că ţara asta de “golani” şi “curve” susţine economia ţării. Pentru că nu-i aşa, atunci când intră banii în ţară nu staţi să vă întrebaţi dacă oamenii respectivi mai sunt “golani” şi “curve”. Vă bucuraţi că se mai adună bani la Ministerul Transportului prin plata rovignetelor, prin achiziţionarea de maşini. Tot aşa vă bucuraţi că vin bani din afară, bani care prin consum ajută consumul şi economia să îşi revină cât de cât. E mare bucurie în lunile de vară când vin “străinii” acasă şi cheltuie banii în ţara lor. Atunci “golanii” se transformă în oameni cumsecade care ajută la bunăstarea dumneavoastră, pardon a ţării.

Şi noi ăştialalţi, care din varii motive am rămas în ţară, contribuim zilnic la susţinerea economiei. Şi suntem mai răi decât “golanii”. Noi susţinem constant şi mai mult decât atât, trebuie să vă suportâm abjecţiile în fiecare zi şi în fiecare interacţiune a noastră sunteţi pomeniţi – şi nu de bine.

Aţi reuşit performanţa de a scandaliza prin limbajul şi comportamentul dumneavoastră. Dar dragă domnule ministru, oamenii care au plecat afară nu au plecat pentru că le era bine în ţară. Au plecat pentru că simţeau că ţara nu îi apreciază. Şi ţara din păcate e reprezentată de oameni ca dumneavoastră. Oameni care nu se gândesc decât la binele propriu şi la nimic altceva. Pentru restul există expresii prin care îi catalogaţi suburban.

Să vă fie ruşine e puţin spus. Pentru că dumneavoastră aţi demonstrat că sunteţi mai golan decât toţi golanii la care aţi făcut referire. Măcar golanii au demnitatea de aşi apăra gaşca din care fac parte. Dumneavoastră nu o aveţi. Poate că ar trebui să experimentaţi un pic viaţa de golan şi cea de curvă şi de abia după să puteţi pune apelative de genul acesta oamenilor care din varii motive au plecat afară să îşi câştige o bucată de pâine albă.

Ştiţi era un cântec după revoluţie: “Mai bine haimana, decat tradator/Mai bine huligan, decat dictator/Mai bine golan, decat activist/Mai bine mort, decat comunist. ”

Aceste cuvinte trebuie să vă rămână în minte dragă domule ministru. Se pare că încă mai sunt de actualitate.

The post Economia susţinută de golani şi “curve” appeared first on Durbaca Ionut Lucian.